Hermeneutica dialogului, sau cum devii in dialog?

Acest forrum, de fapt si altele, are intr-o oarecare masura o maniera dialectica (insa nu in formatul cum o intelege Hegel - Eu+Tu+EL+Ea = Cu un Eu devenit o simbioza calitativa prin sub-sumarea cunostintelor, parerilor ceilalti oameni ... ci cit mai multi oameni (deci si formula mai ampla) cu atit voi deveni mai mult; prin cantitate imi formez calitatea Eu-uli meu), ci intr-o masura socratica ... intr-o dialectica subiectiva - intima, unde cite o data sunt deschis catre comunicare alteori ba, urlu de dorinta de a-mi descarca capul de idei, alteori stau si nu stiu ce sa scriu, sau mi-i lene. Totusi este foarte important sa mentinem dialog ... prin faptul ca se deschide o persoana, nu semnifica decit il faci pe el sa se deschida (e destul de banal) - insa o formula la care tin mult. Faptul de a te implica aici, chiar si sau fara frica de a fi executat, de a fi original sau nu. Haideti sa comunicam, chiar sa cuminicam (cum afirma Eco) despre de ce nu putem sa comunicam ... Omul devine in dialog cu alteritatea. Eu asa inteleg dialogul dar alteritatea?

Tot eu am pornit topic+ul si tot eu continui. O formă de dialog cu tine însuţi tot mi se pare potrivit. Este ceva foarte firesc, ca după o perioadă lungă de timp tu să devii un altul (parţial). Adică într-un interval de timp, îndeosebi cînd au intervenit multe-multe importante schimbări, reînţelegeri, descoperiri te faci să te schimbi (nu aş dori să notez "dezvolţi", cu toate că îmi este pe limbă şi totuşi undeva el este...). De aceea poţi să-ţi faci un dialog cu tine însuţi, acel EU de cîndva se transformă într-un EU-Altul de acum. De aceea într-o formă de un monolog-adresare poţi să comuneci cu tine însuţi. - Salutare, ce părere ai despre Kant în lucrarea "Mîntuirea prin Critica raţiunii pure"?, eu de exemplu am părerea că el de foarte multe ori trişează cu "a priori" al său deoarece nu găseşte nici un fundament pentru a susţine teza sa - aceasta ar fi şi cu existenţa inconştientului psihanalitic - el paote fi considerat şi pe bună măsură o mitologie, o poveste cu scopul de a arăta sensul existenţei, fundamentele sale, precum broasca ţestoasă cu cei trei elefanţi constituie fundamentul pămîntului etc.etc.etc.

După care peste vre-o, să zicem 10 ani, să te întorci la acest monolog, să te întrebi la constituntele şi linia semnificaţiei şi să oferi un răspuns. "Înţelegi că acea "Critică a Raţiunii Pure" se face a fi frumoasă, poate, cum a supradenumit-o Kant o "estetică transcidentală", şi consistentă am înţeles că vre-un fundament, dacă ne uităm pur pragmatic, al vieţii, trebuie să existe, plus la toate este destul de fecund pentru ştiinţă-Tu trebuie să te schimbi pentru a-l percepe fenomenul, Fenomenul depinde de limitele valorii, pe care o foloseşti pentru a-i atribui sens... Cît şi inconştentul psihanalitic, el este foarte frumos pentru consiliere, în el se deţine o posibilitate de a fi altcineva a omului .... poate că ele îşi au în miezul său surmenare şi o să obosească, nu o să mai satisfacă cerinţele unei viitoare ontologii, sau mai bine zis posibilităţi ontologice - aşa că ele vor muri, se vor epuiza, se vor dogmatiza, şi vor fi nimicite de ceea ce se aşteaptă în viitor - dar pînă atunic ele sunt simpatice şi fructificante în indei şi descoperiri ştiinţifice... etc.etc.etc

Poate că peste încă vre-o 4-5 ani....

Această formă de dialog este interesantă, desigur necesită o rezistenţă în timp pentru a comite actul revenirii iarăşi şi iarăşi la dialogul acesta... şi asta ar semnifica de a vorbi cu tine însuţi, cînd însuţi s-a transformat într-un altul.