Stereotipurile si prejudecatile

Ca tot s-a vorbit pa ici de steriotipuri si prejudecati, dar in genere atunci cind acestea sunt formulate in anumite contexte, ele poarta in mod automat o conotatie negativa... Ca cutare opinie e un steriotip, cutare gindire e o prejudecata, cutare actiune e stereotip si prejudecata in acelasi tip...
Dar oare aceasta conotatie al acestor doua atribute, nu este insasi un sterotip si o prejudecata in faptul ca acestea doua ar avea doar conotatii negative, conservative sau chiar entropice?
Simplu, ce este rau in faptul ca un cineva, gindeste numai cu steriotipuri si prejudecati? A critica acest fapt mi se pare destul de banal... Caci noi nu avem un sistem de referinte sau un etalon la care sa vedem dac ceva este sau nu stereotip, si chiar daca e, daca el functioneaza, de ce sa nu fie admis... Pina mai ieri o actiune era valabila, si numai pe faptul ca ea a fost repetata in cicluri in citeva generatii, la un moment dat ea devine stereotip...
Ok sa ziceam ca stereotipurile nu tin pasul cu timpul, dar individul care apeleaza la ele tine cont de acest timp? Noul timp si noile paradigme ale lumii, il va salva intr-un fel daca el va renunta la stereotipurile medievale? Un batrinel de prin satele noastre, traeste de dimineata pina seara doar cu stereotipuri mai vechi sau mai noi, dar el se simte destul de ok, in viata aceasta, ele functioneaza si-si mentine existena... in fine pina la urma e si fericit?
Da ce sa mai vorbim noi de prejudecati? La un moment dat intreaga filosofie si stiinta devine o prejudecata...

Admin cred ca argumentele tale sunt destul de convingatoare doar daca ne referim la analiza profund filosofica a steriotipurilor. Daca am face o astfel de analiza la sigur am ajunge la concluzia ca orice concluzie sau adevar in care ne incredem este un steriotip. Dar daca sa analizam steriotipurile din perspectiva cotidianului atunci le-am putea defini ca pe niste conventii general valabile dar neargumentate. Anume aici fac diferenta dintre steriotip si lucru caatare. Steriotipul este valabil ca steriotip doar in cazul in care nu este argumentat.
Ma scol dimineata si conectez telivizorul dar imi dau seama ca intirzii la universitate si as face bine sa ma grabesc. Cit ma imbrac ascult o emisiune de la History unde se vorbeste despre Aristotel dar nu dovedesc sa prind firul povestirii. Am distins doar o propozitie : "cauza este materia imanenta din care un lucru este facut". Indreptindu-ma spre universitate ma gindesc la cele auzite si imi pare ceva inedit de aceea consider ca e ceva corect in care am sa cred de azi innainte. Nu m-am gindit la premisele care au sporit calitatea acestei definitii si nici macar daca e corecta sau nu dar am simtit la nivel intuitiv ceva ce m-am determinat sa cred. De azi inainte aceasta definitie va fi pentru mine un steriotip cu toate ca si profesorul meu o stie dar pentru el nu e. De ce nu? Spre deosebire de mine el a consultat mai multe izvoare si s-a gindit mai mult asupra acestei definitii. Chiar daca si el o accepta nu inseamna ca pentru dn-lui este un steriotip.
Deci ce este un steriotip pina la urma ? Dupa mine e un argument neargumentat. Iata de ce steriotipurile din anturajul cotidian poarta conotatie negativa. Veridicitatea unei afirmatii si excluderea ei din sfera steriotipurilor depinde doar de subiect. Una si aceeasi afirmatie poate fi sau nu fi steriotip in dependenta de analiza pe care a facut-o subiectul asupra acestei afirmatii.

Atit stereotipurile cit si prejudecatile ... fac parte din psihologia sociala (cit si din antropoloige). de oamenii formeaza, atribuie, raspindesc, intaresc stereotipurile? ... Simplu - face o economisire de energie, de timp, de exemplu daca o persoana se apropie de tine imbracat in zdrente, miroase de la el neplacut, o fata mai speciala ... nu este cazul sa astepti niste raspunsuri altruiste... intelepte, ci tocmi sistemul nervos anticipeaza anumite compotamente: experimentate atit de altii (caci oricum suntem fiinte sociale), cit si din experienta proprie. Sau daa de exemplu doua femei, cu cartea de biblie in mina se apropie cu un suris mai special de mine ... atunci stiu din start ... ca nu doresc sa ma intrebe cit este ora... Insa stereotipurile apar si se manifesta atunci cind exista exceptiile ... cine stie poate intr-adevar doresc sa afle cit este ora? ...

Deci stereotipurile sunt si o statistica, care vorbeste de faptul ca 99,54% din cazurile in care doua femei se apropie cu Biblia zimbind, la sigur nu intreaba cit e ora Si poate actiunea mea nu este in baza unui stereotip, dar chiar o judecata care mizeaza pe probabilitate si fiind dat ca probabilitate sa fiu intrebat cit e ora e mica, atunci actionez conform statisticii... A actiona in baza unei probabilitati e ceva logic, nu? Deci stereotipul e logic!...?!

De acord ... stereotipul este logic ... doar atunci cind il introduci in ratiune ... cind ii gasesti sensul. Insa nu poate omul sa existe in sensul oferit de catre ratiune ... el este prea mic ... ... un animal chinuit de incerti). Atunci cind cineva (o fata de exemplu) afla ca esti filosof, stereotipic in interiorul ei se poate de auzit (Domane fereste ... unde-i fereastra cit mai repede sa sar), pe cind filosoful poate fi si interesant. Si-i alta problema atunci cind tu din cauza stereotipului patimesti ... simti la nivel de emotii disconfortul si revolta - Eu sunt om ... in primul rind, vreau si eu sa ma bucur de mingiere, de intelegere ... de ce ma evitati fiindca sunt "filosof"? - Apare ratiunea, in cele din urma care-ti sopteste ... "este logic" . Scuzatimi schopenhauer-ismul meu (la inceput este vointa si doar mai apoi ratiunea ... ca un ecou). Existenta stereotipului in gindire este filosofie, trirea stereotipului - nebunie.