Lecturarea comună a unei carti de filosofie

Vin cu o propunere trăsnet ... ceva de tipul: ne obligăm + dialogăm + facem o dialectică + ne dezvoltăm + .....+........+.......+ etc.

Desigur că cunoașteți o astfel de strategie în care se adună mai multe persoane și lecturează o carte în comun. Eu propun să facem același lucru doar în anumite condiții.
A - Ne determinăm cu o carte, cel puțin o pune la vot (fiecare din cei care doresc să participe la lecturare poate să propună 2-3 cărți maxim) votăm 2 cărți în afară de cele propuse de noi... De exemplu Admin - propune cartea 1 -------- și cartea 2------------ Dumitru cartea 1__________ și cartea 2_________. Cărțile trebuie să fie accesibile (adcă să le poți găsi în NET sau ne exepdiem unul-altuia prin mail... Peste o zi noi votăm: Admin cartea 1 _______ (este mai importantă) și cartea 2 _________ (mai puțin). pînă la urmă se va vedea care... e o procedură simplă.

B. - Și ne apucăm de lecturat. În timp de 2-3 zile să lecturăm de exemplu capitolul I, sau un număr de 50 de pagini. După care discutăm: care sunt omentele faine, ce nu a plăcut... care sunt rezonanțele și dezvoltările posibile, unde-i apă potabilă și unde-i un joc superficial de cuvinte ec.etc.etc. După care săturîndu-ne (presupun o zi sau două) continuăm cu celelalte părți/capitole/pagini și așa pînă la urmă. Însă ce este important ... nu lecturăm dintr-o răsuflare, ci pe etape, nu poți începe mai depare decît trecînd stabil prin popasuri comune.

C. - În comun vom traversa o carte... de aceea o vom comunica și poate să ne ținem de o comunitate ...

Ce ziceți????

Deci eu propun 3 cărți:

1. Yves Cattin - Înţelegerea filosofiei
http://epistematic.blogspot.com/2013/02/yves-cattin-intelegerea-filosofiei.html
2. Alain de Botton - Consolarile filozofiei
am în format PDF
despre carte - http://www.elefant.ro/carti/carti-de-specialitate/stiinte-umaniste/filosofie/consolarile-filozofiei-18158.html
3. Jules Evans - Filosofie pentru viata si alte situatii periculoase
http://epistematic.blogspot.com/2013/12/jules-evans-filosofie-pentru-viata-si.html

Aștept rezonanțe

P.S.Da încă ceva.... e o chestie de obligație ... dacă te înscrii ... atunci să fie pecetluit cu sînge ... dăm sfîrșitul lumii la o parte și finalizăm ... de dorit cărțile să fie relativ ușoare de morsocat, cu o orientare către „a practica viața prin filosofie” sau cu deschidere către viață, să nu fie super complicată în termeni/concepte, și pentur început să nu cuprindă 10.000 de foi (adică micuță ca text)

Îmi place ideea ta şi aş vrea să mă implic doar că vad tăcere aici de câteva zile. Oricum, doi oameni sunt deja o echipă. Propun să mai aşteptăm două zile şi dacă nimeni nu se alătură să spargem gheața. La prima lectură pe mine mă aranjează orice propunere a ta. Tu decizi ce vrei să citim şi peste două zile stabilim condițiile şi termenii, ce zici?

Bună ... aș mai dori încă măcar vreo persoană .... poate cumva Black&White,Admin sau Pathy M., lexi etc..... măcar încă uncă o personă....

Eu tot doresc. Mai mult pentru proba... dar nu va asigur ca voi continua mult, daca nu o sa inteleg textul refuz sa ma mai chinuiesc. Nu stiu ce fel de carti sa recomand - Bunicuta cu Povesti sau Caciula lui Guguta . Decideti singuri...

Eu tot desigur as dori, doar ca nu pot promite un termen limita. Ca foarte complicat stau cu timpul. Acuma mi-am pus ca obiectiv sa ctesc o lucrare voluminoasa: tirania si tiranicidul si in fiecare seara inainte de culcare citesc cate 10 pagini, in rest in timul zilei nu pre am posibilitate. Dar as dori sa citesc ultima carte din lista lui Iluminator.

Ok... atunci așteptăm pînă mîine și dăm startarea mîine în sens de 14 noiembrie... cu alte cuvinte începînd cu această zi dăm startarea... Cartea se numește
Jules Evans - Filosofie pentru viata si alte situatii periculoase
Vedeti lincul mai sus... a treia la număr!!!!

Lecturăm de la începutul cărții pînă la pagina NR.41 inclusiv. vă dau la dispoziție 2 zile... adică sîmbătă și duminică.... după care venim și scriem.... scriem.. scriem... încă 2-3 zile dupăc are mai citim încă la 40 de pagini...
succese

Este bine asa?

îmi permit să încerc și eu... ))

Ok, incercam

Am rasfoit cartea ... e destul de usor de inteles, chiar este prea simpla la un moment dat... parca pentru daoni .... vreau CANT si Hedeger

da aici este TCC si TCC (parca este o reclama)

rezist doua zile ... apropo deamu am citt ))))
Da,... mai ca nu am uitat - pot sa scriu de mine? sau chiar azi?

black&white, poți să scrii și ieri!

(p.s. sunt în proces de lectură)

Nu știu de ce dar se pare că sunt primul care scrie, numai eu citesc????
Ce am înțeles eu? ce-mi vine in cap asta si scriu.
- Cartea este superficială !!! un fel de psihologie filosofică de doi bani, deși poate să aibă privă pentru diletanți. Simplitatea deranjează!!!
- Acele 40 de pagini este introducerea. Din introducere este clar cum să o citești: pe sărite sau diagonală.
- Filosofia este non-academică, în PUB-uri și Cafenele. Asta îmi place, dar pentru asta trebuie să fie un nivel ridicat de gîndire. Acei care vor veni, dacă sunt deștepți - nu vor avea plăcere, doar dacă vor fi puțini, și o să se încurcie unii pe alții. Dacă vin masele sociale - nu este filosofie!!!!
- Buna-viețuire - fuflo!!! : Rațiune, Gîndire, Inconștient controlat - non-sens și absurd. Cum poate fi controlat haosul???
- Cum am mai spus TCC (nu știu cum se discifrează) este în reclamă... nu știu ce este cu el.
- Acele 4 criterii: 1- Rațiune, 2 - Rațiune, 3 - Gîndire, simțire și acțiune și 4 - îmi place - a trăi viața prin și în filosofie... Viața în TREBUIE, în PLAN și PROGRAMARE în CONTROL - să stai și să te castrezi pe tini fără milă. Vreți???? - poftim - calculați-vă gîndurile și acțiunile și simțirile.
Îmi pare rău că am ales această carte, poate schimbăm? - ceva mai serios??? un Kant sau Aristotel, ceva de tipul lor? Nu-mi place!!! Schimbăm!!! Nu este serioasă!!!! Jios cu ea.

black&white. Te cam contrazici. Nu-ti pastrezi coerenta spirituala si cognitiva. Undeva aici pe forum ziceai ca ca cineva complica lucrurile si ca filosofia trebuie sa fie simpla. Acum cauti ceva foarte complex, iata ceva simplu si de cafenea

Eu acum seara am inceput sa citesc un pic. Da e simpla si usoara, asta e pentru desert, un fel de gimnastica. Da eu chiar am nevoie de aceasta lucrare. PS chesta asta cu TCC, ăia doi mi-au luato inainte Eu deja o inventasem, nu stiam ca etse oficializata prin denumirea de TCC.

Da si vreu ca continutul asta usor sa-l integrez in instrurile mele Imi e taman la tema ))))))))))))

ohoo Black&White.. , câtă dramaturgie... ))  Ce este TCC?  - presupun că tocmai ceea de ce ai nevoie    (ca și majoritatea dintre noi))
, dar, mai detaliat, consistent și „adaptat” îți va explica probabil Iluminator ))

Din păcate, deocamdată am reușit să ciupesc din respectiva carte doar 27 pagini (astă noapte,sau mâine finalizez) , dar o să încerc și acum să-mi exprim anumite impresii inițiale, altfel-spus, niște date preliminare ale sondajului neuronilor mei))))

Dar vreau să iau rolul de avocat alacestei lucrări! ) (dacă tot pe acest forum doar eu rămân ”diletant emerit în filosofie” )

Partea bună:
Și „daonii” au dreptul să li se explice într-un mod extrem de accesibil paradigma cognitiv-comportamentală))))  + originile ei ...faptul că toate drumurile duc la... antici))

Altceva sau  Idei extrase:

- M-am regăsit/recunoscut în determinativul de „somnambul” deși lucrez intensiv la chestia asta... încerc să nu mă limitez la opiniile/ interpretările proprii.

- Tabloul pe care ți-l faci asupra lumii face tot. E decisiv în gândurile pe care ți le faci/  ulterior- comportamentele și, într-un final, obiceiurile/deprinderile/ modul de viață. Schimbi tabloul - schimbi percepția, atitudinea și întreaga viață.

- Cartea asta e ceva între ceea ce azi numim- Blog  și un elogiu jubiliar lui Socrate))

- Tehnicile de dezvoltare personală din antichitate se axau pe durablitate și calitate, cele moderne de azi sunt ca cafeaua espresso...  simple, ușoare, superficiale și pe termen/ efect scurt. Ca căsuțele de carton din statele unite))))

- Totuși, din ceea ce am citit până acum, cartea inspiră o anumită motivație!  - de a antrena ”mușchii morali”, de ați modula emoțiile...de a dezvolta sistemul conștient-reflexiv, să nu uităm de el, că se atrofiază sărmănelul )))))))

- Trebuie să calci peste orgoliu (cel mai greu)) , și să-ți controlezi periodic și să faci lucrări de profilaxie convingerilor tale de bază)). S-ar putea „întâmplător” să nu fie tocmai corecte sau cu termen expirat)))  Nu te ține cu dinții de anumite opinii. Nu, nici nu mâinile. și nici cu unghiile.  (nu de alta, da se deteriorează lacul de unghii)))

- TCC e filosofia antică în conservă  (dozată pt 16 ședințe))  

- Și, actual pentru mine, Totul se reduce la energie   Nu-i energie, nu-i filosofie ))))  Pentru orice intenție de schimbare, ai nevoie de energie. Aici deja trebuie să negociezi cu propriul organism))

Atât pentru azi, cu detalii revenim mai târziu. Urmăriți buletinul de mâine  = (doream să zic) mai intrați pe forum, oameni buni)))))

Atât de accesibil şi sincer încât e greu să nu înțelegi. Nici nuştiu cum aş comenta cele citite sau dacă în genere asta ar trebui să fac. Pe mine personal nu mă deranjează simplitatea lucrării căci consider simplitatea a fi un indiciu al înțelegeri, a adevărului. Îmi pare că are ceva în comun cu scriitura lui H.O y Gasset. Nuştiu de la ce să încep de aceea am să improvizez. 
M-am regăsit oarecum în situația sa de la facultate şi în acele stări de anxietate socială despre care vorbeşte autorul. Într-adevăr, problema e în sistemul de educare care nu urmăreşte cultivarea înțelegerii ci însuşirea mecanică a materialelor impuse de curriculum. Dacă faci filosofie academică şi nu reuşeşti s-o rugumi, s-o tragi sub tine, s-o traiesti; atunci te pomeneşti înglodat în teorii inutile pe care le posezi doar la nivel intelectual. Nuştiu care ar fi folosul din asa o instruire filosofică însă simt că undeva, până nu demult, şi încă şi acum, mă văd de multe ori acționând contrar idealurilor mele teoretice. Asta pentru că ceea ce cred că ştiu nu este întotdeauna o cunoştință adusă în plan existențial ci mai degraba un împrumut nerugumat de convingeri ideale. Îmi aduc acum aminte de o polemică pe care o aveam cu tata referitor la creştinism(el pretinde a fi tare religios). Îi ziceam că vreau să mă duc la o adunare a adventiştilor să vad cum se face la ei slujba iar el foarte indignat şi chiar cu o doză de dispreț în glas îmi explica cât de incorecta e interpretarea bibliei la adventişti şi cât de profani sânt ei. I-am ripostat că judecă şi astfel calcă peste propriile dogme dar el nu a recunoscut şi mi-a adus o mulțime de argumente despre faptul că multe din idealurile etice ale creştinismului rămân idealuri iar noi nu putem să trăim învățătura chiar aşa cum îi scrisă. Deci ideea lui era că nu putem fi atât de buni cât ne cere biblia şi trebuie să ne conformăm cu ideea că suntem tare păcătoşi şi putem doar să ne rugăm să fim iertați. Mi s-a părut o scuză prea banală iar credința lui o simpla imitare însă cu timpul am ajuns să-mi recunosc că eu nu-s mai departe. Atât el cât şi eu avem nevoie de TCC. Avem nevoie să aducem pe plan conştient nişte reacții pozitive, favorabile nouă. Metoda socratică pare a fi cea mai utilă practică în acest caz căci numai prin interogație dusă până la absurd poți să distrugi patternul inconştient al unui comportament defect, automatizat. Noi nu reflectăm asupra cauzelor emoțiilor noastre fiindcă suntem obisnuiți a reacționa lăsându-ne în totalitate cuprinşi de aceste reacții. Doar deconstruindu-le si depistând lanțul cauzal care duce la o reacție sau alta, putem înțelege banalitatea aparatului nostru emoțional inconştient. Într-adevăr, cineva poate afirma că "reevaluarea cognitivă" e ineficientă, că nu ne putem doborâ instinctele prin simpla conştientizare a lor. Eu sunt de părerea că chiar şi aceste statisci pe care le prezintă autorul şi care arată efectivitatea acestei tehnici, sunt inutile. De multe ori mă mir de dispute şi contradictii care apar pe terenurile unor probleme verificabile. Decât să te ocupi de negarea unor posibilități mai bine încearcă-le iar chiar dacă nu ți-a reuşit tot nu înseamnă că trebuie să le negi, poate nu ai incercat suficient de insistent. Eu personal folosesc această metodă Socratică în permanență chiar dacă nu întotdeauna conştientizez că o folosesc şi chiar dacă nu întotdeauna îmi schimb imediat reacțiile habituale. Consider că este nevoie de o reactualizare continuă pentru a putea aduce pe plan conştient comportamente inconştiente. Totul ține de puterea noastră de a gândi faptele şi a descoperi impulsurile de la care pornesc aceste fapte.
Ideea lui Kahneman despre procesorul nostru dual am întâlnit-o şi  în altă parte dar când am conştientizat prima pt dată că pendulez între un Eu activ, rațional dar care se lasă dominat de un Eu pasiv, inconştient, am avut o adevărata revelație. Mintea noastră este construită în aşa fel încât unele emoții întărite prin repetiție să creeze un pattern pe fundalul eului pasiv ca într-o situație concretă reacția să devină automată. Asa se simplifică sarcina creierului dar şi noi devenim nişte roboți.
Mda, interesant exemplu cu profesorul expert în stoicism dar care mulțumeşte lui Dumnezeu că n-a fost nevoit să folosească această etica în practică. Mă gândesc ce-o fi însemnat atunci pentru el morala antică şi care sunt pilonii pe care îşi menține el identitatea morală, legea? Chiar nuştiu. Filosofia nu este o teorie sau cel puțin o teorie pură. După cum zice şi Evans, filosofia academica nu poate exista fără filosofia de stradă şi invers. Totuşi, îmi pare că filosofia academică, în afară de meritul de a menține o rigurozitate sistemică a ideilor, nu mai are nici un sens. Anticii nu aveau prea multe referințe în spatele lor ca să teoretizeze în exces, in schimb, "îngustele" lor viziuni erau trăite şi nu doar gândite. Mi-am adus acum aminte de şcoala lui Pitagora unde neinițiații trebuiau să treacă adevărate teste de transformare a personalității. Bunăoara acea perioadă lungă de tăcere în care nu aveau dreptul să se dea cu părerea ci numai să asculte. Îmi pare a fi un exercițiu cu adevărat util. 
O comunitate filosofică de stradă ar fi după mine un lucru bun dacă pe lângă ideile discutate s-ar implimenta nişte rigori de inițiere, s-ar urmări antrenarea membrilor în sarcini filosofico-practice, s-ar crea o oarecare ierarhie in dependență de progresul fiecăruia. Gândindu-mă acum la Agora, îmi dau seama că impedimentul principal care  nu ne permite să îi extindem popularitatea si să sporim şi interesul altora pentru aderare este maniera noastră academică de a ține discuțiile şi organiza întâlnirile.(asta pe lângă faptul ca unii membri ca mine nu-s serioşi) Însă cred că nu e târziu de implimentat reforme şi de creat un sistem Agora cu sarcini filosofico-practice. De exemplu pentru a te putea numi membru Agora să dezvălui timp de o lună la fiecare întrunire punctele tale slabe iar la următoarea să spui ce soluții ai găsit pentru ați depăşi slăbiciunile şi ce ai de gând direct să faci ca să treci peste ele.(Asta-i primul exemplu care mi-a venit în minte). Îmi pare că o astfel de colaborare ar întări membrii grupului într-un tot întreg şi ar face din Agora o organizație mai inaccesibilă şi prin urmare mai râvnită, mai polemizată, criticată etc.
Cică scopul nostru ar fi crearea unei identități naționale, forțarea capacităților de autoanaliza a cât mai multor oameni, poate chiar dezvoltarea unei ideologii. Nuştiu dacă acesta este sau ar trebui să fie scopul nostru dar judecând impersonal, defapt numai cu referire la mine, am impresia că o astfel de schimbare e o utopie atâta timp cât noi nu ne-am metamorfozat până la urmă şi nu avem un plan concret de acțiune. Şi iarăşi, această bună-viețuire despre care vorbeşte Evans poate fi concret apreciată şi definită, merită a fi generalizată şi aplicată în masă sau e valabilă numai în grupuri restrânse şi chiar poate doar la nivelul individualității?     
Cred că o proiecție fixă despre cum ar trebuie să funcționeze o societate nu poate evita despotismul atâta timp cât membrii acestei societăți nu constientizează necesitatea idealurilor lor morale sau a normelor convențional- comportamentale. Prin urmare comunismul a fost un proiect eşuat din start fiindcă masele, în afară poate de ideea egalității, nu conştientizau ce ar fi o societate comunistă, ce riscuri, ce dificultăți comportă. Oamenii înghit ideea dar ce folos din asta daca nu pot participa direct ca agenți de înfăptuire a acestei idei. J.S Mill argumenta destul de solid de ce oamenii nu pot fi egali, pornind de la o cauză naturală, suntem raționali şi egoişti. Două calități care ne vor impune întotdeauna dorința de a avea mai mult pentru noi. Care ar fi atunci soluția dacă o bună-viețuire la nivel de societate nu poate fi impusă? După mine, unica soluție e ca fiecare individ în parte să ajungă la înțelegerea propriei sale naturi şi propriului său potențial. O astfel de reformă poate fi realizată numai prin educație şi mult, mult timp. E nevoie de mai multe schimburi de generații ca să creezi o societate de oameni autosuficienți şi cu deprinderi morale înalte. Atunci nu mai e nevoie de despotism sau dictatură.
Nuştiu în ce măsură anticii sau mai bine zis filosofii antici, trăiau ideile pe care ni le-au transmis nouă, poate într-o măsură mai mare decât noi însă consider că nu asta contează. Contează faptul că societatea contemporană a ajuns la un nivel de dezvoltare înaltă(dar mă refer aici la tehnosferă) însă deprinderile morale ne coboară uneori mai jos decât animalele. Ce ne face pe noi homo sapiens? Cineva zice că capacitatea de a ne gândi la sensul vieții. Scopul vieții ar fi autorealizarea. Unele religii susțin ca până atunci când umanitatea nu va creşte până la nivelul înțelegerii necesitatii autorealizării, oamenii vor continua să sufere. Ce se întâmplă în lumea noastră pe lângă avansarea economică şi toate celelalte tipuri de avansări: în locul menținerii păcii şi bunei-viețuiri, oamenii luptă-Individual, social, politic, internațional. Dacă ne gândim la rece atunci putem observa că cu toată avansarea stiintei, omenirea funcționează după nişte principii valabile între regnurile animale. STOP ! Unde am ajuns? Despre ce vorbeam? Cred că mă opresc aici. Aştep delirurile voastre

S-a primit cam mare mesajul meu. Puteți să nu pierdeți timpul citindu-l, numai poate dacă aveți prea mult.
Mi-a plăcut concluzia Anei, nu-i energie nu-i filosofie. Poate să pară prea pragmatic da se ascunde un mare adevăr în asta. Încearcă să faci filosofie pe stomacul gol sau după o zi de lucru cu sapa. Poate că anume asta e sarcina filosofiei, sa ne ajute la conservarea energiei. Să nu ne aruncăm în risipa de nervi şi tristeți da să ne ajustăm chiar şi experiențele mai puțin placute unor interpretări optimiste. Aşa economisim energie ca să facem filosofie. Cu filosofia iar ne păstrăm energia şi iar facem filosofie până avem atâta energie că aruncăm naibii PC-ul la gunoi şi ne înecăm în oceanul autosuficienței

Salutare
Pentru început aș dori să vin cu cele înțelese de mine, după care poate să vin cu un alt mesaj ca un fel de sinteză (pentru mine) a celor indicate de către Agoreeni.
Așa că voi începe..
Cartea este simplă pentru a o lectura și corect să fiu, nu prea am ce nota. Fiindcă poate că nu m-am concetrat într-atît încît să fiu prudent la cele ce se indică, deoarece este vorba de început și începutul de oabicei este unul de a aduna linile filosofice, de a le explica cumva istoric și analitic, cu alte cuvinte de a forma istoric un fundament de joc. Maniera în care este scrisă este una eficientă și simpluță. Dar atenție în dependență de cel care citește, deci cartea este „deschisă” de cel care o deschide și el cu puterea minți sale de analiză va da sens atît cît poate și nimic mai mult. Dacă dorești profunditate atunci o întîlnești și atunci cînd spui doar un cuvînt Libertate, sau Dumnezeu, sau Eu, sau Comunicare etc.

Mi-au plăcut cîteva momente și îmi fac așteptări mai mari vis-a-vis de cele ce o să fie, fiindcă jocul se face a fi aproape de mine și asta mă itneresează.
A început cu școala de la Atena – este ok, fiindcă u ceva trebuie să începi nu…? E chestia că Rafael a văzut din optica se Agora filosofică, și la un moment dat BAȚ…. În cap mi-a venit o idee – fiecare din noi își are Agora sa în cap – acolo se întîlnesc filosofii din noi, sau cel puțin la nivel de idee ei sunt acolo pentru a ne oferi perspective. La mine de Exemplu este Platon care vorbește cu Kant și se uită la Heidegger, într-un colț Stă Socrate și zîmbește ironic la cele comunicate de ceilalți… aici este și Marx și neapărat Nietzsche și o parte din existențialiști , care formează un krujocek în dreapta…. Și mai mulți…

Recursul psihologiei la filosofia antică este recunoscută de foarte mulți. Personal cu TCC nu lucrez, trebuie oarecum să fii analitic și logic. TCC se descifrează ca Terapia Cognitiv-Comportamentală. Ea se axează pe deficiențele în formatele gîndirii cînd se utilizează „Toți A sunt B” sau „Nici un A nu poate fi B” … „doar EU pot/nu pot face ….” Etc. Se ia în tandem: comportamentul simplu nu paote fi funcționabil decît dacă nu este urmat de un sistem de gîndire – se explică de ce comportamentul X trebuie să fie înlocuit cu cel de Y…. – Eu nu prea sunt entuziasmat de această terapie, petnur mine totuși este mult mai paroape cea Existențială… - existența unor Meta-cogniții, meta-probleme care generează seturile de probleme cotidiene: o neînțelegere cu persoana X sau Z. Comportamentala încearcă să aplaneze problema direct cu Persoana Z, dar în cea existențială se mizează pe libertatea și responsabilitatea față de sine însuși pentru a proceda nu doar cu persoana Z ci cu întreaga existență socială… desigur că sunt subiectiv – TCC ajută pentru situații simple, cotidiene și pentru oameni mai simpli și cotidieni (nu doresc să aducă la o simplitate banală…)

Situația Filosofiei între Academism și Cotidian – este foarte bine oglindită. Întradevăr este o remarcă foarte reușită. Filosofia Academică nu are suflu, nu are viață, s-a închis într-un academism și ermetism care practic îi face impenetrabilii gîndirii – citești și nu înțelegi. Problema dată apare odată cu Academia lui Platon. Pe de o parte a cîștigat în profunditate… daor puținii care puteau să apeleze la ea… pe de altă parte a pierdut omul cu problemele sale cotidiene. Cam de aceea … în situația de criză Aademia Platonică a „dormit”, dar Stoicismul, Epicureismul, Scepticismul etc… cîștiga prin moralitatea simplă emisă într-un limbaj foarte simplist. Dar simplitatea este plătită de ipsa de „ascuțime”, „profunzime” etc.

Variantele de a implimenta filosofia în Masse sunt bine venite, doar că ar fi trebuit să fie ghidate de un pseudo-filosof academician – e nevoie de o anumită bază, de cunoașterea contextelor și a cuvintelor… etc.

Aștept să continui celelalte pagini …

Acum aș dori să vin cu o analiză (tot a mea) a celor scrise de colegii mei de lectură
B&W – nu cred că este cazul să privești simplitatea ca problemă, ci mai bine zis îți permit să dejudeci dificultatea ca problemă, îndeosebi cînd ea este ascunsă după un perete de cuvinte foarte sofisticate. Lecturarea a astfel de cărți (ceea ce mulți o fac în contemporanitate) este sterilă, doar că poate să există o plăcere de a cuoaște terminologia, însă ce se ascunde de după ea … adesea este o inutilitate. Îmi place autorul că este sincer în cuvinte… și în mesaj prin asta el are priză.
Încă ceva dacă la un moment dat dorești ceva mai mult …. Te invit la o altă lecturare paralelă… dacă dorești. Acum citesc Timp și Temporalitate de Cătălin Cioaba – el analizează maniera de a înțelege timpul la Heidegger. Dacă dorești poți merge cu mine … undeva pe marginea acestei cărți și este scris următorul articol pe Agora.
https://agorasophie.forummo.com/t254-timp-si-temporalitate#1625
singur ai notat că nu prea ai înțeles …
iată aici este cartea http://epistematic.blogspot.com/2012/12/catalin-cioaba-timp-si-temporalitate.html
Pentru Anna G. – știu că această carte e bună pentru ceea ce faci tu acum, sau pentur ce dorești să faci mai încolo. Cum înțeleg, că tu faci un fel de mozaică a celor segmente ce te-a atins pe tine… interesant ar fi (pentru mine) ce fel de figură generează cînd te depărtezi de citate și frînturi de text ?????
Pentru Admin – citește Bre… e ok și pentru principiul de funcțioanlitate a Agorei … Filosofia în aer liber, în PUB, în …. Și sutn niște idei care undeva noi am ajuns la întîlnirile noastre…îndeosebi pe la sfîrșitul segmentului de lecturare…
Pentru Dumitru – îmi lipsești omule… îmi pare rău că ești la o așa de mare distanță… rezonez în cele scrise de tine. Ideea de inițiere este destul de simpatică… îndeosebi că eu am ajuns la o concluzie în stilul filosofiei vieții – adevărul, aletheia, care paote fi și în a descuia o carte, o situație, un om nu o găsești în alte cărți, ci în viață, în elementul trăit mai mult decît în cel cugetat sau analitic. Discuția cu tatăl tău te deshide pentru o altă înțelegere a problemei. Noi toți avem nevoie de terapie…. Și faptul ca suntem aici, la fel facem o terapie… o terapie prin filozofie. Undeva B&W are dreptate cînd sunt masele numai filozofie nu poți face… cînd sunt masele ele te fac pe tine.

Succese pentru toți … mai revin … astăzi și mîine ne odihnim, poate că mai revenim și mai scriem 2-3 cuvinte, după care de poimîine adică de miercuri citim mai departe. De la pp. 43 la 87… dacă intervin mai multe propuneri scrieți… poate mai diversificăm atenția lecturării???? Referitor la postări înainte de timp – nu cred că ar fi bine să o facem… deoarece mă gîndesc că putem să încurcăm sexului între EU și Carte (cînd vine al treilea este poate mai dificil    )

Iluminator - bine o sa incerc sa citesc cartea propusa de tine... poate ma voi ilumina. In rest sunt doar cuvinte-cuvinte-cuvinte... daca nuo sa reusesc sa ma lipesc de cartea propusa voi reveni aici - ca un exercitiu de rezistenta.

Boredom - cum poti vedea mai mult decit ceea ce vezi. Oare nu este o simpla imaginatie? pur si simplu te amagesti ca este ceva mai mult.

Bună tuturor.
Eu demult vroiam să citesc cartea asta, că mă intrigase titlul. Intuiam că poate fi ceva practic și util totuși, dar amânam, gândindu-mă c-o să mă dezamăgească, nu știu de ce.

Am citit acum ”apelul nominal de dimineață” și vin cu următoarele idei:

-Îmi place principiul ”șocului socratic” pentru ”omul cu problemele sale cotidiene”: ia spune, în ce fel ți-ai organizat viața? chiar te îngrijești pe tine însuți așa cum se cuvinte?”. E un fel de a deveni propriul tău socrate, rămâi tu, totodată fiind un tăun care veșnic te pișcă și nu te lasă să ”dormitezi, târâindu-te prin viață”, ci să devii conștient. Astfel tu îți pui la îndoială permanent modul de a fi și a gândi, re-evaluând în permanență ceea ce ești, ceea ce faci, ceea ce trăiești în raport cu ceilalți, cum te comporți și ce devii + te doftoricești astfel singur, devenind auto-suficient. Ceea ce, de altfel, nu se întâmplă deodată, ci pe etape. Ok, Ceea ce nu-mi place, e automatizarea noilor deprinderi, adică: în urma ”profilaxiei convingerilor de bază”, tu începi a trăi prin a selecta emoția potrivită în situația potrivită și faci ”lucrul potrivit”, dubios asta.or, poate eu ceva nu am înțeles.

-pe lângă asta, este aici așa o chestie: am cunoscut mulți oameni (karma mea) care par a fi chiar născuți cu o predispoziție spre depresie, de parcă îs lipsiți de voință de viață, ne-putând ”patologic” să confere sens lucrurilor, ne-putând învinge obiceiurile înrădăcinate de gândire/simțire/acționare, ne-putând să iasă nicidecum din situația-limită. Ei îs treji în sensul că au o tonă de întrebări care-i macină pe dinăuntru, la care caută răspunsuri, însă nimic din ceea ce ”găsesc”, nu-i aduce la o ”liniștire”, macăr temporară. Și trăiesc într-o continuă nemulțumire, frustrare, de parcă toată existența lor e pusă sub semnul întrebării. ce credeți despre asta?

-și undeva îmi vin în minte cei care trăiesc profund inconștient. care nu pot deveni propriul lor socrate. cei care nu vor și nici nu vor să vrea. ”masele” de care vorbea Black&White. și aici așa o întrebare, să te gândești: cunoștințele (accesul la adevăr) sunt doar pt acei câțiva din elită, care le vor putea folosi, printr-o și după o pregătire îndelungată de inițiere or mai știu eu ce; or totuși ”a ști”, a tinde spre posedarea unor înțelesuri, macăr și a adevărurilor unui ethos comun e propriu și ”recomandabil” tuturor oamenilor? Că noi toți avem întrebări existențiale, fiecare o avut un moment în care o simțit ceea ce înseamnă angoasă, lipsă de sens, alienare; e vorba în acest context de ceea ce faci tu cu starea asta, cum o folosești ca să te rupi din asta: lași situația limită să te înghită, or o folosești întru transformarea radicală a sinelui, pentru depășirea ei? Asta-i puterea terapeutică a filosofiei

Eu acum citesc Hermeneutica subiectului de Foucaut și se îmbină. Ei bun, Foucault totuși îi Foucault, el îi mai fain. Dar are maniera lui meticuloasă de înaintare, de parcă ar vrea să epuizeze subiectu și să nu mai lase altora ceva de zis. Îmi place, pentru că îți deschide o perspectivă mai largă a cum trăiau ei (grecii), putând să faci referire la contemporaneitate. să iei ceva de acolo și să aplici aici: pierderea asta din vizor a ”grijei de sine”, a indiferenței față de sufletul tău și a necesității ”re-abilitării” preocupării de sine. Mai ales îi fain că el merge direct la text. Extrage practicile istea de purificare, concentrare a sufletului, retragere, rezistență, punere la încercare,etc. direct din textele originale: Platon, Seneca, Cicero, Epictet, ș.a.

Diseară mai scriu, nu s-o epuizat

Deci pe toți încă îi mai previn… că astăzi și mîine se va lectura celelalte pagini (40 și ceva). Cei care deja au lectuat vă țineți în „mîni” și nu… faceți gălăgie înainte de timp .
„Șocul socrate„ – astăzi nu cred că este posibil. Ar fi întradevăr un șoc, un paradox atunci cînd am fi trăit într-o societate totalitaristă sau îngustă la sfera informațională + paradigmatic diferită de celelalte societăți. Atunci șocul socratic, chiar poate fi. De exemplu să le vorbești celor de la țară că există popoare care consumă cîini și pisici, greieri și alte vietăți… ba mai mult să le prepari o astfel de culinărie și fără să le spui să pui pe masă.. ei mănîncă… „le place” și după care le spui că l-ai pregătit pe bobicul lor „Grivei”. Care este diferența dintre un cîine și un purcel???? Din punc de vedere cultural Desigur că e … dar culinar ar fi doar într-un sitem de recete potrivite sau cumva altceva… Aflarea celor de la masă ce au mîncat … UUUUUUU... acesta-i un șoc. Însă pentru o civilizație în care liberalisml și propagara libertății de gîndire este în prim plan să-l șochezi nu prea reușește… de aceea mega-șocul de care vorbea Freud  (prin care persoana poate să se re-construiască în interior – catharsis… nu este actuală – cel puțin eu nu am avut niciodată…, da există insigt-uri mici și mai multe…. Dar nu sunt suficiente pentru a fi o nouă persoană)… întradevăr există o lungă perioadă de „profilaxie” de întărire a comportamentelor… mai mult ...este o pedagogie de a utiliza noi sisteme cognitive, care la rîdnul lor pot genera noi comportamente…. Pentru astea toate trebuie să fie niște ochi exteriori care să zică „FII ATENT” … ”Iată acum tu ai făcut ceea ce nu trebuia” … etc…. după care te înveți… te înveți… etc. să fii altul.

Vis a vis de oameni depresivi … DA… sunt astfel de oameni, care se simt în confort în „depresia lor” e un fel de depresie programată, cu o putere de a o pune în paranteze (fenomenologice). Este firea lor de a fi.. și de aceea nu se poate de vorbit despre depresia ca factură psihopatologică, ci la nivel de caracter depresiv (chiar și cu anumite crize de depresie) … astfel de persoane se numesc border line …persoane care se află la marginea patologicului și a normalului… sar ușor de ici-acolo…. Și de obicei anturajul se obișnuiesc cu ei… e ok… În filozofie noi avem curente întregi cu o tentă sceptică și kinică (este un mod de viață nimic mai mult: un mod de a etaja valorile, un mod de argumentare, un mod de a da cuiva la moacă etc….)

Vis a vis de Foucault – este mult mai meticălos, chiar obositor de meticălos… el nu-i cuprinde pe cei care nu știu cum să lectureze astfel de cărți. Această carte  lui este multi-dimensională… poți să o citești de mai multe ori sub diverse sensuri... însă aici e slăbiciunea astfel de cărți – pentru foarte puțini. Însă cartea de față este făcută pentru o minte majoritară… cît este de simpaticuț Epicur??? (acum-l citesc)… Foucault vine cu o analiză adesea preconcepută: el caută ceea ce vrea să găsească … maniera de a vdeea grecii… anume în vederea căutării și practicilor de sine l-aș recomanda pe Hadot P. – omul este bun… și-i un piculeț anti FOUCAULT…

Pentru cei care nu au deschidere către filozofie …. – nu este cu nimic tragic. Îl susțin pe Platon în afirmația: Înțelepciunea este o virtute cu care te naști!!!! Dacă nu o ai poți trăi armonic cu tine însuți și mai departe, dr dacă o ai atunci o să/ți placă să o realizezi, atît plăcere interioară, cît și o recunoaștere socială. Dacă eu nu am aptitudine spre matematică – trăiesc mai departe… mă limitez la matematica mea super de elementară și… cotidiană… mai mult nu mă lasă … și ce-i destul de straniu (indeosebi pentru învățătorii care mi-au afirmat că fără matematică, fizică, chimie, botanică, stronomie, geometrie, algebră) că trăiesc!!! și mă descruc cum pot cu viața mea.
Succese

Mde.Nu prea-s de acord. În primul rând, paradoxurile sunt create de filosofi para = a merge împotriva, doxe = ”opiniilor comune”. Dacă nu-s șocuri socratice, atunci nu-s oamenii ceia care să facă schimbările or, gândind în maniera ”schimbările nu vin din afară,ci dinăuntru”, atunci fiecare dintre noi nu e cu sine însuși destul de ”sadic”. dacă iei ”șocul socratic” în sensul de-a schimba din rădăcini anumite mentalități,scheme de gândire etc. Și zici că nu e posibil acest fapt astăzi, prin urmare, nu sunt oamenii care să gândească în mod radical lumea, nu sunt cei care să vină și să-ți dea o palmă, să te trezești, ca să-ți re-evaluezi ”lumea”. Nu e de vină liberalismul și libertatea de gândire că nu poți ”șoca” omul. Bun. E pt că s-o pierdut vigilența. Somnambulism. Cine trăiește de dragu adevărului? Casă/lucru/pub/casă, trebu bani de făcut. Când să mai ai timp să gândești ceea ce poate șoca? Și cum să-l șochezi pe cel care-i total insensibil? Ca să percepi, trebu să posezi acea ”piesă” care răspunde de funcția perceperii. Ca să vezi, trebu să ai ochi, dar dacă ești orb? Iată și revin la ideea că trebu să ai un germene de ne-mulțumire în tine vizavi de toate astea, ca să faci filosofie.


O schimbare autentică se produce atunci când e implicată întreaga ta ființă. Insighturile istea parcă ar implica mici părticele din ființă, ne-vizând ființa în ansamblul ei. Un fel de: da,eu înțeleg (evaluez altfel), da mi-e lene să fac ceva cu înțelegerea asta pentru o perioadă mai îndelungată de timp. Și faci doar o mică schimbare, pt că ai realizat anumite înțelesuri în momentul în care situația cerea acțiune concretă, iar mai târziu, se uită de ”ferestruica”, gura de aer care o ajutat, adică: ”înțelesul” n-o fost ”întărit” și se trece la o existență iarăși automatizată.  La Dilthey era: survine înțelegerea autentică, atunci când între tine și text nu mai există altceva. Lumea de afară se anulează. Există doar legătura veridică, transferul de sens dinspre text spre tine și dinspre tine spre text. Fix așa în cazu ”șocului”. E-o anulare + transfer de sensuri.

Și de ce, mă rog, făcând fenomenologie nu poți să ai șoc socratic? treptat, învățând să aplici metoda, matincă-i o apocalipsă mentală.bum și gata. Da să te curenteze macăr oleacă și nu mai poți să vezi cum vedeai înainte.


Și apoi, nu cred că într-adevăr o discuție cu socrate putea să te schimbe dintr-odată din rădăcini. Omul pur și simplu era izbit în moalele capului, totul în ce credea o fo zdruncinat.și merge acasă și rugumă gândurile până ”produce” o decizie.și creează apoi totul din nou.pas cu pas. Poate că ezita să pășească dintr-o dată sigur, însă cu timpul, sămânța care fusese înrădăcinată în sine, provoca noi gânduri,comportamente, acțiuni.și după o vreme, deveneai într-adevăr ALTUL. Azi suntem extrem de somnambulici.leneși. și numai când cu-adevărat nu ești mulțumit de tine, încerci a face schimbări. Un insight trebuie să se producă în circumstanțele favorabile, mână în mână cu o voință care nu amână decizia. Și poate că în acest context, va acționa ca un virus. O să se răspândească și va îmbolnăvi totul. Asta în cazul în care organismul nu va lupta împotrivă-i și-l va anihila mă rog, chiar și ignoranța are voința ei de viață.
PS: fără matematică,fizică,chimie,etc. poți trăi, da fără filosofie iată nu. te-o curentat oleacă, și gata. iarăși,discutabil

Cum multa plceaciune fata de Gorgona, dar insist ca filosofia nu este necesara pentru supravetuirea unui om, indeosebi azi. Cineva de la tara, de la sat, fara sa stie despre Aristotel sau Haideger, sau un oarecare Diltei, poate sa fie armonic cu dinsul. Inexistenta este o inventie a filosofilor, si in general Filosofia este o drama, un cimp arat si ingrijit doar de filosofi. Si ei se austerneaza (nu inteleg cuvintul, dar vreu sa fiu destept...undeva am auzit) in niste idei ca: Filosofia e viata, fara filosofie nu poti trai - ba poti!!!! Eu am trait pina am aflat ce este ea, fara internet poti trai, fara televizor poti trai, fara apa nu poti, fara sex nu poti .  Ce iti aduce toate cele luxuri enumerate mai sus? o supradoza de dezvoltare!!!

Eu idee nu am de Diltei, dar maninc, respir si etc. Asta imi este argumentul forte. Sunt de acord cu Iluminator - filosofia nu este pentru toti. Mie-mi place sa ma jioc dea filosoful, stiu ca nu ma pricep, dar am probleme cu ceilalti, sau/si am timp liber noaptea.

Ce este paradox - o baza de date date pentru functionalitatea Windows https://ru.wikipedia.org/wiki/Paradox
si ce are cu para si doxa? - AAAAaaa tot de filosofi este creat??? Din cite stiu doxa nu este opinie comuna, orto-doxa este o credinta adevarata. deci Doxa nu este decit o opinie pur si simplu, dar orto admit ca poate fi preluat de crestinism ca o credinta adevarata. de aceea para-doxa semnifica altceva - o opinie/credinta care omul are despre ceva/cineva. Dar para semnifica - in afara de, sau exceptie, sau alaturi de (The term originates from the Greek: παρά para meaning "alongside"... vezi parapsihologia in wikipedia)- para-psihologie. sistemul de stiinte care s-a dezvoltat in afara stiintei clasice.

Sa fii impotriva lui guru-iluminator, asta terbuie sa fii tare de tot. In sensul lui Iluminator a fi socat - inseamna a fi intr-o pauza de existenta - tu esti in afara logicii, esti suspendat in aer, cum poate sa ti se transfere sens cind tu nu stii ce este cu tine??? - nu este logic, daca nu este logic atunci nu este rational, de nu este rational atunci esti in afara filosofiei si te viri in niste para-psihologii. In moment cand astazi putini care sunt cu picioarele pe ratiune, foarte multi sunt in afara, dincolo de logica - si sunt in afara oricarei filosofii. Filosofia este un cimp arat, semanat de filosofi, in care leguma - Filosofie - este foarte greu de mestecat si de inghitit. Si cite o data nu ai placere de la faptul ca are gust, ci de la echilibristica gurii de a o inghiti. Am vazut la televizor cum unii inghiteau sticle, cutite, chiar o spada de jumatate de metru - si ce gust are???- ce fel de placere? - pur si simplu ca o poti tine in gura (nu vreu sa fiu pervers )

N-am putut să citesc până la urmă mesajul tău B&W pentru că am impresia că tu îți asumi sarcina sofistului. Totul poate fi negat şi totul poate fi argumentat, mai ales în sfera asta a inteligenței artificiale la care suntem înhămați cu toții aici pe forum. Dacă vorbeşti despre necesitatea sau inutilitatea filosofiei cred că ar trebui să defineşti clar termenii ca să fie clar ce anume negi. Ce am înțeles eu de la tine e că filosofia ar fi un amalgam de teorii ale unor autorități general recunoscute pe care poate să-i înțeleaga doar un număr limitat de oameni, şi poate chiar nimeni. Păi desigur, dacă restrângi filosofia la aşa o definiție atunci la sigur ea nu-i trebuie lui moş Ion şi nici ție şi nici mie. Da filosofia nu poate fi restrânsă la Kant, Dhiltey, Focault, Platon sau orice alt teoretician. Ceea ce luăm noi din carți e o matrice a filosofiei celor care le scriu. Îți propun o altă definiție, cea mai primitivă şi elocventă, etimologică, "dragoste de înțelepciune". Cât n-o fi de restrânsă această definiție, cred că e mai exacta decât a ta. Dacă vezi filosofia aşa atunci nu poți să spui că ea nu trebuie fiindcă fără argumentele tale ea oricum există. Oricine se întreabă iar dacă te întrebi vrei să ştii dar dacă vrei să ştii înseamba ca tinzi spre înțelepciune şi înseamnă ca faci filosofie. Deci filosofia porneşte de la întrebare, asta e ce ne face pe noi deosebiți de animale, capacitatea de a ne pune întrebări. Toți fac filosofie vrei tu sau nu vrei, doar că la ce nivel, sub ce formă, în ce context, asta-i altă întrebare

Subscriu la ceea ce-o zis Dumitru