Lecturarea comună a unei carti de filosofie

Noroc!

eu nici n-am apucat să citesc, că cineva deamu o și comentat. normal

Bună....abia acum am reluat lectura...m-am abătut pentru ceva mai captivant...da nu mă mai rupe la comentat...îmi place să vă citesc, un fel de egoism filosofic...dacă o să-mi apară vre-o idee și dorința de a o împărtăși, v-o spun și vouă dragi agorieni...
Din păcate n-am cum să-ți transmit cartea iluminator, ea m-a găsit pe mine într-o librărie

Îmi place cum Evans îl abordează pe Aristotel – și ideea că eudaimonia este văzută nu doar ca condiționare personală și individuală (ca la stoici, epicureici, sceptici etc.), ci și socială – fericirea mea depinde de fericirea celorlalți din jurul meu. De aceea ca să fiu fericit trebuie să exist pentur fericirea celorlalți – și dacă astfel de opinie va fi la mulți (în condițiile optime) atunci undeva ceilalți mă vor face fericit. Eu nu sutn doar un singur organism autosuficient, ci mai mullți, polisul de fapt, formează o structură relațională amplă și dacă înțelegi cum funcționează atunci viața ta poate căpăta sens în orice ce nu te-ai apuca să faci … vorbesc de orientarea către societate.
Acum vă rog atenție: ..„europa era unificată sub valorile comune și țelul comun al împlinirii umane. Numai că în loc de preoți și clerici, politicienii apelează la psihologi și neurologi pentru a ne călăuzi către fericire.”… p.290 –Cum asta???? – Ce reprezintă psihologia pozitivă???? – pe lîngă faptul că este oferită de o sumă de traneri care sunt niște „eroi” a zilelor contemporane. (Cele de sus am notat fără să lecturez mai departe) Și după ce am lecturat mai departe am înțeles poziția lui Evans și m-am bucurat. Împărtășesc destul de mult negativismul față de scientizarea unor „modele de viață” – coexistă mai multe modele care tangenționează destul de diferit cu structura și formatele interioare ale personalității. Sunt personal pentru Filozofie, dar o filozofie mai mult etică și morală decît una teoretică și ontoloică (deși înțeleg destul de bine că dimensunea morală se face a fi înțeleasă în condițiile unei înțelegeri ontologice și gnoseologice – doar că de redus infomrațiile).
NB. În timpul cînd eu scriam cele de mai sus i s-a întîmplat mai multe evenimente în viața mea. În primul rînd am citit mai departe și mai apoi și restul …. Mai departe Evans recunoaște că vine de pe poviții mai mult istorice și de aceea îl iert. Sunt aproape de sfîrșit așa că Cartea Mi-a dat anumite chestiuțe pentru care sunt dator ei.
Îmi place la nebunie … faza cu Probarea vieții prin moartea, ceea ce a și realizat Socrate. Eu sunt pentru eutanasie, și am o părere bună despre suicigașii intelectuali - acei care la un moment dat nu din suferință multă părăsesc existența umană, ci dintr-un nivel ridicat, filosofic – cînd înțeeg că nu mai au ce lua de aici și le trebuie o restartare, sau altceva. De exemplu sunt foarte vestite tehnicile yogine sau tibetane sau în Dzen-buddhis față de suicidere. Îmi place această idee. Trebuie să fii copt pentru un astfel de pas.
Deja de de 4 zile am finalizat cartea !!!!!
Cu adaosurile… de după sfîrșt este destul de simpatică. Chiar mi-a plăcut. Această carte va rămîne în palmaresul cărților de recomandare pentru cei care doresc să facă cunoștina cu filosofia poate dintr-o perspectivă mai non-academică. Per ansamblu cartea este de nota 7-8 în sistemul meu de evoluare ea reprezintă un fel de mai sus de midle. O carte ușoară, fără să te aprofundezi în ea, fără să sapi mult în tine, este o carte mai mult nu de descoperire, ci de rezonanță.
Îmi pare undeva rău că am început să o lecturăm împreună și pînă la urmă – pun primul punctulețul. Și mie îmi este interesant să citesc meditațiiloe celoralți, ideile pe margină de text. Un fel de proiecție a sistemelor de gîndire și totul se paote face în paralel cu cel al meu. Din nefericire, cam sau împuținat pe la sfîrșit. Nu știu ce să mai scriu… cam asta e …

Îmi pare rău că am rupt jurământul cu sânge. Sfârșitul lumii nu s-o putut amâna. Actorul n-o ajuns la premieră că l-o călcat tramvaiul. Da, știu că la noi nu sunt tramvaie. Dar, uneori, studentul mai nimerește absolut întâmplător în sesiune. O să duc lectura până la capăt ca o datorie față de mine însămi. Îi tare fain să-ți re-iei lecturile ca momente de împăcare cu tine însuți,să ștergi praful de pe cărți și să arunci conspecte...

Apropo, ce așa liniște aici?