De la Habermas la găini

E foarte cunoscut fenomenul asta al comunicare schimbari radical de subiecte, de a vorbi subiectul A si nu ca a se ajunge la Z, dar in genere la un non-litera. Situatie hazlie si stupida la una din cursurile de azi...
Se vorbea despre actiunea comunicativa a lui Habersmas, se discuta, totul e ok... la un moment dat in mai putin de 3 minute se ajunge la un astfel de dialog intre profesor si student:
"-Inainte cind cumparai o gaina, cumparai o zdohnitura de 0.5 kg si era inca si vinata, dar acum cind cumperi o gaina, e asa rotunda si are vre-o 2 kg
-Ap da, la noi inca carnea de gaina inca are gust de gaine, da iac in america acolo cind am mincat carne de gaine, in genere nu are gust de gaian, dieferenta ar fi ca dintre carnea de gaina si porc. "
Iar cel mai interesant, ca am reluat firul discutiei si am constat ca in aceste mai putin de 3 min de la Habermas pina la gaina s-a vorbit inca 5-6 subiecte... Mdaa asta e fenomenal... si se mai vorbeste de discursuri corente logice si rationale la filosofi...

Totul e ok .... desi este amuzant ... deseori m-am ciocnit de astfel de situatii, pina la urma am reusti sa gasesc explicatia cind citeam ceva de semiotica si hermeneutica. Exista citeva tipuri de discursuri (un pic de lectie)
1. Discurs narativ - atunci cind eu, comunicativ realizez o actiune
2. Discurs descriptiv - se face o descriere a unei situatii, ca o fotografie
3. D. expozitiv - cineva vorbeste se folosesc ghilimelele " ..."
4. D. argumentativ - argumente
5. D instructiv - Ce trebuie sa se faca.
Paradoxul consta ca orice tip de comunicare este alcatuit din astfel de discursuri. la inceput Dn dupa care Dd, mai punem si De ... pe la sfirsit un Da sau Di .... Ei asta-i clar .... Insa noi folosim in limbaj si REFERINTA . ea joca rol alternativ, regional de patrundere in esenta, ca o forma de exemplu. Daca ne referim la un discurs cu o greutate mai mare, atunci folosim mai multe referinte ... cite o data e nevoie si de o referinta la o referinta . r in R. Daca era vorba de Habermas "un mare teoritician al discursului ... atunci e ok .
Si in general psihicul oboseste concentrindu-se doar la anumite idei metafizice cu un continut analitic si ideatic, el are nevoie sa mai vina pe pamint. Tocami de aceea in Agora/life ai observat ca discutia este in toi dupa care este o pauza si discutam despre nimic ... dupa care alta faza ....cam asta e