La ce bun adevarul?

E adevarat ca atunci cind aud despre adevar, adevar, adevar, iata adevarul, sa cunoastem adevarul etc etc etc. tocmai mi se zbirleste blana, mi se face rau si voma.
Doua intrebari mi se intrevad aici. Ce este acest adevar, tocmai atit demult ravnit, cautat si dorit... Si la ce bun poate fi acest adevar?
Eu asta chiar nu pot pricepe, cu toate ca si eu sunt besmetic, vreu sau nu, dar manifest acest comportament de al cauta... Dar idee n-am ce caut, caci nu cunosc ce este adevarul si la ce bun el mie?

Părerea mea despre adevăr e că el nu este aşa cum mi-l închipuiam mai înaine. Defat am ajuns la concluzia că adevărul nu poate să fie un adevăr complet. Dar el oricum trebuie. Însă un adevăr nu trebue să fie complet adevăr, dar trebuie să crezi că el este un adevăr complet chiar dacă el este pe jumate complet. atunci când ai aşa o credinţă în cel adevăr, doar atunci tu o să mergi înainte şi o să faci să fie aşa cum îţi trebue.

Adevarul e linga noi, in noi, noi sintem adevarul
Admin cred ca cind intrebi la ce bun adevarul contrazici prezenta ta la facultatea de filosofie. Nu adevarul mult rivnit de-a determinat sa faci filosofie?

Da, din cautarea adevarului am venit, dar ma gindesc eu si daca as presupune ca intr-un sfirsit as gasi adevarul, dar asta doar asa teoretic si ipotetic, atunci ce sa fac cu acest adevar?
Intuesc ca ar exista un gindac de mare in desertul africi, ma inarmez cu zece tancuri si ma duc sa-l cuceresc, este absurd sa-l gasesc acolo, dar in fine sa presupine ca am gasit gindacul de mare in mijlocul desertului... Si atunci ce sa fac cu gindacu?
In privinta ca noi suntem adevarul, e complicat... nu cunosc cine suntem acest noi sau eu... In genere nu pot pricepe ce e aia adevar? Unul zicea ca adevarul e atunci cind 2+3=5, dar ista nu e adevar, asta e tautologie... si apoi se raspune in maniera unui Hipias, atunci cind Socrate il intreaba ce este frumosul si Hipias raspune ca un cal e frumos, o fata e fromoasa o lingura e frumoasa... Socrate replica - eu nu te-am intrebat exemple de lucruri frumoasa, dar ce e frumosul?

Nici eu nu pot suporta adevarul ... el este un hlantug (o funie). Adevarul il inchisteaza pe om, il face imobil, il face lenes. Vreau minciuna (clar ca nu este antipodul adevarului ... fiindca .. cum se pare antagomicul adevarului, din punct de vdere filosofic este ignoranta ... "Cunoasterea este putere" (Patosul baconian). Minciunea antreneaza omul ... atunci cind omul spune adevarul ... el nu depune efort, adevarul este de la sine, insa atunci cind spunem o minciuna ... noi facem strategii, avem grija de cuvinte, de imagini, depunem efort ca sa convingem oamenii de adevarul minciunii, altauim un algoritm de persuasiune etc. Pina la urma ajungem la astfel de concluzii: minciunea, lasitatea necesita intelect; cu ajutorul minciunii se intareste memria (cite lucruri trebuie sa le tii in cap?); prin minciuna noi totusi avem idee de adevar (minciunosul stie totusi de adevar); minciunea face ca viata omului sa fie mai in confort (evita anumite probleme ... de tipul merge o domnisoara pe altarui, dar tu esti cu prietena, desigur ca te gindesti la fusta ... insa daca te intreaba prietena "la ce te gindesti?" - o sa fii chiar nepoliticos sa-i spui adevarul - trezesti un scandal.... asa ca mai inteligent, diplomatic o spui o minciuna. Erasm a avut dreptate ... imi place ciuvacul acesta