"Da-sein-ul german si "se intimpla" romanesc

Se vorbea aici pe forum despre o posibilitatea a formarii unei filosofii autohtone. Insa pentru pentru a elabora o astfel de filosofie, evident este necsar sa dispunem de un sir de concepte autohtone si o debarasare intr-o anumita masura de conceptele si categoriile occidentalilor.
In acest sens am intilnit la Mircea Vulcanescu in "Dimensiunea romaneasca a existentei", in care reprezinta forma si dimensiunea existentei prin prisma romanului, patrunzind in gindirea si limbajul popular. Si un sir de concepte occidentale sunt redate intr-o forma pur romaneasca, de exemplu:
Esesnta - firea; Fiinta - insul; Timp - vremea; Spatiu - loc; Devenire - prefacere; Negatie - tagaduirea fiintei (insului); etc. Dar unul din conceptele care mi-a atars atentia este "Da-sein", in franceza acesta suna "avoir lieu", insa in terminlogia romaneasca, nu este traducerea "aici-fiinta" sau "iata-fiinta", gindirea populara romaneasca nu aveea idee de "da-sein", insa analogic lui "da-sein" este " se intimpla". La occidentali acest "da-sein" este legat foarte strinsa de spatiu si timp, aici si acum.
La romani este vorba de prezenta lucrului. În mentalitatea populara româneasca, existenta lucrului este redata prin se întâmpla, dar nu în sensul de a capata fiinta, ci în acela al prefacerii, al transformarii, al "trecerii". Ceea ce se întâmpla, spre deosebire de actualul apusean, are oarecum fiinta si înainte de a fi si o va mai pastra si dupa ce va parasi lumea. "Se întâmpla" pare a fi atemporal si aspatial sau, cel putin, timpul prezent si spatiul prezent nu sunt în nici un fel privilegiate. Pe de alta parte, în timp ce pentru gândirea actualista occidentala întâmplarea este un fapt, o actiune, la români, întâmplarea este mai degraba rezultatul unei asemenea actiuni înregistrate de un ins sau lucru, ceva care i s-a întâmplat, care s-a petrecut cu el - o patanie.
Si inca un alt moment interesant care este indentificat la romani, este lipsa neantului abolut. Aceasta inseamna ca un roman autentic nu poate fi sub nici-un chip existentialist.
Dramatismul in fata morti sau a neantului este specific la unele popoare occidentale, care se raporteaza intens si dramatic la neant, la moarte. Ciobanul mioritic are alte griji decât supravietuirea în momentul când afla ca ar putea muri: el este preocupat de continuarea desfasurarii unor secvente din aceasta viata si pe tarâmul celalalt. Si multe alte chestiute interesante in acest sens...

Desigur Vulcanescu e bun ... are o multitudin de ide interesante (cu toate ca nu prea l-am citit ... insa muuullttteee am auzit). Sustin ideea invadarii termenologiei germane in spatiul filosofic roman.
Rominia ca forma culturala, isi cauta esenta, din cite eu cunosc filosofie si literatura ... un a din problemele sale fundamentale aceasta e: cine suntem noi Rominii, cu ce ne deosebim fata de alteritatea culturala, si ce fel de prinos aducem in imensitatea culturii filsoofice si chiar stiintifice din lume? Din pacate forma interogativa ramine si in prezent. Din cite am observat rominia (o spun ca ceva deosebit de Basarabia ... cu toate ca sa fiu corect ar fi trebuit sa indic Republica Moldova, insa nici pe asta nu o recunosc, de aceea as considera Basarabia ca un tarim arhaic rominesc. nu avem manele, nu avem americanisme etc. insa desigur ca avem rusisme ... asta e biciul nostru) este o cultura camelion, ea se metamorfizeaza foarte repede ... avem noi ceva dein xenocentrism (consideram ca ceilalti sunt mai buni si ne este rusine de noi insine).
Limba romineasca din pacate nu este creata pentru filosofie analitica, sau cuantica, sau matematica. Ceea ce este tipic pentru limbajul nostru consta in imensitatea continutului semantic a unui cuvint, in comparatie cu rusa chiar sau cu germana, unde pentru un cuvint - semnificant cantitatea semnificatiilor e mica, deci limba-i mai exacta in redare, decit romina - cu toate ca ea este mai metaforica. atunci cind frenetic cautam sa gasesc identitatea filosofiei autohtone - nu am gasit-o doar poate la Blaga sau Cantemir (pe care-l consider cel mai de vaza ginditor a spatiului rominesc). Si m-am gindit ca poate sa ridicam limbajul vechi, arhaic neatins de formele si expansiunile contemporane. Acum nu-mi amintesc exact cuvintele insa undeva le-am gasit, navigind prin carti de tipul Cantemir, Ureche, Costin etc.
Vis a vis de Dasein, doar germanicii au in cultura lor astfel de termen ... intradevar este legat de spatiu si timp (altfel nici ca se poate) ... insa ceva interesant: Germanicii ... in general nordicii, considerau ca exista sfirsitul lumii ... lumea este ca o farfurie ... Vikingii cind plecau pe mare se duceau in neant ... unde riscau sa se pravale jos in hau, unde se termina existenta. De acolo si Da-seinul ... Sunt vinjosi acei care risca sa calatoreasca departe ...

Da, limbajul romanesc nu este adecvat filosofiei analitice, matematice etc., dar aceste filosofi, sunt doar forme ale filosofiei, a unor filosofii concrete, tocmai fiind niste prelungiri, sau nascute din limbajul lor matern... Insa in acelasi timp, acestor limbi din grupul de limbi germanice sau celtice, ii lipseste posibilitatea de crearea unor filosofii "mistice", daca putem utiliza acest termen sub un anumit inteles... N-ar trebuie sa mai consideram filosofia prin definitie ca una logic-rationala, sau al unei evidenti semantice, aceasta era proprie occidentalilor, dar acu filosofie prinde un caracter universal si poate fi ajustat la specificul culturilor nationale, o filosofie mistice, spirituala, intutionista, irationala etc. Poate filosofia romaneasca s-ar incadra in genul unor astfel de filosofii tipice? Insasi acest "se intimpla" vorbea Vulcanescu, ca are fiinta inca inaninte de a fi si o va mai pastra dupa... Oare acest moment n-ar constitui nimic mai mult de actul a unui mister? Caci acest se intimpla este unul amibigui si cuprinde o sfera mai larga, prin urmare a unei doze mai largi al "codurilor" mistici... In limba germana nu pot fi scrise poezii sanatoase, precum o poezie romaneasca... Poezia germana poseda acest limbaj ingust si evident, nefacit aproape diferenta de o propozitie matematica, fiind lipsit de contemplatia estetica si contemplatia spiritului catre niste stari inconstiente de metafizica...
Prin urmare limbajul romanesc permite crearea unei filosofii mistice sau misterioase, spirituale cu toate ca aparent ambigua... care transcende, logica, rationalalul si evidenta, prin urmare apropinduse in sens plagian de o metoda dogmatica...

Mi se pare just ceea ce afirmi. exista nu o filosofie ci filosofii. Ceea ce poate aduce o nota mai speciala in actul de cautare a filosofiei nationale, nicicum nu o vad doar umanista ... in varianta unor profi de-ai nostri, ci in una existential-fenomenologice, potate chiar intuitive ... tip Bergson (intentionale). atunci cind a Comentat Ortega-y-Gasset pe Blaga si Eliade a spus: "Rominia nu poate fi decit mistica" sau ceva de tipul acesta. In acest context as dori sa mai deschid poate o tema (doar aici caci forumul e plin de teme) Religia .... Nu putem sa nu fim religiosi, Nu zic dogmatici ci religiosi la nivel ontologic... Cuvinte de tipul: "Doamne fereste.... Da doamne, Domnul sa ajute etc. se aud foarte des ... indeosebi in partea rurala. De aceea putem sa fim si in cautarea Dumnezeului Basarabean. Tot aici ar fi cazul sa mai pune o cercetare vis-z-vis de arhetipuri in cultura noastra ... niste noduri existentiale de la care sa pornim o constructie ... cit de cit fertila. Sa zicem ca Ciobanul este un arhetip ... Dumnezeu este altul, "se intimpla" ... poate sa fie si elemente dinamice (ca in psihanaliza) inca ceva Misterul --- Blagian ... de ce nu? Perioada de Aur a lui Eliade. Eliade, poate cunosti sau nu, insa afirma ca demult .... Oamenii traiau in relatie directa cu D-zeu, era un dialog constant, cu timpul insa a calcat strimb, si perioada de aur s-a pierdut in haul vremii. De aceea se aude frecvent fraza "Cindva era mai bine" - are modoveanul nostru, generic, o nostalgie a trecutului. Undeva la Strosse L. am intilnit ideea ca fiecare sat are mitul sau de inceput al lumii. Aici si i-am gasit un alt arhetip - Satul ... Si tot asa putem sa-i dam o strucutra, mai deosebita , pina la urma ... ca si acest forum are sansa sa se porneasca "ceva". da ... am uitat sa mai spun .... ar trebui sa fim foarte atenti la ceea ce se face in arta autohtona ... caci de obicei arhetipurile se gasesc in repetate rinduri in pictura, poezie, proza, muzica ... Oricum merita sa ne mai gindim - Simpatic suna: Haideti sa ne cautam pe noi!!!!

Da, asemnea surse si izvoare de cautare a arhietipurilor nationale sunt o multime... Gindirea traditionala si populara insasi... cu toate ca am intilnit asemnea exegeze, dar interperatea lor fiind insa foarte superficiale si inguste, nu era nimic altceva decit o insasi tautologie a proverbului de exemplu... Exegezele nu pleaca in substratul lor arhietipal... Aici ar fi necesar de aplicat metodele hermeneutice sau altele de psihologie comprehensiva... Si aici tocmai nu este adecvat de analizat in detaliu pe forum, de aia avem nevoie de revista...
Aici mia venit in cap sa fac o interpetare a indiferentei moldoveanului prin explicatii de ordin sinergetic... (iar eu )

Vis-a-vis de revistă întru totul deacord .... ar fi bine să săpăm pînă nu dăm de ceva interesant, ceva care trezeşte deschidere şi comprehensiune. Hermeneutică .... desigur că da, ştii în literatură, ceea ce presupune o analiză critică a unei opere, sunt oarecum recunoscute trei sisteme de interpretare: Hermeneutică, poate să fie şi lingvistică şi istorică şi etno-culturală, şi antropologică etc., dar şi structuralismul - găsim anumite structuri fundamentale ale "Fiinţei" româneşti de exemplu în literatură: motivaţii, sentimente, de exemplu sentimentul de "dor" (doar este în limba noastră) şi iarăşi structuralsimul este de mai multe tipuri; şi a treia posibilitate este psihanaliza - sublimări, arhetipuri, mativaţii profunde, refulări, simbolizări etc.
Uite cîte posibilităţi de analiză, sintetizare, de generalizare avem .... "beri - ne hociu"