Arhetip-ologia societăţii moldoveneşti

Saltutare la toţi Agoreienii de aici.
În discuţiile noastre noi am atuns o problemă, are mi se pare foarte şi foarte interesantă - cine este omul-tip al societăţii moldave. Aş dori, preventiv să subliniez o chestie: Societatea moldavă este net diferit de sintagma cultura moldavă. Moldovenii din Basarabia nu au cultură propriu zis. De fapt pe aici -colo plutesc fără vre-o conexiune cîteva ritualuri, simboluri, moravuri rămase încă din timpurile României mari. Socialismul comunist, de acum 30 de ani, şi pseudo-capitalismul prezent a distrus şi în continuare distruge toate legăturile între elementele culturii. Cultura este un monolit, toate elementele au o semnificaţie,. totul este legat: un simbol de un rit, un rit de o conduită, o conduită de o trăsătură de personalitate etno-tipică etc.etc.etc. Cultura este ca un zid, un munte în faţa furtunii cu titlul de "civilizaţie". Civilizaţia este lipsită de om - ea cere om-producător, pe cînd o cultură îi oferă individului confort existenţial: relaţiile cu vecinii, cu rudele, petrecerea ptimpului liber şi a sărbătorilor, adică timpul din afara lucrului (deşi cîndva, cultura răspundea şi de lucru, acum însă ea a pierdut acest teritoriu).

Cum am mai scris mai sus: societatea Moldavă (la nivel sintagmatic) este mult mai potrivit, tehnic şi epistemologic, decît "cultura Moldavă". Apare întrebarea - care poate fi tipul de om "ideal", solicitat în această societate. Dacă de exemplu Spaniolul îşi are pe Don Quijote, ca protagonist al tendinţei, al sensului (vezi Unamuno), Ruşii pe un Rascolnikov (face prostii, după care el obţine mîntuirea .. citeşte-l pe Dostoevky) Germanii pe un Faust (Geothe şi toată filosofia sa iluministă) ... noi pe cine-l avem? Cîndva.... demult... cînd eram copil (au fost şi aşa timpuri, deşi cu dificultate îmi aduc aminte), Moldoveanul era asociat cu Ciobănaşul din Mioriţa ... Acest portret a fost foarte la locul lui în perioada aşa zisei "Renaşteri naţionale": cenacluri, excese în vorba Română, ideologizarea lui Eminescu şi Ştefan cel Mare. Cine este el - un personaj simbolic, rupt de realitate, idealist, non-combatant, pacifist la nebunie, cu caracteristici mazochiste. Acum însă acest portret-tip noi îl vom pune în "ramkî" undeva în muzeu şi putem să-l omagiem mîncînd pop-corn şi vorbind la un I-phone.

Cine oare să fie acest om-tip al prezentului? şi în toate discuţiile din Agora, la o răscruce de idei, mi-a venit mie sau nu mie, nu mai ţin eu minte un tip de om, destul de abil, destul de şiret pentru a supraveţui nefăcînd mai că nimic - Păcală şi TÎndală. Cine sunt aceste Personaje? Pot ei să fie ridicaţi la un statut de arhe-tip social? Care sunt caracteristicile pozitive şi negative? Voi încerca în continuare să improvizez un răspuns mai amplu, poate că mă voi extinde şi peste mai multe topicuri .... voi vedea ... înde pendenţă şi de reacţiile voastre ...

Deci arhe-tip ar fi să semnifice: o structură din mai multe elemente care deschide o deosebită perspectivă axiologică şi morală asupra vieţii şi existenţei. Arhetip-ul trebuie să fie în mulţi oameni, sau corect ar fi zis, ca mulţi oameni să se comporte ca aceste arhe-tipuri. Acest concept vine, academic vorbind, de la Jung, dar filosofic încă de la Thoma d Aquino (mi se pare mie). ... ei cam asta e ... am să mai scriu ... căci sunt cam ocupat ...