Dumnezeu a murit

Undeva am lecturat, într-o carte de ortodoxie: "Astăzi, ulcioarele spirituale le găsim din ce în ce mai rar, Duhul nu mai e în preoţi cum era înainte, doar nişte cuvinte simple. Mirenii au o singură scăpare - să se apropie de cărţile sfinţilor părinţi ..." - Lucrarea m-a mirat mult. scrisă de un monah, îsnă împotriva monahilor. Ultimul timp, zic eu cîteva sute de ani, chiar poate zeci de ani, purtătorii Duhului, sunt mai puţini şi mai puţini, poate că Ilie Cleopa ar fi să fie printre ultimii "stranii", părinţi ai bisericii. Fenomenal Monah, interviurile lui m-au impresionat, cît de originale, cît de profunde, cît de paradoxale, avea ceva în el ce nu-i de-al nostru ...

Biserica, ar presupune, zic eu, nu doar nişte dogme, anume ele aduc sterilitate, poate că sunt bune doar pentru început, însă nici un caz să nu te duci la biserică oar pentru că trebuie să te duci, sau să-ţi faci cruce cu teama de a nu te critica ceilalţi. Ne ducem la biserică să "vorbim cu D-zeu", dar pantru asta e nevoie de microfon, curent electric şi poate local. fiecare din noi trebuie să-şi construiască o biserică în interiorul inimii. D-zeu este plăcerea de a ajunge în vîrful muntelui, pe cînd Părinţii sunt îndrumătorii noştri, Ghizii care te conduc fără ca să fie alături de tine. Problema părinţilor că au uitat drumul, că au uitat şi sensul lor - de a îndruma. Biserica este vie nu ca intelectualitate, nu ca doctrină, ci ca stare de spirit (care pentru mine este D-zeu). Suntem ca o trumă de oi, ce păşim pe un loc, fiindcă ciobenii s-au rătăcit. În acest sens D-zeu a murit nu ca ontologie, nu ca esenţă, ci ca biserică rătăcită, care nu mai este în stare să-şi realizeze rostul existenţei sale.

Total de acord cu sintagma ”biserica rătăcită”. Instituționalizarea spiritualității este primul pas către pierderea contactului cu Divinitatea. De ce? Cu cât mai instituționalizată devine spiritualitatea cu atât ea este mai mult preocupată de ideea deținerii ”tronului” și de ținere în frâu a populației credincioase. Biserica contemporană este prea preocupată de reîntoarcerea oamenilor la credință. Oaia pierdută ori se pierde total și în final este mâncată de lup, ori este găsită de cioban, în nici un caz ea nu va fi adusă la turmă de altă oaie, ele sunt prea ”oi” pentru asta. La fel e și cu credința: ori ești pierdut, ori Marele ”Cioban” te aduce la el. Desigur că se găsesc și oi inteligente, doar că un procentaj destul de mic.
În acest context, Ciobanul a murit deorece prea multe oi s-au pierdut, până și câinii ciobănești au plecat cu lupii.

"Nietzsche a murit." (D-zeu.)

Daria a epuizat în mod exhaustiv subiectul

Pur şi simplu Atît Nietzsche cît şi Dumnezeu s-au dus să bea o bericică

Realitatea.

-Jacque, ce părere aveți despre creştinism?
-E o idee bună, când va fi aplicată în practică?
Jacque Fresco

Mortaaal!!! )))))))))))))))