Angoasa

... caiet ascuns. În general să-mi notez ... ci să vin aici pe blog şi să scriu. Ceea ce o să mă salveze ar consta în faptul ca nimeni să nu mă poată găsi, citi,... poate undea speranţa ca doar cei rătăciţi să se împiedice de mine aici ... o plăcere de a fi găsit şi de a fi spus WWWAAAWWW...

În fine ... aş dori să scriu cîte ceva despre angoasa ontologică (mai bine zis cea existenţială) ... ca nişte exerciţii pentru public...

Omul este o fiinţă a transcendenţei, cum spera să fie el în filosofia lui Heidegger. El crează proiectele existneţei în împărăţia impersonalului "se", ca ca la un anumit moment să se falimenteze, şi iarăşi să creeze următorul priect. Astfel el terce de la un proiect la altul...

Proiectele în sine sunt nişte structuri trecut-viitor, nişte organizări de evenimente, speranţe, acţiuni, amintiri legate între ele de o anumită logică, sau chiar motiv (în sens nu de motiv psihologic - ca intenţie, impulsionare, ci ca motiv literar - o metastructură care se repetă pe parcursul unei lucrări...).

Angoasa vine, sau ni se dă, absolut necondiţionat, neaşteptat... spunînd într-un fel oarecare că realitatea este mai sus decît proiectele noastre, deci ... angoasa vine exact în situaţia falimentării proiectului - omul îşi pierde pămîntul de sub picioare şi se află suspendat, parcă, în existenţă. Pot doar explica o situaţie, însă nicidecum nu o pot prinde starea de angoasă, ea este dincolo de instrumentariul lingvistic, cultural, antropologic, ci este o stare metafizică.

De exemplu O fată de 24 de ani s-a întîlnit cu un băiat. Împreună construiau realitatea. Proiecta viitorului său, îşi fortifica trecutul: "cînd prima oară ne-am sărutat" ... "unde s-a întîmplat situaţia X" etc. Ştia ce va fi ziua de mîine, cum îi vor chema pe copii săi, unde vor locui împreună şi cu ce se vor ocupa, pînă .... se ajungea cine primul să moară ... La o anumită oră, seara EL fără să o prevină, nu a venit la locul V, la început ea îşi face griji (sorge la haidegger... sau anxietate în psihologie), după care EL dispare definitiv din viaţa ei... Ea nu poate "da" de dînsul - el parcă nici nu era.

Iată aici reprezintă falimentul proiectului a Ei cu El. Este o trăiere-şoc. Totul la un moment dat pare fără sens, ea nu se putea conecta la realitate... acum atenţie EA ESTE STRĂINĂ REALITĂŢII, ea există în starea de "a-fi-aruncată-în-lume". O stare originară ... în stare, cum poziţionează filosofia existenţei, primară, rudimentară, înainte ca subiectul să coreleze cu lumea sa, înainte ca să găsească cauză-efect. De aceea Angoasa este trăirea în afara proiectului... Problema că omul se vede pe sine ca proiect, el se identifică cu proiectul pe care l-a creat - absolut greşit. EL ESTE MAI MULT DECÎT PROIECTUL SĂU - acest fapt este foarte dificil de perceput. Proiectul - viaţa cu trecutul fiecăruia dintre noi, viitorul sunt creaţii ale ceva mai mult decît eu ... poate undeva ale unui EU fundamental... metafizic.

O paranteză de concretizare

Ultimul timp sunt captat de ideea că - dacă doreşti să înţelegi prezentul prin el însuşi (nu prin raportarea la trecut cum este în psihanaliză) sau raportat la viitor (în psihologia lui Adler sau PNL) ci întrun prezent pur; şi dacă fenomenologic începă să-l prinziprintr-un epoche, nu o poţi face decît să ieşi din el. De prezentul raportat la el însuşi poate fi "văzut" în ceva care nu ţine de el, poate mai filosofic vorbind - într-un orizont al fiinţei însăşi. Acel EU fundamental, poate într-un fel ar fi să semene cu Atmanul brahmanic, ar fi să semene cu fonul principal ... fundamental al unei opere de artă de la da Vinci ... să se ştie faptul că acest pictor construia un efect de spaţialitate, prin faptul că suprapunea straturi de vopsea în număr mare avînd un efect că parcă din interiorul picturii se emana o lumină pală ... Şi acest EU fundamental este generic eului social, eu-consturct.]

Mă întorc la angoasa mea ....

Angoasa oferă posibilitatea să se înţeleagă, poate mai bine zis, ca omul să simtă că el este mai mult decît un proiect, proiectul este doar o haină, ce ne o construm noi pentru a rezista de exemplu la anotimpul de iarnă... - această stare de a fi dincolo de poate fi una pozitivă, una care să re-trăieşti starea originară de "a-fi aruncat-în-lume", cu posibilitatea de a crea un nou proiect de sine. pe cînd cea negativă (să o numim deocamdată aşa) ar reprezenta închiderea în sine, şi construirea ireală a unui model trecut fisurat, neviabil, neorganic cu ceilalţi din preajma-ţi - un model schisofrenic. În exemplul cu Fata îl putem desfăşura în mai multe variante.

V.1 - Fata Îl aşteaptă un an, doi ani, cinci ani ş.a.m.... trăieşte în amintiri, rumenaţii, aşteptări deşarte, fără ieşiri spre dialogul cu ceilalţi... fără deschideri spre probare de sine, etc. cu alte cuvinte apare o structură mică, ciclică, ritualică, din care nu poate să iasă. Fata este închisă pentru noi experienţe, nu acceptă provocările, este în continuă rumenaţie - mestecarea trecutului ... devine o obsesie. şi acest proiect se transformă ca o cuşcă, ca o temniţă pentru ea. Aici angoasa, sau mai bine efectul ei este negativ pentru oportunitatea de a exista în plin pentru sine.

V.2 - Fata înţelege că totul este deşertăciune, încrederea că undeva ar fi să existe dragostea adevărată, că există o încredere deplină într-un bărbat. Că totul poate să fie foarte frumos - NU POATE FI. Ea mai apoi încearcă să-şi organizeze , o viaţă raţională, o viaţă bazată pe astfel de principii: "Încearcă să trăieşti şi să te mulţumeşti din ceea ce ai" .. "nu există bărbaţi adevăraţi ... ci trebuie să te mulţumeşti cu cel de alături ... în limba rusă este un cuvînt "soidiot" "Nu este cazul să te dedici ... fiindcă în oameni nu merită sai ai încredere" ... "trăieşte logic, trăieşte în cauză şi efect. Cu alte cuvinte soarta fetei o să fie una calculată, meticuloasă, fără risc şi fără dare de sine.. o să aibă mai multe proiecte concomitent.... dacă unul nu funcţionează... atunci va funcţiona un alt proiect ... dacă şi al doilea nu e viabil ... vor exista multe-multe altele. Majoritatea fetelor procedează în această variantă - nu vor crede în idealuri şi vor exista pe semi-picior. "Bărbaţii sunt ca un troleibuz, dacă ai întîrziat la unul ... va veni altul ... " ... " Nu cauta idealuri - ele nu sunt - există o realitate cu care trebuie să te împaci" ... Fără să vrea ea se mortifică ca trăire autentică, trăire profundă - şi se transformă doar într-o suprafaţă...

V.3 - Înţelege că Ea este dincolo de proiectul său, şi va încerca să găseacă, creeze un nou proiect şi să se dedice lui pe deplin... Să fie deschis pentru o dragoste plină ... o dragoste într-o altă formă (nu cantitativ, sau calitativ, ci pur şi simplu ALTA). Această Fată va avea prilejul să se construiască din nou, să găsească noi oportunităţi de a se deschoperi, de a se dedica la ceea ce face... Cu siguranţă că va avea alte trăiri de angoasă în viaţa sa, foarte puternice şi tensionante, însă ea implicîndu-se în tot ceea ce face va face cu desăvîrşire... Îmi este dificil să fac o descriere a acestei variante, fiindcă nu îmi va reuşi. Aparent ea poate să se comporte ca Fata din a doua variantă, însă interiorul ei va fi diferit - altfel va simţi realitatea. ....[da ... Dumitru ... eu înţeleg ce ai în vedere prin cinism... interiorul tău este altul decît cel trăit de majoritatea ...]

descriind V.3 aş face acelaşi lucru ca şi Dante cînd a scris Divina comedie: cel mai global, profund a creat infernul, după care purgatoriul - însă lucrarea cea mai nereuşită a fost Paradisul - nu avea cuvinte pentru a-l descrie, nu ştia cum să o facă ... aceeaşi situaţie e şi cu Kierkegaard cînd încerca să explice ce simţea Avraam cînd îl ducea pe fiul său prea-iubit pentru sacrificare - nu ştim - este dincolo de descriere, este dincolo de umanul din noi.

Această angoasă, undeva ca subietul să fie deschis către V.3 are nevoie de un ajutor, mentor, guru de cineva din exterior. Singur subiectul, neavînd pregătire va cădea în V.2. într-un mai bun caz în V.1. De ce aţa de dur? omul schisofrenic mai are şansă? - deoarece viaţa pragmatică, viaţa în negociere, şi consensualitate ar semnifica o cale de neîntoarcere. La orice situaţie, chiar şi cea catastrofală (cu deschidere oportună spre Dasein), subiectul va avea programe alternative de a fi şi a face, el va avea o sută de numere de telefoane la care va apela în caz de ajutor... şi nu va fi singură cu sine (vor fi sisteme de ajutorare - Asistenţa socială, Poliţia, Prietenii etc.etc.etc.) El de obicei va ajunge cineva şi va avea CEVA, însă nu va şti cine este EL... nu se va îndoi de sine ca haină şi va avea o garderobă de mii de haine aproape comode şi pentru situaţii diferite. Însă fără un stile anumit.

O persoană deschisă spre angoasă adevărată are un stil de viaţă, îşi ajustează în conformitate cu faptul cum simte realitatea, din interiorul său iradiază ceva specific. Datorită faptulul că el are acel interior, şi acea grijă de sine.

Succese ... desigur că voi mai reveni ...

Salutare pentru cei care se mai "rătăcesc" - pentru voi scriu

odacă ce ne naştem suntem implicaţi în jocul de-a proiectele. Cultura, societatea, familia şi nu în ultimul rînd ideologia îţi construiesc anumite programe. prin ele de fapt există omul, el se poate localiza atît la nivel fizic, social, cît şi în mare parte existenţial. Cît este de straniu însă şi "dragostea" romantică - care s-ar considera exclusiv în dimensiunea psiho-emoţională - şi ea este o creaţe socială a contemporanietăţii.

Păi ... omul este construit, şi plasat pentru a urma o programă a sa: să se ducă la grădiniţă, să organizeze ziua în conformitate cu "ceea ce trebuie", să vorbească u anumiţi oameni şi pe ceilalţi să se ferească şi multe-multe altele. Omul, astfel, există conform sensului... el are sens în viaţă, el ştie de unde vine şi încotro să o ia. Mai mult sau mai puţin totul este organizat şi previzibil. Însă în situaţia de criză socio-economică foarte multe proiecte s-e nimeresc a fi falimentate. Omul este aruncat din acel proiect - îşi pierde serviciu, cineva a decedat, divorţează.

O paranteză - în general omul există prin mai multe proiecte concomitent, mai multe puncte odată: el îşi realizează proietul său de familist, de şofer, de hobby, de prieten, de lucrător la o firmă oarecare... Şi dacă se "arde" un proiect atunci celelalte îl menţin în sfera existenţei. Pentru un astfel de scenariu multi, sau pluri-proiectiv el, subiectul are mai puţină şansă de a ieşi din societate, prin asta de a simţi starea de angoasă. Însă pentru a trăi din plin este nevoie ca subiectul să se identifie doar cuun singur proiect şi el pînă la urmă să fie falimentat. Atunci şansele pentru a se întîlni cu angoasa este mare, dar şi apar nişte posibilităţi, şanse de a trăi o angoasă autentică. Deci existenţa subiectului trebuie să se focalizeze asupra-i unui singur punct, după care şi el să fie aniilat. Sau să fie situţia cînd el să se poată identifica cu un potenţial proiect... Oricum astăzi este foarte complicat să obţii o stare plină de angoasă (în schimb dimensiunea anxietăţii este mult mai evidentă)

Deci angoasă în dimensiunea contemporană pe de o parte este mai dificilă, pe de altă parte este mai posibilă. Acum aş preciza - angoasa neurotică, inconştientă, care te face să te simţi penibil şi cu nişte simptome foarte dureroase; însă faptul de a trăi o angoasă originară - cînd te poţi simţi uşor, liber, într-o potenţă absolută creativă cu o orientare spre sine şi spre potenţialitate. În momentul angoasei omul se simte ca finţa în potenţă şi nu în act - el parcă se întoarce la origini şi din adîncu-i scoate la iveală noi proiecte - existneţa îi mai acordă o şansă să mai trăiească o viaţă - poţi să te mai naşti o a doua oară.

Eixsăt şi o angoasă patologică zisă şi cronică - starea de complacere. Senzaţia continua că totul este o iluzie, viaţa nu este aceea pe care de fapt o reprezintă. Şi aici subiectul riscă să nu se acufunde în viaţă, în proiectul său. Viaţa sa se transformă într-un continuu act de existenţă. El nu se poate disfruta de la ceea ce-i oferă circumstanţele şi proiectele vieţii sale.

Foarte interesant.

Sa sti ca inca mai ai cititori pe forum .

Din pacate nu prea stiu ce sa comentez.