De ce zimbim oamenilor?

Dumitre ... foarte mult mă bucur că ai reacţionat la "zîmbet" . Textul tău mă face, încă o dată încă o dată, să mă conving - există foarte multe procedee, optici, tehnici, metde, strategii, "operaţii", ochelari de a vedea obiectul. Tu ai pictat, mai bine zis ai construit arhitectural (ai înălţat o construcţie sculpturală a fenomenului de zîmbet) - foarte interesant.

Poate că mă voi repeta, absolut firesc dacă nu eşti conectat non-stop (dar eu nu sunt) la mesajele de aici. Zîmbetul, ca o constructă biologică, poate fi considerat un fel de instict, un instict precum o albină se naşte să facă fagure, să "danseze" harta plasamentului floral (presupun că nu este nevoie să explic acest "dans" al comunicării între albini ... e arhi-cunoscut). Deci noi ne naştem cu acest construct, însă îl implimentăm, îl înserăm într-un context cultural. Aducă la nuntă sau la cumătrie noi zîmbim, pe cînd la o altă cultură se plînge (de exemplu înomrmîntarea la daci era susţinută de rîsete şi bucurie, ceea ce-i absolut nepoliticos pentru timpurile şi cultura noastră). Problema zîmbetului, ca şi a sexului este legat de contextualitate: cînd, cum, în ce mod şi intensitate, cu cine, cît, cînd ne oprim, cînd e bine şi cînd nu et.etc.etc - aici se implică, de fapt se solicită măiestria actoriceească. Dacă joci bine acest segment - ai succes, de nu toţi se vor uita foarte straniu la tine.

Viaţa ca joc de rol, nu o iau în mod blamant sau ironic, nu ... nicium ci foarte serios. Atunci cînd tu începi să uiţi de sens al zîmbetului şi te montezi (lucrezi) la formă- te pierzi pe tine, dar te cîştigi social. Ma--u amuzat filmele în care dacă rîde boss-ul atunci toţi subalternii trebuie să pufnească şi ei în rîs, dar rîsul lor nu este decît un ecou lipsit de individualitate şi personalitate... ei rîd ţinînd ochii pe boss, ca nu cumva el să se oprească din rîs... da tu să o ţii mai departe.

Pare-se, în ceea ce am scris mai sus: zîmbut trebuie să iasă din tine, ca o continuitate a existenţei şi individualităţii tale - aceste tip de zîmbet este firesc, este plin, însă zîmbetul fără sens, ca un mod de comportament, ca un mod de a fi altul - nu e decît înstrăinarea ta de tine însuţi.... aici este cheia eşecului tău social ... nu prea-mi reuşeşte să împac lăuntricut cu societatea ... paote totuşi careva va putea să facă????? Mersi