Delirurile unui filosof megaloman

Delir - monoideism, atunci cînd omul este captat de o ideie: persecutare, megalomanie şi multe altele. Delirul este rupt de realitate, are tendinţa să interpreteze neadecvat comportamentul şi discursul.
Filosofia intră ca simptom în schisofrenie. undeva am mai scris pe aici - întrebări banale, cît şi răspunsuri banale. Ce este culoare? - Culoare este o peliculă care se întinde pe obiecte şi le strînge, dealtfel s-ar descompune ... şi ceva de tipul acesta.

La început totul se începe cu naşterea unui om, trece prin fabrica "familiei" - ea cu nicovalele sale îi sculptează lui un cap o mînă, un penis, regiuni favorabile de discuţie, cît şi regiuni taboo. O altă fabrică îl preia şi-i umple conţinutul cu ceva: formule, ecuaţii, principii, nume şi războaie; la rîndul lor se susţine de alte mecanisme: mass-media, biserica, partdele politice şi instituţionale. Pînă la urmă nimereşte la Filosofie - unde-l învaţă că "totul este efemer", "existenţa dincolo de existenţă" şi multe altele, totul se face regulat, ghidat şi a-priori interpretat: de nu răspunzi aşa cum trebuie ... eşti exclus din Filosofie.

Acolo el cunoaşte un club cu numele de X, membrii cărora depăşesc limitele şi atribuţiile Filosofiei, se adună prin nişte locuri ferite de ochii lumii. În acest mediu, residenţiii, realizează un plan de "răsturnare" a comodităţii. Apare un spaţiu micuţ în gîlîgia din Internet, au şi o revistă micuţă, însă asta nu îi poate opri ... se gîndesc la mai mare, se gîndesc la o "internaţională": planuri de înaintare, de modificare a mentalităţii, doresc să se implice în gîndirea socială, în procesele de analiză şi percepţie - o operaţie pe creierul social. Tot acolo, la şedinţe, apar idei de "şcolarizare", idei de "cîmpuri"meditative undeva-n păduri şi în grote, ca forme de iniţiere pre-civilizaţională.

Este "normal asta"? sau ...

Este normal atât timp cât cei din fabrica de la etajul 5 îți impun o anumită normalitate. E normal ca într-un sistem, când totul pare să fie la locul lui, un element din acesta să iasă în față, să nu fie de acord cu regulile prescrise de Marea Structură, să se ridice împotriva ”aristocrației” și să-și manifeste cuvântul. Așa a fost dintotdeauna, tânăra generație care vine pune la îndoială atât autoritatea cât și în genere statutul de lider eficient al sistemului. Filosofia ar trebui să fie cea mai flexibilă din toate domeniile. Instituționalizarea ei îți poate arăta anumite căi, direcții în care să poți merge ca mai apoi să te poți aprofunda de sine stătător, dar nu-ți poate oferi nicidecum răspunsuri concrete și strict fixate în piunezele gândirii. Ave Agora!!!

Ştii Cristi ... în acest context - trebuie să primim realitatea şi anume: noi în prezent criticăm "aristocraţia", ca mai apoi urcîndu-ne, peste un timp oarecare să ne doboare cei ce vine după noi. Ucenicul este nevoit să-l "ucidă" pe mentorul său. Samsara

Samsara? Din câte știu eu Samsara în tradiția orientală înseamnă ciclul reîncarnărilor în care e antrenat sufletul omului. E o permanentă revenire a aceluiași suflet, doar că în alt corp, timp și spațiu. Da, e un ”cerc vicios”, o permanentă revenire, doar că revenirea e a ”aceluiași”, pe când noi voi fi ”detronați”, din păcate, la fel ca și mulți alții. Bine că ați pomenit de acest termen, trebuia de mult de deschis un topic oriental

Eu de alta chestie ma intreb: ce realizam sau am realizat noi incit ar arata faptul ca noi am iesi din sistem si am rasturna structura de sus? Ce am facut noi care s-a ridicat in potriva aristocratiei? A ne separa de catedra nu inseamna revolutie dragii mei. Ce am facut antisistem? Nimic. Am inceput sa facem doar mai multe activitati, suntem mai activi, aceasta se afla in singele tinerilor. Acei de la catedra deja sunt imbuteliati in dogma lor conservatoare si le este pofig de toti si de toate, dar e si firesc dupa natura virstei. Ce doza de nonconforism se afla in discutiile noastre de la sedinte? Discutam la sedinte filosofie, caci aceasta nu se face in cadrul seminarelor, sau orele de la seminare nu ne este suficient. A discuta mai multa filosofie in grup dupa ore, nu este nimic impotriva aristocratiei.
Ce este revista noastra? Este activitatea noastra. Si daca acei de la catedra nu ne ofere posibilitatea sa ne manifestam in domeniul scrierii, o facem noi singuri. Suntem doar mai activi si mai entuziasmati! Putine articole din revista sunt mai nonconformiste, restul pastreaza aerul academic. Nici asta nu este nimic in potriva aristocratiei.
Ce va fi proiectul nostru? Ceva nou pe piata noastra filosofica! Pentru ca suntem mai activi, mai energici, mai puternici, mai setosi de filosofie si experienta, mai setosi de merite si laude. Dar si aici mediile academice nu stau chiar atit de prost, mai fac si ei cite o brosurica de cartulie, cei drept si alea plagiate. Iata ca vrem sa venim si noi cu un produs!
Defapt, la noi este imposibil sa se faca o revolutie importiva aristocratiei, caci noi nu aveam aceasta aristocratie. Aristocratia trebuie sa detina o idee, o paradigma, un concept, iar o revolutie inseamna a rasturna aceasta ideea si a o inlocui cu alta. La aceasta se referea T. Kuhn in revolutiile stiintifice.
Dar la noi teritoriul academic este absolut virgin, ei nu am nimic, nici o idee. Ceea ce vorbim de sistemul academic, e doar un sistem idot dictat de catre cei de la ministeru educatiei. Profii nostri sunt destul de constienti ca tat sistemu ista e bred, dar trebuie sa se conformeze lui, altfel zbor din functie. Si noi ca am decis sa iesim din acest sistem si sa ne simtim mai liber, nu inseamna revolutie anti-aristocratica.
La noi nu e posibila revolutie, caci nu avem impotriva la ce ne revolta. La sistem? Aceasta o vom face atunci cind cineva din noi va ajunge printre structurile ministerului. Dar si asta e imposibil, pentru ca trebuie sa existe un sistem in orice mediu academic.
Menirea noastra este sa ne construim autonom o idee, o paradigma, un stil de filosofie, care n-are nici o treaba cu catedra. Ne putem revolta doar in potriva sistemelor filosofice deja construite de occident.
Ar fi nedemn sa ne aratam mushcii fata de catedra, pentru ca sunt si ei sarmanii profesori obositi de vremuri, cu citeva lucrari de doctorat in buzunar si lor le este pofig...

PS: avem nevoie de institutionalizare. Astazi filosofia nu se mai face practic pe cont propriu, aproape ca o ajunge pe stiinta din urma. Caci stiinta este absolut imposibil astazi sa functioneze in afara unei institutii.
Si nu pre inteleg... De ce ne temem de cuvintul de INSTITUTIE!!???
Daca institutiile pe care le cunoastem pina azi, au avut o incarcatura semnificativa proasta, asta nu inseamna ca institutia in sine este proasta, dar gestionarea si membrii din ei. E ca si cu biserica noastra, nu religia ortodoxa e proasta si corupta, si nu biserica ca institutie, dar cei care o gestioneaza.
Institutiea este o pirghie strategica absolut necesara. Daca refuzam institutionalizarea, atunci mergem fiecare in niste grote ca buda si ne apucam de filosofare pe cont propriu...

Ștefan, n-ai putut sh tu să fantazezi cu noi oleak, am vrut și noi pentru un moment să ne simțim mai sus decât propriul nas, să ne simțim important, da tu? strâși tăt bărșu

Ps: rușâne))

Sa nu exageram prin iluzii si sa ramanem cu picioarele pe pamant, altfel stim sa vorbim prea mult si putina activitate. Putem fi cineva, atunci cind ne stim corect pozitia noastra, o plasare gresita in realitate, e ca o pana la motor...
Sincer mi s-a parut prea serioasa discutia de mai sus... De aia am hotarit sa apas un pic pe frina )))))))))))

ap de aia ești moderator)

Mă înghesui și eu, încercând să îmi fac loc cu un comentariu ceva mai depărtat de subiect.

Normalitatea ... ciudat cuvânt, deși este des folosit, își schimba sensul în funcție de context și de spatiul socio-culturla în care este folosit. Normal este ceea ce fac cei mulți la număr, adică, dacă jumatate din populația unui oraș zilnic se delectează cu băuturi alcoolice ... atunci acesta este un comportament normal, iar cei care nu se conformează cu acest obicei, vor fi considerați anormali.

În alte părți ale lumii, cei care beau alcool sunt în minoritate și sunt considerați anormali. Într-un fel sau altul, acei indivizi mai 'speciali' vor fi eliminați de-a lungul timpului dacă nu reușesc să-și impună voința și să dea peste cap sistemul de valori al omului de rând, din acel spațiu.

Intrând ușor în subiect, în alte locuri ale acestei planete, dacă aveți șansa să simțiti pe pielea voastră, normalitatea difera extrem de mult. În alte locuri gasim fel și fel de elemente care fie ne plac sau ne displac, adaptarea la acel mediu implică schimbarea percepției și a simțirilor ... Atunci cand vine vorba de sistemul educațional, rezonez cu spusele voastre, probabil universitățile noastre nu diferă prea mult.

Vreau să insist pe faptul că educația instituționalizată poate deveni un factor determinant pentru indivizi, dar depinde foarte mult de modul în care se face carte. Isaac Asimov, spunea ca scoala nu are cum sa indeplinească nevoile tuturor indivizilor participanti, pentru că difera foarte mult intre ei, unii inteleg mai repede și se plictisesc, pe când pentru alții este prea greu și se stresează excesiv de mult.

Acolo unde am studiat eu un semestru, educația consta foarte mult în a face pe studenți capabili să gandească, să poată să ia o poziție și să și-o susțină. Adica de multe ori învățam două teori care priveau același subiect din doua perspective diferite, noi trebuie sa le învățăm și să stim sa le explicam ... atunci când cineva își spunea o părere extremistă, imediat era contrazis de profesor ... ideea fiind aceea că există diferite opinii privind același subiect, ambele fiind valabile. Ritmul era unul alert, nu puteai să te plictisești în bancă, iar expunerile profesorilor erau adevărate pledoarii, captau imediat atenția.
Nu pot să disprețuiesc educația academică în general, pentru că există locuri în care se face într-un mod mai bun (după proprile considerente), eu unu disprețuiesc educația de la universitatea mea și cred că este o pierdere de timp în mare măsură ... ba chiar mai mult, te mai și macină emoțional prin spusele profesorilor pe langă subiect.

Întotdeauna generația tânără a criticat pe cea bătrână, pentru că defectele sistemului ne sunt ceva mai clare, iar soluțile noastre sunt mai bune (asta credem dar nu putem ști cu adevărat). Este exact ca în cazul unei persoane anormale dintr-un oraș, care dorește să facă normale vrerile lui, iar asta necesită foarte mult efort. Unii au ținut pentru ei proprile păreri, iar alții au încercat să schimbe lumea, ca de exemplu Nietzsche, a fost primul care a folosit raționamentul pentru a critica (public) foarte dur creștinismul.

Fiecare are proprile idei, ele devin veridice atunci când populția le acceptă ca pe o alternativă mai bună. Nu vă lăsați descurajați de critica dură asupra voastră, Sigmund Froid a primit din plin astfel de critică(negativă), și a considerat-o ca fiind o confirmare pentru teoriile sale, ajungând teorii valabile, pentru că a trezit un puternic sentiment de dispreț și nu au putut fi neglijate, neluate în considerare...

Fac și un mic off-topic. Eu am facut un curs (History of economic thought) care mi-a dat ceva bătăi de cap, am picat examenul în primul trimestru ... Din fericire, materia are foarte multă legătură cu filosofia, iar existența voastră a fost una benefică pentru mine, pentru că am reușit să trec acel examen (la restanță). Vă atribui o contribuție de 20-30 %, mi-ar fi fost mult mai greu fără voi, așadar vă mulțumesc că existați.

Pentru ADmin si Cristi
Sunt de acord cu Cristi ...- Admin ... noi am delirat un piculeţ - Agora este centrul universului - Agora este măsura tuturor lucrurilor ceea ce există că există şi ceea ce nu există că nu există.
Sunt de acrod şi cu Admin - nu avem o idee unică şi originală. Noi ce facem? Discutăm ceea ce nu am rostit-o la seminare - Kant, Hegel, Nietzsche etc. doar cu mici devieri de la main streem. Profesorii de la catedră încearcă să facă şi ei ceva: sunt destul de multe ocupaţii care implică "jocul" catedrei este jucat adesea nu la ochii studenţilor: şedinţe de catedră, consiliu, şedinţa între şefii catedreai, între decanate, la senat şi multe altele. NU există, din păcate, vre-un cerc filosofic extra-universitar (cîndva era Cafe filosofic sau clubul Socratic), acum doar Agora, însă frumuseţea ei constă în faptul statutului de ONG şi independenţa de ceea ce se face în universitate. Ar fi foarte mişto dacă ar apărea un "celălalt" grup filosofic. Şi totuşi care este ideea Agorei? Doar ca plasament?

Pentru Alex - mă bucur mult că te-am ajutat - 20 pr. e foarte fain. Şi pe mine m-a ajutat Agora - eu aici mă coceam în filosofie: î-mi exprimam ideile în formă scrisă: de la cele mai trăsnite la cele mai "academice", astfel puteam să utilizez segmente de aici în mediul "academic".
Noi am discutat ceva mai înainte despre "sistemul" de studii universitar:
https://agorasophie.forummo.com/t82-birocratizarea-invatamintului
https://agorasophie.forummo.com/t108-filosofia-academica-cum-trebuie-sa-fie
El oarecum, este un rău bun - trebuie să fie, dar nu e aşa cum este - "normalul" este monitorizat şi susţinut de oamnii "normali".

În istoria devenirii Agora au fost momente de: Filosofia homo-moldavicus - o filosofie, care să ne dea un vector de gîndire, o verticalitate a coloanei vertrebrale, dar ideea se află, deocamdată, în potenţialitate şi în latenţă. Pentru asta mă cam gîndesc să se facă un dicţionar de cuvinte-idei ale noastre . Succese
Ave Agora

Ideea Agora se afla probabil inca in faza embrionara, sau chiar preembrionară. Toti suntem inca studenti (cu exceptia lui Iluminator) care abea inca zgiriem in filosofie, desigur ca undeva geniul si ideea mocneste la cineva din noi... Dar mai e ceva de timp pine ne vom coace, si aceea idee geniala va exploda si va culoare stilistica si paradigmatica Agorei. Pina ce suntem la nivelul care suntem, ne coacem, ne maturizam filosofic, apoi explodam! Eu intuesc careva directii, dar trebuie sa le coc si apoi dau start unor conferinte sau seminare... Dar trebuie sa mai crestem un pic