Falimentarea proiectului de a exista

De multe ori mă prin cu ideea că aşa-zisul proiect "Al vieţii mele" nu funcţionează. Altfel spus şti extra-nemulţumit de tine însuţi - înţelegi că ceea ce eşti nu corespunde cu aşteptările tale: Viaţa, oamenii, ocupaţia, starea de "a fi", locuinţa, serviciul, corpul tău etc.etc.etc

Ce se poate face? să încerci iarăşi să te joci cu exerciţiile de pompare a sensului? sau să fugi undeva în TV, film sau vre-o ocupaţie monotonă de deconectare a atenţiei asupra sinelui? - Ce să faci atunci cînd nici una, nici alta nu mai funcţionează? Starea de eşec te urmăreşte continuu, şi cel mai dificil este atunci cînd se implantează în sistemul osos, în măduva osoasă, adic foarte adînc, riscînd să devină platforma de a nţelege viaţa şi procesarea realităţii. O continuă nemulţumire de sine însuţi şi dealtfel de tot ce te înconjoară, poate să fie anumea ea esenţa existenţei (vorbim în mod metafizic). Toţi suferă, sunt nemulţumiţi de realitate, însă tac..., au puterea de a tăcea şi atunci se crează o iluzie că noi trăim în confort. Mulţi pur şi simplu au învăţat să minciunească. Cum te simţi? - Normal . Dacă toţi se simt normal, atunci mie, prin legea turmei (legea confomismului) atunci şi eu sunt parcă obligat să înec suferinţa mea într-o tăcere mutuală. M-am săturat!!! M-am săturat într-atît încît nu vreau să mă scol din pat şi să mă mă mişc - de ce? cui îi trebuie? Persoanele care au "căzut alături" de mine nu mă înţeleg, mă pot percepe doar la 30 de procente, restul sunt o terra incognito (dar de ceea ce nu se cunoaşte trzeşte multă-mltă suspiciune) - sunt străin pentru ei. Munca pe care o fac îmi pare adesea inutilă - atît contingentul de lucrători, cît şi pe cei ei îi deservesc sunt mărginiţi, plaţi, blocaţi în nişte ecuaţii alterate, arhaice. Pentru cine să ies la serviciu? Salariu? - prostie ... salariu ce-i permite să suăraveţuiească doar unui cîine. M-am plictisit să lecturezi ... utimul timp nu mai lecturez filosofie - pur şi simplu nu înţeleg cum să o pot utiliza? Morala contemporană, etica, ontologia este mult mai primitivă: bani-mîncare-distracţie-procesul de a face bani - asta-i TOT!!!!! Şi marea-marea-marea majoritate a anturajului meu sunt incluşi armonic în această strategie. Mai că toţi locuiesc pe aceste principii. Cei care poate că au o altă mentalitate - o au şi diferită de mentalitatea mea - eu înţeleg că ei sunt alţii, dar din păcate ei mă percep că sunt ca toţi... Şi tot rămîn singur şi "boşesc" în batistuţa mea... după care o scurg,mă îmbrac şi ies să-mi trăesc ziua "frumoasă" şi "unicală" adin viaţa mea.