Nu ştiu de ce am scris aceasta.

Pe mal de râu, lângă pădurea deasă
Unde a noastrea vise se opresc,
O lună argintie-ncet se lasă
Spre cel pământ pe care îl iubesc.
De-acum şi stelele se pierd în zori de zi
Şi soarele acuş o să răsară,
Pădurea în curând se va trezi
Când noaptea o să-nceapă-ncet să moară.
Totu-i ca-n vis, ca-n amintiri pierdute
În timpul ce e mort deja, demult
Ce regăsite sunt în viersuri mute
Din care eu acuma mă consult
Şi văd ce-a fost în viaţa-mi care-mi pare
O teorie fără nici un sens,
Ce în absurd se pierde şi dispare
Când stau tăcut. Dar scriu încă un vers
Şi văd că viaţa-i o dorinţă care
O are orice om în pieptul său
Care mereu e-n întuneric, doare
Chiar de sunt orbi, se-nchin la Dumnezeu,
Şi chiar de spun că n-au nici o durere,
Acesta-i doar un rol de piesă'un joc,
Chiar de nu-acceptă ei că totul piere,
Chiar de ei cred doar în al său noroc.
Şi doar acum eu înţeleg ce-nseamnă
O fericire care mi-o doresc,
E tot ce văd acuma, ce mă-ndeamnă
Ca să-mi trăiesc eu viaţa, s-o iubesc.
16-05-2011

Foarte fain .... filsofie in ritm.
Sper sa mai fie "Nu situ de ce am scris asta"

Posibil, cred că până acum am mai scris, numai că nimeni nu le-a citit.

Cu ochi bătrâni în lacrimi ce-s sărate,
Gândind la clipele ce repede-au trecut
Care acuma sunt foarte departe
Stau la balcon, fumând cu glasul mut.

Iar vântul bate şi-mi aruncă scrumul
Pe cel pământ ce-mi cheamă al meu vis,
Eu în plămâni de-acuma nu simt fumul,
Ţigara-n mână de acum s-a stins.

Şi capul de acum se învârteşte,
Şi ochii nu mai văd de lacrimi vii,
Doar simt cum vântul rece îi păleşte
Prin genele sărate şi pustii.

Şi iată că piciorul meu se duce
Păşind în aerul ce parcă de-acum nu-i,
Eu înţeleg: „voi zace sub o cruce
Din două scânduri, bătute într-un cui”.

Am scris asta pentru cei care au dorinte dar nu valori :
" O data ce-am portnit voi fi "

Puterea care-am obtinut
Prin chinul care l-am trecut
Ma indrumat spre noi tendinte
Spre depasiri de biruinte
Doar cand dorintele-s invinse
Si-s intelese doar ca vise
Sunt vise sterse , vise moarte
Dorind de-a le vedea spre noapte
E noaptea-n carea-i vrea sa fugi
Fugind de viata no alungi
Ar trebui doar so invingi
Prin renuntari si sacrificii
In schimb de sfinte beneficii
Iar daca n-o sa poti cunoaste
Frumosul dorurilor moarte
Vei fi invins de suferinte
De dor de vise si dorinte.

Poate ca poiezia mea are un caracter prea pragmatic , dar am incercat de a reda in versuri gandurile care intr-un text aveau sa sune prea dur , deci le-am imbunat pe placul celor sentimentali si mai emotivi Acesta a fost scopul .

Daca tot veni vorba de talente

Mă scol în lumină, nu simt nici o vină
Dar mulţi mă doboară şi fără pricină.
Feeric mai sună cuvîntul "minciună"
Cînd eşti vînturat în ea cantr-o dună.
Mai torn un pahar de necaz în neştire
Eşecul se duce spre nemurire,
El nu vrea să moara în abisul nespus
El vrea să ucidă un suflet străpuns!
Străpuns cu săgeata de sînge aprins,
Străpuns cu cuţitul din focul nestins,
Mai am doar o clipă, un an, doar o zi
Şi poate atunci voi mai muri...
Speranţa deja nu trece prin mine
NU se simte în carne, în vene şi-n sine
Ea zboară departe, departe se ţine
Eu murmur ca apa dar ea nu mai vine...

Mdaaa... Numai eu si cu Iluminator am ramas in urma...

NU e om să nu fcris o poezie - asta-i crucea Fiinţei noastre .... îm cîteva dezastre, altceva nu pot să zic ... puneţi maus-ul pe shut down - dacă nu rezistaţi. E absolut necenzurat .... cuţit pe os, cîndva în timpuri de demult. Singur, acum, nu prea înţeleg sensul.

"Tango cu Tarzan"

Cad din gură pe creion,
pe foaie
Mă rostogolesc în silabe
mă prind în forme
CUŞCĂ
Ea Argintie, de un nume
de un ceva
UMBRĂ
Fără stăpîn, Tarzan, se duce la culcare
să-şi dezlipească:
ochii de cap
buze de limbă
neuron de neuron
ÎN SOMN
Substanţa-i iluzorică.
DE cum e dimineanţă
mă vomez din nou în zi;
lipit de aceleaşi silabe-forme ...
şi iarăşi ...... CUŞTE ÎN MARO

Iluminator rupe Cu asemnea poezii eu ma fac geniu in citeva zile... Sau ce intelegem noi (clasicii) in poezia postmoderna... Treb sa ai singe de peste, ca sa nu poti intelege asemnea poezie, inca nu am ajuns la o asemenea inteligenta... Ceva de genul patratul lui Malevici Ca sa intelegi acest patrat si valoarea lui treb sa ai un IQ minim 200, caci insasi Malevici a avut unul de 432...
Acus scriu si eu o poezie ca sa nu ramin in urma si sa completam taboul poetic al agorei...

"Kalasnikul inocent"

Inca un creier prinde a zbura
Prins in dansuri de un glonte
Intr-o romanta plin de zbucium
Singe rosu in artificii...

Inca un MIG prinde a cadea
Invirtinduse in vortex
Intr-o splendita imagine
Se inalta intr-o ciupearca de foc...

Inca un tank prinde a dispersa
Intr-o supernova de raze rosii
In petale galbene de fluture
Un romantic tablou de seara...

Este splendidul fauritor
Ce creaza icoana lumii
Vestitorul pacii in blestem
Kalasnik inocent...



Prima mea poezie scrisa in viata!

Salutare .... botezul prin poezie ... .... ADmin-ul rupe .... prima poezie . UUUUUURRRRAAAAAA. Cum înţeleg, cam din obligaţie, prin conformism şi totuşi UUUUUURRRRAAAAAA !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

DAaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, eu am un cunoscut poet pe care eu îl socoteam până acum un om nebun, dacă sincer, pentru temele pe care el le alege în poezie, dar acum văd că sunt oameni şi mai nebuni, în sens bun al cuvântului. Da, o rugăminte mare: nu mai scriţi nimic, că îmi scade eul din mine , glumă, serios este aceasta: aştept cât mai multe poezii să aud de la voi.

Nu vreau bani, nu vreau avînt
Am nevoie de cuvînt;
Nu vreau multe, nici putere
Omenia mii avere.
Voi, de sus, cei mai deştepţi
Printre voi sunt şi-nţelepţi?
Sau toţi mergeţi duşi di-un val?
Cînd slabesc săriţi năval.
Nepăsarea vă apasă,
Asta-i boala voastr-aleasă.
Nepăsarea vă cuprinde
Şi uitaţi ca aveţi minte.
Toţi credeţi în Dumnezei,
Dar toţi sînteţi farisei,
Toţi preaştiutori de carte,
Dar prestaţi doar nedreptate.
Păcătoşi sunteţi cu toţii,
O s-atingeţi iadul morţii,
O să plingeţi în neştire,
Dar eu voi striga, „PEIRE!!!”.
Ardeţi! oameni fără milă,
Ardeţi! că de voi mie silă,
Ardeţi! para vă e mamă,
Leacul vostru cel de seamă.
Şi cînd ve-ţi ajunge colb,
Cînd ve-ţi şti că n-am fost orb,
Ve-ţi privi de jos la mine,
Şi ve-ţi vrea să fac un bine.
Am să strîng din neagra lume
Praful vostru făr’ de nume,
Am să strîng fire cu fire
Ca să fac din voi neştire.
Am să-ncui în lada morţii
Praful vostru, rodul sorţii…
Şi-o să ştiţi degrabă poate,
Cum te simţi cînd rupi din coate;
Cum te doare cînd esti praf,
Un nimic facut pilaf…
Ăsta-s eu, aşa mii soarta,
Ăsta mii destinul, harta;
Harta vieţii ce-o traiesc
Pe pămîntul cel iubesc .
Unica-mi dreptate vie
O găsesc în poezie,
Doar aici mai pot visa,
La dreptatea mea şi-a ta,
Doar aici mai pot să scriu,
Ceea ce nu pot sa fiu;
Doar aici mă simt un EU,
Invincibil Dumnezeu…
Fac păcat spunînd acestea,
Dar nu mii urîtă vestea,
Căci păcatul cel mai mare
Este cruda nepăsare.
Iar voi oameni păcătoşi,
Verosimil de fricoşi,
Ma-ţi făcut să-mi pling de milă,
Să scriu păcate pe filă;
Ca la urmă în uitare
Să citiţi cu NEPĂSARE…

Mă rup în zbor, dar aripile-mi grele
Mă ţin aici, pe-acest pământ străin
Lăsându-mi numai visele-ale mele
Ce stau în capul meu ce este plin
Cu gânduri ce-s pustii şi fără teme
Ce ar putea să-i facă un folos,
Ce ar putea să-mi dea acele scheme
Cu care aş zbura în cer noros
Privind din cer acele chipuri proaste
Care se mişcă ca în haos, vid
Purtând mereu cu ei cuţite-n coaste,
Dar nu-nţeleg că doare şi ei râd
Trăind aşa în a lor viaţă crudă
Şi lor le pare că aici e-un rai
Chiar dacă faţa lor mereu e udă
Ei nu îşi spun nicicând „ce faci tu? Stai!”
„Nu te lăsa în valul pin de spume,
Nu te lăsa să te îneci în ea,
Tu eşti un om ce are neam şi nume,
Tu eşti un om creat spre a zbura!”

EXPROMT de viaţă

Ducă-se dracului tot ...
Vreau să stric geamul, să lase să mă lovească ce-i dincolo:
SOARE
VÎNT
FULGI
BOCETE
Ducă-se dracului tot ...
Vreau respiraţie fără mască, fără filtre - aerul aşa cum e el.
Ducă-se dracului tot ...
Vreu să dau mîna cu cei din jur fără mănuşi, să-i pup fără a mă ştergre imediat pe buze şi multe-multe sinonime pentru - nu.
Ducă-se dracului tot ...
Să arunc vreau, să pun pe coloană, sus, tot praful din întuneric, ferit, "urît", în lumină.
Ducă-se dracului tot ...
Vreau o îngropare a orice tip de ritm sau rimă, doar tam-tamul inimii mele ...
Ducă-se dracului tot ...
În urmă vreu să văd: măsuri de siguranţă
măsuri de aroganţă
măsuri de .........
Ducă-se dracului tot ...
Vreau să sar în vînt, ca-n voie să mă izbească de asfalt: să-l şterg cu pielea ş-apoi cu muşchii, cu oasele, să-mi rod gunoiul "îngrijit" din mine - şarpe ce-şi schimbă pielea.
Ducă-se dracului tot ...