Capitalism in Moldova

Poate oare Moldova să perceapă şi să funcţioneze conform principiilor capitaliste? - Răspunsul meu este nu. Cu toate că noi, oficial, "înaintăm" spre capitalism, de fapt, de 20 de ani noi "înaintăm" sau pe loc, mai bine zis înaintăm înapoi. Capitalismul , cu legile sale: funadmentul valorii îl reprezintă banul; libera circulaţie a mărfurilor şi concurenţă sănătoasă (fără monopol) etc. nu se lipeşte de cultura şi mentalitatea noastră.
Cum occidentul a ajunf la o astfel de formă economică? Pentru aceasta er fi bine să se lectureze Fromm E. "A fi şi a avea" - o carte splendidă în care el, ca un critic al capitalismului, oferă o eplicaţie destul de interesantă. La noi, în lumea creştinismului ortodox, individul este legat mult mai mult de biserică, de societate (în partea rurală este foarte bine simţit această conexiune). În occedent a apărut protestantismul care decentralizează individul de o structură axiologică, unică - biserica. Biserica, cum afirma lutheranismul şi calvinismul nu este în exteriorul individului, ci în interiorul său, în inima lui. Însuşi spiritul trebui să fie o biserică, prin intermediul căreia el să formeze un dialog propriu, foarte intim cu Dumnezeu - atenţie - fără intermediari, De aici porneşte structura capitalului - indiviul începe să decidă singur, fără intermediari viaţa şi existenţa sa. În acelaşi timp, s-a putut să se îngrămădească resurse alături de sine. Dacă biserica cerea a zecea sau a douăzecea parte din recolte, din bunuri, plus individul nu putea să se refuze de ea ( în decizii, în orientări, în căsătorii şi în multe altele). Părintele, figura sa, era ca un monitorizator, ca un cenzor, care putea să influenţeze căsătoriile, imaginea socială a unui enoriaş de-al său etc.
Odată ce individul occidental s-a rupt de biserică , el a pierdut existenţa şi valoarea socială. Deodată el a devenit singur, distanţele între indivizi foarte mare, apare lipsele de comunicare etc. etc.etc. şi apare o instituţie care se numeşte Psihologia şi Psihoterapia. La noi psihologul şi psihoterapeutul nu este solicitat, îndeosebi în partea rurală. Atunci cînd apare o problemă de decizie, se începe a se căuta ieşire în reţelele sociale: dacă doresc să intru la universitate atunci nu este atît de valabil - ce eu doresc cu adevărat? dar unde am cunoscuţi ca să mă bage la USM. Sau unde eu o să lucrez după ce termin. Unde? - răspuns acolo unde lucrează cumătrii, naşii, sau alţii din soietate.
POate de aceea comunismul, mai bine zis socialismul - este mult mai aproape decît capitalismul. Ar fi bine să se gîndească nu la socialismul clasic, sau varianta socialismului comunist, ci un neo-socialism. Unde individul să nu fie aruncat, ca un copil, în mijlocul unui lac, ca prin şoc să se înveţe a înota. şi acel care este cel mai puternic să supraveţuiască pe capul celorlalţi.
Aceste sunt reflecţii personale, şi din cîte am înţeles, pot şi să mă las de ceea ce am scris mai sus. Este firesc, adevărul în filosofie, nu este "veşnic", ci circumstanţial.
Mersi anticipat pentru gîndurile voastre!!!!

Salutare

După ce am notat "observţiile" de mai sus ... mă întrebam de cîteva zile: unde am greşit de am ajuns la aceste decizii? - Mergem pe un drum străin nouă! - Tărim istoria altora - Capitalismul.

El nu are decît o singură valoare - banii, capitalul. Ceea ce este dincolo de el - demagogie deplină. În structurile de conducere de la noi din Moldova se află - Busines-man-ii Moldoveni - nu-i numinalizez. ce fel de valori înaintează, cine sunt cei care pot să-i monitorizeze?- nu o să se judece singuri lupii între ei pentru faptele sale. Platon, iluminismul afirma că în vîrful piramidei trebuie să se afle înţelepţii, sau conducătorii înţelepţi. Această idilă nu are sens, chiar şi Confucius fiind la conducerea unei regiuni Chineze nu a rezistat prea mult, de aceea reflecţiile filosofiei nu sunt valide, ca de altfel şi Istoria.

Filosofia azi este într-o decadenţă uimitoare, despre ea nu se ştie nimic, mondialitatea se uită la ea, ca la o construcţie arhiologică - este interesant dacă te uiţi de la distanţă, fără să pui mîinile, ca la un exponent din muzeu. Ea singură este de vină, atunci cînd te închizi în interiorul casei tale, retezi toate legăturile cu realitatea, pînă la urmă realitatea uită de tine - devii un teritoriu necunoscut. Filosofia nu mai este aplicabilă - se adună nişte "aşa-zişi- cunoscători" de-ai săi, care pur şi simplu au învăţat cum să rostească cîteva denumiri de cărţi, cîţiva autori şi începem să repete unul după altul, ca un zerox nişte fraze sterile - "Gîndire, logică, materialism, idelism, credinţă şi raţiune etc.". Ei nu au forţă să creadă î'n ele, ei nu au forţă de a le înjecta în arterele lor. - Hai să discutăm despre filosofie!!! URAAAA!!! - strigăm noi "Ave"!!! După şedinţă, ce facem? ce gînduri avem? - DE unde să luăm bani? cum să-i facem? ... NU? - nu poţi să vorbeşti despre capitalism cînd "timpul aparţine banilor". Eu însumi sunt exponent al capitalismului - nu pot să mă rup de el. O ieşire? - mă gîndesc demult la Berdiaev, care undeva afirma - "Pentru a se constitui o nouă eră (cuvintele-mi aparţin, poate că ideea este a lui sau poate nu?) este nevoie de un alt Ev Mediu" Ne trebuie iarăşi o noapte întunecoasă de cîteva mii de ani ca să se ivească un nou om.

Ce rol joacă filosofia? dacă aşteptaţi să scriu nişte diferambe vă dezamăgesc. Filosofia poate va dispărea, în aşa format pe care o cunoaştem azi. Filosofia într-atît s-a depărtat de oameni, încît a pirdut darul de comunicare. Ea încearcă să spună ceva şi nimeni nu o poate înţelege: metafizică, existenţial, fenomen, a priori etc.etc.etc. Filosofia este o limbă moartă, o limbă vorbită paralel cu cea reală, cotidiană, pentru un iz intelectual cu pretinşii intelectuali.

Nu am fost un Spengler, nu am încercat logic să vă argumentez "Declinul occidentului", nu am vrut să găsesc soluţii - sunt un om-lup şi nu văd ceva oribil în faptul ca să-mi introduc colţi mei de lup în carne de miel sau de căprioară. Săngele care se revarsă din gîtul lor, pentur nasul meu reprezintă o simfonie de gusturi şi mirosuri. Faptul că alături de pulpele şi gîturile sfărîmate ale oilor, zbeară mieii mici, sortiţi către o curată pierzanie, nu mă mişcă moral - este firesc acest fapt. Este firesc că atunci cînd se comite o infracţiune, mituesc poliţia şi toată structura pentru a rămîne la libertate, este firesc că atunci cînd o bătrînică este lăsată în stradă să moară să păşesc peste corpul ei mergînd mai departe la magazin. Este firesc că un post de lucru, profitabil, costă mult, este firesc că dacă doreşti să fii un student cu nota 10 trebuie să dai cui trebuie. Este firesc că dacă doreşti să-ţi facă o operaţie gratis, din contul statului, trebuie să plăteşti o sumă frumuşică. Este firesc că dacă îţi vine urgenţa acasă la tine trebuie să-i dai la 50 de lei... La toate aceste lucruri eu mă uit, ca prin minune, calm chiar în unele momente părtinitor. Dacă trăieşti între lupi - trebuie să urli ca lupii!!! Dacă doreşti să critici, tot prin manevrele capitaliste o faci. Dacă nu "ungi", "împingi" nu supraveţuieşti. Încearcă o zi să fii demn de tine, şi toată viaţa vei sta sau la puşcărie, sau în casa de nebuni şi prietenii sau rundele te vor uita - aşa tebuie.

Cei care s-au rătăcit cumva printre rîndurile scrise mai sus, fiţi sinceri cu voi pînă la capăt, măcar în adîncurile cămeruţii voastre intime (cheia de la această cămăruţă nu o daţi absolut nimănui, atunci cînd intraţi în ea vă uitaţi în jurul vostru ca numeni să nu vă vadă careva. -" La ce te gîndeşti? - La nimic ..."...) de cîte ori va-ţi gîndit la bani în timpul cititului? chiar acum cînd vă întreb sincer, fără să vă gîndiţi mult - "dacă cîştigaţi 100000 de Euro - îi veţi lua?" - şi ce veţi face?

NU ştiu dacă careva din voi ar fi răspuns cu un nu... şi acestea-i capitalismul - el este, se făureşte înainte de gîndire, el reprezintă o matrice a fiinţei contemporane. Libertatea, fericirea, sănătatea, soţia, copii - se vînd şi se cumpără. El, capitalismul se suge cu laptele mamei. Dar fiţi atenţi - eu vorbesc de două forme de capitalism: Capitalismul occidental - cu valorile sale civilizaţionale; şi capitalismul Maldavenesc - cu valorile culturale a lui Păcală şi Tîndală. Apropo despre Păcală şi Tîndală ............

"Însuşi spiritul trebui să fie o biserică, prin intermediul căreia el să formeze un dialog propriu, foarte intim cu Dumnezeu - atenţie - fără intermediari " foarte frumos spus, merita remarcat

Religia este un motiv de conflict in partea noastra de Europa ... In Vest au renuntat la acest motiv, ei nu se mai exclud unii pe altii. Sa nu uitam ca o sursa majora de conflicte a fost religia, si inca mai este in unele parti ale lumii.

"Odată ce individul occidental s-a rupt de biserică , el a pierdut existenţa şi valoarea socială. Deodată el a devenit singur, distanţele între indivizi foarte mare, apare lipsele de comunicare "

Te-as contrazice, avand in vedere ca religia nu mai este o bariera intre oamenii, atunci comunicarea este mai usoara. Diversitatea de culturi concentrate in orasele din veste este uimitoare, nu iti vine sa crezi ca pot coexista atat de multi oameni (atat de diferiti) intr-un spatiu atat de mic. Dar asta am spus-o in mod general, pana la urma comunicarea se realizeaza intre indivizi, nu intre culturi.

Nu o sa intru in detalii privind capitalismul, acesta poate fi vazut din mai multe puncte de vedere. Iar cultura si economia unei tari sunt in legate una de alta, Marx spunea ca economia formeaza cultura unei tari iar Weber spunea invers ... cei drept, se influenteaza una pe alta.

Capitalismul inseamna mai mult decat bani, poate ca se exagereaza cu quantificarea a orice, dar scopul este acela de a crea valoare adaugata. Capitalul poate fi si altfel decat cel financiar sau mijloacele de productie ... toate acestea sunt tangibile, mai exista si capital uman (deprinderi care sa te faca mai productiv pe piata muncii ...) social (nu ma refer la cel contabil, ci la relatia umana dintre oameni din cadrul unei compani sau societati).

Poate pare cam dur capitalismul, si extrem de material, dar pana la urma nu trebuie sa uitam unde se duc sume foarte mari de bani ... in muzica, in arta digitala (jocuri pe calculator) ...

Crearea de valoare adaugata poate insemna si atribuirea unei sume de bani pentru ceva intangibil. Ca de exemplu chitara unuia din trupa Metalica ...

Merita criticat comportamentul uman, excesele noastre de consumatori, dar capitalismul este mai mult de atat. Cei care risca pot castiga sau pierde totul, atunci cand o clasa sociala devine mai bogata atunci si tu vei avea de castigat chiar daca nu ai facut nimic ( vei avea parte de preturi mai mici) ... modul nostru de a profita de pe urma acestor principii capitaliste este revoltator, dar ideologia in sine nu mi se pare rea.

Mai toate tarile foste comuniste au avut de suferit, din punct de vedere economic, dupa "instaurarea" capitalismului. Dar asta in mare parte din cauza coruptiei si a culturii neadaptate unui asemenea sistem.

Suntem legati de aceasta lume materiala, lucrurile nu pot fi altfel decat am vrea, si trebuie sa facem ceva pentru a ne procura hrana, pentru a ne asigura un "adapost" ... atunci cand vrem mai mult decat strictul necesar suntem nevoiti sa muncim si sa ne implicam mai mult ... poate chiar sa si riscam mai mult.

Pare deranjat atunci cand vedem ca muncim pentru altii, noi avem un amarat de salariu, iar actionarii iau cea mai mare parte din profit ... iar diferenta de avutie intre noi si ei este foarte mare. Asta este foarte revoltator la prima vedere, pentru ca de cele mai multe ori, acea persoana a reusit pentru ca este corupta ... dar in afara tarii, majoritatea oamenilor au mici busines-uri din care isi castiga existenta, microintreprinderi cu maxim 2 angajati in afara de ei ... In vest se poate, pe cand la noi e mai greu.

Salutare Alex. NU prea mă pricep în domeniile economice aşa că vin din prismele unui "bun simţ" şi o logică cotidiană. Ai spus că "atunci cand o clasa sociala devine mai bogata atunci si tu vei avea de castigat chiar daca nu ai facut nimic" şi mai încolo ai mai scris "Pare deranjat atunci cand vedem ca muncim pentru altii, noi avem un amarat de salariu, iar actionarii iau cea mai mare parte din profit ... iar diferenta de avutie intre noi si ei este foarte mare. Asta este foarte revoltator la prima vedere ..." - dar într-a doua vedere îţi scombi părarea? adică undeva este bine??? (referindu-te chiar la noi în Ţară [o mică concretizare România şi RMoldova - situaţia economică este un pic deiferită, însă acel "un pic" e atît de simţitor şi mare că te orbeşte şi nu poţi vedea mai nimic.]).
Dacă o clasă este mai bogată mult decît alta, atunci nu ne întoarcem în epoca modernă, cînd exista monopol, cînd existau oameni foarte bogaţi şi foarte săraci? - cum de săracii să profite din faptul că cei bogaţi sunt mai bogaţi?... De-ar fi să se investească banii în ceva, îsnă cei bogaţi îşi investesc resursele în imaginea de a fi bogat: maşini luxoase, apartamente sau case că te rătăceşti, salarii de sute de mii de lei pe lună etc... atunci cum se face că noi deabia ne ducem viaţa?... În partea rurală situaţia e şi mai drastică: o pensie la noi este undeva în jururl la 50 de euro, însă coşul minim de consum e undeva la 200 euro? cum se poate de supraveţuit? Ce profit au ei de la faptul că se vor eftini produsele cu 10 la sută? - mi se pare că sistemul capitalist nu este viabil atunci cînd profită din el doar o micuţă, mai bine zis unităţi din toată societatea. Dacă se bucură 1 la 10000 de oameni, ce naiba-i bine aici?
Ce fel de pozitiv este atunci cînd prietenii îţi alegi în dependenţă de posibilităţile lor financiare, căsătorii se fac tot uitîndu-se la capital... unde sunt valorile umane atunci cînd poliţia rutieră "se tem" să oprească maşinile de lux, dar jupesc pe cei cu "Dacia".

Nu este bine capitalismul!!! Crezi că SUA poate fi etalonată ca cea mai frumoasă ţară? nu cred!!! cîte om-ucideri, cîte victime, cîte divorţuri, cîte suicide? - ţările din europa care se consideră social-evoluate nu posed o economie pur-capitalistă: Norvegia, Suedia, Daniamarca etc. aceste ţări sunt socialiste!!! Capitalismul în primul rînd distruge tradiţiile, totul se poate de vîndut şi de procurat! - dacă nu atunci "haideţi să ne gîndim cum să facem să ocolim impedimentele"? - şi se gîndesc şi o fac pînă la urmă. Atunci cînd corupţia luceşte într-o oarecare ţară "capitalistă" - ceva nu este bine: sau cultura nu admite, sau societatea este imatură, sau .... nu ami ştiu eu ce. Eu sunt om al capitalismului "sălbatic" de la noi - mă duc la medic şi las acolo .... fără asta nu te ia în seamă, dacă au mirosit ceva finanţe se schimbă radical atitudinea şi comportamentul faţă de tine... să fiu cinstit şi corect în ţara noastră e o pură suicidere!!!

PS iarăşi o apologetică absolut neargumentată - o înşirare de emoţii!!! Deşi mă voi strădui să-ţi înţeleg răspunsul tău - în calitate de economist! Poate ceva-mi scapă?

Este o disconcordanta intre realitate si teorie, eu unu vorbeam mai mult teoretic si tind sa cred ceea ce am spus despre capitalism (nu este un sistem perfect, dar se autoregleaza de la sine si conduce la eficienta), ceea ce vedem in societatile in care traim nu poate fi numit capitalism, si nici macar socialism ci o organizare proasta, niste siteme care functioneaza in beneficiul celor putini ...

<""atunci cand o clasa sociala devine mai bogata atunci si tu vei avea de castigat chiar daca nu ai facut nimic"">

O sa iau chiar exemplul tau, si o sa vezi (cel putin teoretic) ca toti au de castigat(dar nu in egala masura) si in cel mai rau caz nimeni nu pierde.

"cum de săracii să profite din faptul că cei bogaţi sunt mai bogaţi?... De-ar fi să se investească banii în ceva, îsnă cei bogaţi îşi investesc resursele în imaginea de a fi bogat: maşini luxoas"

In economie, pentru a putea studia fenomenele, folosim conditia cateris paribus, adica avem o singura variabila iar restu raman constante (imposibil in realitate sa se intample asa ceva, dar de dragul studiului se porneste de la aceasta supozitie). Asadar presupunem ca cei bogati devin mai bogati, si nu investesc in noi afaceri adica nu creaza alte locuri de munca, ci prefera sa consume surplusul de bani, asadar isi cumpara masini luxoase ...

bun, pentru a ne fi mai usor sa ne imaginam ne imaginam ca lucrurile se desfasoara de aici, presupunem ca toti cei care s-au inbogatit mai mult isi ia cate un ferrari, si fabrica de masini luxoase are acum un surplus de comanda si trebuie sa produca inca 10 000 de masini pentru anul viitor ...

bun, in momentul de fata ei nu pot sa suplimenteze productia cu atat, de ce ? Pentru ca nu au mijloacele de productie suficiente, au nevoie de mai mult ... asadar sunt nevoiti sa procure mijloace de productie ... nu o sa intru in alte detali, o sa iau cel mai important factor de productie, mana de lucru ... asadar ei sunt nevoiti sa angajeze oameni (probabil in schimburi de noapte ...) pentru a putea sa produca mai mult. Si de aici proneste lantul de evenimente, rata somajului scade (mai multi oameni s-au angajat) pentru a atrage forta de munca trebuie sa oferi salarii cel putin la nivelul pietei, noii muncitori isi vor cheltui banii pe alte bunuri ... si asa mai departe.

Asadar, teoretic, si cei saraci au de castigat din asta, dar intr-o mai mica masura.

In realitate, se poate intampla ca cei de la fabrica de masini sa ii oblige pe muncitori sa stea peste program, fara sa le dea nimic, cu amenintarea ca ii da afara daca nu se supun .... in acest caz doar cei bogati au de castigat ... dar aici nu prea mai vorbim de capitalism, vorbim de incalcarea unor drepturi

<"" "Pare deranjat atunci cand vedem ca muncim pentru altii, noi avem un amarat de salariu, iar actionarii iau cea mai mare parte din profit ... iar diferenta de avutie intre noi si ei este foarte mare. Asta este foarte revoltator la prima vedere ..." """>

Avutia nu se distribuie in mod natural (capitalist daca pot sa spun asa) in societate, ci se distorsioneaza regulile jocului, fiecare incercand sa traga cat mai mult. Muncitorii acum se multumesc sa aiba un loc de munca, chiar daca le scade salariul, pe cand cei cu capital vor sa isi maximizeze profiturile indiferent de regulile pe care le incalca, fara sa conteze "costurile adiacente" (mita, spaga) pentru ca sunt mai mici decat surplusul lor de profit ...

Este un joc murdar, nu este fair play, pentru ca cei putini(bogatasii) incalca regulile si castiga in mod necinstit

Eh acum am incercat sa ma justific pentru ceea ce am spus. Pot sa spun ca sunt putin rupt de realitate prin ceea ce am spus, dar eu incercam sa sustin capitalismul, nu ceea ce se numeste acum capitalism. Realitatea este cu totul alta si inteleg destul de bine revolta pe care o simti, si eu am simtit la fel, pana am inceput sa inteleg ca lucrurile nu sunt ca in teorie.

Toate tarile din lumea aceasta se departeaza de ceea ce inseamna capitalism, iar SUA nu mi se pare cel mai bun exemplu de tara capitalista, pentru ca in ultimii 50 de ani a facut tot felul de reforme socialiste, si acum se orienteaza mai mult spre un sistem autoritar.

Sunt adeptul capitalismului, a unei societati in care accentul se pune pe individ si nu pe grupuri, mi-ar placea sa locuiesc intr-o tara in care statul sa fie minimal (acesta sa intervina extrem de putin in economie, in viata mea personala ...). Acestea sunt cateva lucruri in care cred, dar nu sustin ca daca schimbarile vrute de mine ar fi implementate, atunci lumea in care traim ar fi in mod sigur una mai buna.

Am fost la un curs "economie publica" in care am studiat ceva "atipic" pentru un economist, am invatat despre interventia statului, iar aceasta, uneori, este benefica in economie. Este o alta viziune, un alt punct de vedere, si m-am contrazis cu vreo cativa economisti, incercand sa argumentez impotriva capitalismului si nu mi-a iesit prea bine ... sunt moduri diferite de a vedea acelasi lucru ... pana la urma fiecare crede in ceva si isi va argumenta parerea, va avea dreptate in masura in care va putea sa argumenteze cat mai bine dupa aceea probabil ca realitatea va dovedi care a avut dreptate mai mare sau pur si simplu nu se va afla niciodata pentru ca nu vor aparea anumite fenomene care sa ateste pe cineva.

Sa enumar cateva fenomene care distorsioneaza economia: inflatia, coruptia, piata neagra, somajul voluntar, monopolurile(in afara celor naturale), taxele si impozitele, nerespectarea drepturilor omului, discriminarea.

Probabil ca o sa incep sa le iau pe rand, astfel incat sa arat cat de departe suntem de capitalism.

Alex îţi mulţumesc că mi-ai oferit atît de repede un răspuns. ceea ce am înţeles eu că de fapt toate sistemele economice, dealtfel şi cele politice (sau chiar în domeniul de psihoterapie) sunt bune pe foaie - realitatea vieţii este mult mai dificilă decît teoria. Aşa şi cu sistemele economice sau politice - Marx a fost genial în critica capitalismului şi practic capitalismul de astăzi reprezintă o sinteză a capitalismului de ieri şi "capitalul" lui Marx. Capitalismul, socialimsul, comunismul, monarhia, oligarhia, tirania şi multe altele sunt bune pe foaie, pe cînd realitatea este o ciorbă din mai multe odată.

În situaţia de criză economică şi politică, profită bogaţii şi nicicum săracii sau clasa de mijloc (la noi nu e aşa ceva). De ce? simplu oamenii care trăiesc dintr-un salariu în altul, dintr-o singură sursă de venit le este net mai dificil să reînceapă un noi serviciu. Se închid multe fabrici şi uzine, oamenii rămîn pe stradă şi sunt gata să lucreze pentru supraveţuire. Preţurile cresc fiindcă, solicitările scad, puterea cumpărării scade. Ce se întîmplă cu cei avuţi - ei au posibilitate să procure bunuri la un preţ foarte avantajos. Dacă o familie a pierdut serviciu (vorbesc de cei care lucrează), puterea de cumpărare scade, şi sunt nevoiţi să-şi pună de vînzare propriul apartament, dacă el nu se cumpără ei vor scădea din preţ, vor scădea pînă sub plafon. Cineva aşteaptă să scadă ... după care cumpără cu 50 de procente din preţ... şi tot aşa. Bogaţii au rezerve mari, ei nu se vor gîndi ce o să mănînce mîine sau poimîine.

Ceea ce este important este să recunoaştem că la noi, în actualitate, capitalismul nu merge. Şi problema de individ ... dacă de exemplu eu sunt capabil să fac X, Ion nu prea-i capabil, dar îşi permite să intre la universitate (Tata are bani) şi eu nu. Să admitem că Eu voi împrumuta din bancă nişte bani pentru contract şi-l voi achita, dar atunci cînd o să finalizez studiile şi poate cu rezultate bune [da Ion poate să aibă şi mai bune ... mită şi şpagă] atunci este o problemă de angajare. Tata lui Ion are cunoscuţi, are finanţe pentru a-i cumpăra un post bunicel - în domeniul X (problema că X nu ştie să facă mai că nimic). atunci ce se întîmplă? Eu nu pot să-mi găsesc lucru să fructific cunoştinţele mele despre X, şi mă reprofilez (mă ocup cu bişniţa - cumpăr maşini peste hotare şi le vînd în ROm). În concluzie: dacă admitem un singur caz atunci societatea şi dezvoltarea poate fi, dar dacă într-o ţară aceastĂ PRACTICA e o normă?! - atunci cum?... ce poţi să faci - totul funcţionează anapodă fiindcă Ion-ii în loc să facă Y - ceea ce poate că ar avea chiar rezultate, dar fac X, un X necalitativ, dar Eu-rii fac Y. Aşa că sistemul capitalist nu poate să asigure indivizii, doar dacă Individul nu are din start nişte capital. Nu este îndeajuns să faci un cîntec bun - este important să-l reclamezi să investeşti bani pentru a-l punte iarăşi şi iarăşi la Radio sau TV. În capitalism sunt de succes oamenii care fac capital ... însă o întrebare? cum credeţi? Un Ghiţă care se pricepe să facă X, dar nu are timp pentru publicitate, sau nu are aceste abilităţi - pe el nu-l interesează - ce rămîne cu Ghiţă? saunt alţii care se vor îmbogăţi pe seama lui .... mai abili, şmecheri, tupeişti etc. Capitalismul, din păcate nu-l vor susţine pe Ghiţă ...

PS Alex ... încă o dată mersi mult. Ca un filosof eu afirm, că orişice sistem, cît de bine să nu fie elaborat, el totdeauna va avea fisuri şi cu timpul ele vor deveni găuri foarte mari. Orice sistem îşi are dezvoltarea sa - la început debutează prin lupte, după care arată nişte rezultate, după care înfloreşte, şi după care începe să moară - capitalismul în forma de pînă acum moare - el a permis ca să existe şpagă şi evaziuni fiscale, de la cei care sunt foarte bogaţi...Ca şi monarhia, capitalismul va fi schimbat într-un nou sistem - un sistem pentru timpurile care vin. Şi noi ... aici ... suntem ... paote cei care vor porni o nouă direcţie. Prea pompos sună - dar de ce nu? ...

Alex tu zici, fără supărare, că eşti adeptul capitalismului fără amestecul statului (nu aş dori să recurg la date istorice, dar avem SUA care la un moment dat această viziune nu mai funcţiona, şi atunci cînd s-a implicat statul el a gestionat cîte ceva spre folosul ulterioarei economii. De exemplu, azi universităţile sunt construite pe un sistem anapodă - cîţi solicitanţi capabili să-şi plătească contractul atîtea şi grupe se formează şi uite ce s-a creat - Toţi intră la două facultăţi: Drept-ul şi Economia, în fiecare an miii şi mii de experţi în drept şi ecenomie ies din coridoarele universităţilor - ce fac ei mai departe?- însă la biologie, fizică, matematică grupele nu s-au completat. De ce oare statul nu se amestecă? să pună o limită la drept şi economie şi să oportunizeze celelalte facultăţi - ce noi ... omenirea nu avem nevoie de fizică sau biologie sau chimie? ....

Daca stam bine si ne gandim si socialismul lui Marx, atunci cand a fost pus in practica, nu a fost unul stralucit (ma refer la comunism).

Pe foaie suna atat de bine .... fiecare muncea pentru toti, nimeni nu era mai presus decat altul, nimeni nu detinea nimic (principiu imposibil, pentru ca asta ar insemna sa nu te deti nici macar pe tine) ... toti se puneau in serviciul celuilalt, totul era planificat, fara prea mari batai de cap, rezultand extrem de multa risipa. Productivitatea dintre Rusia si SUA diferea extrem de mult, cea a Rusiei fiind de 5 ori mai mica (in timpul comunismului), si care sa fie oare explicatia ? Pentru ca aveau o populatie aproximativ la fel, Rusia poate avea un capital pe cap de persoana mai ridicat decat cel din statele unite, tehnologie aproape la fel, poate chiar mai avansata ... atat de multe lucruri asemanatoare, si totusi diferea sistemul, modul de folosinta a capitalului, recompensarea rezultatelor, motivarea angajatilor si asa mai departe.

Comunismul asa cum a fost el gandit, nu a putut fi aplicat niciodata in realitate. Rusia a incercat aceasta extrema, undeva pe la inceputul comunismului, o data ce oamenii politici si-au dat seama ca nu poate fi implementata aceasta extrema ... atunci au mai lasat din restrictii, au permis o oarecare "coruptie", astfel incat oamenii sa poata supravietui.

Socialismul redistribuie resursele de la producatori la non producatori, astfel tendinta ar fi sa fim non producatori, pentru ca am avea beneficii cu minim de efort. Asta se intampla prin taxare, subventionare, ajutoare sociale, restrictii, preturi minime/maxime, ajutor de somaj ... si asa mai departe, toate acestea se realizeaza prin interventia statului.

Legat de universitatile din SUA ... tot un sistem de invatamant pe jumatate socialist mi se pare ... acolo cei cu bani ii "sustin" pe cei fara bani, adica cei "prosti" dar cu bani platesc taxe integrale, iar cei destepti platesc aceleasi taxe, doar ca primesc o multime de burse, jumatate dintre studentii din universitatile din america primesc burse de la stat ... cu cat au note mai mare, cu atat primesc mai multi bani. Mi se pare normal ca lumea sa se orienteze spre ceva in care sa faca cat mai multi bani ... asadar aleg drept sau economie, atunci cand se face "inflatie" de aceste meserii sau vor fi mai prost platite, din cauza concurentei, sau se va cere specilisti si din alte domenii, asadar vor fi mai bine platiti, atunci mai multi tineri isi vor alege alte facultati in afara de cele doua ...

Imi e destul de greu sa extind fiecare mic detaliu in doar cateva cuvinte, lucrurile sunt extrem de complicate in realitate, foarte multi factori cunoscuti dar si mai multi necunoscuti care se coreleaza si ne duc catre anumite concluzii.

O sa explic un fenomen care distorsioneaza intr-o masura foarte mare ceea ce numim noi acum capitalism, o sa incerc sa explic ce inseamna inflatia.

Din pacate, acest fenomen este inteles gresit sau cel putin nu integral, chiar de catre multi studenti la economie. Probabil si pentru ca ne este explicat intr-un mod mai complicat si din cauza ca ne este explicat in asa fel incat sa il intelegem gresit ... sau probabil ca din lipsa de interes a studentilor .

Cu totii ne temem de inflatie, pentru ca ne afecteaza. De multe ori auzim "Nu vezi cat de mare a fost inflatia anu trecut ..." sau alte vorbe ca si cum noi cetatenii de rand am avea o vina, am fi responsabili direct responsabili.

O sa vorbes despre acest fenomen din perspectiva lui Milton Firedman, care a demonstrat ca inflatia este un fenomen pur monetar. Avand in vedere ca nu mai stim ce sunt aia bani, o sa explic si de unde au aparut acestia (pentru ca de vreo 100-200 de ani, am uitat ce sunt aia bani, stim doar ca trebuie sa ii avem).

La inceput, comertul a aparut sub forma de troc. De exemplu, X "producea" pesti iar Y producea opinci; avand in vedere ca X avea nevoie de opinci, iar lui Y ii era fomea, au cazut de comun acord ca Y sa ii ofere o pereche de opinci lui X pentru un anumit numar de pesti.

Cu timpul a mai aparut si Z care "producea" paine. Z vroia sa achizitioneze si el opinci de la Y, dar Y nu avea nevoie de paine ... in schimb X avea nevoie de paine si dadea la schimb pesti (adica ceeea ce vroia X). Si asa faceau un troc foarte complicat, schimbau atatea bunuri pentru a achizitiona bunul dorit, din simplul motiv ca nu aveau un bun comun pe care sa il doreasca toata lumea. Aceasta schema devine si mai complicata atunci cand apar tot mai multe produse (cum se intampla in lumea moderna).

Si care sa fie oare bunul comun pe care sil dorea toata lumea ? Trebuia sa fie unul usor, valoros, divizibil, rezistent in timp ... ei bine au fost mai multe astfelr de bunuri: sarea, mierea, diverse condimente, apoi argintul si chiar si aurul.

Bun, acum toti producatorii, schimbau aproape tot ce produceau in aur. Facea troc adica. Asadar noi am schimbat termenii, nu i-am mai spus la aur ... aur ci i-am spus moneda iar la troc i-am spus comert ...

asadar, aur = moneda. Hmm nu pare nimic anapoda, si nimic ce sa fie inteles in plus ... dar totusi este.

Aurul joaca rolul de momenda si este un bun ca oricare altul. Adica daca eu vreau sa nu il dau mai departe si sa il folosesc, sunt liber sa o fac ... daca eu vreau sa nu mai folosesc aurul ca moneda si sa il folosesc ca material de constructie sunt liber sa o fac ... daca eu stiu sa pretuiesc mai mult acest material, atunci o voi face (daca gasesc o intrebuintare mai buna a aurului).

Asadar, societatile din aceasta lume larga, si-au ales un bun care sa indeplineasca rolul de moneda, dar in acelasi timp a ramas sa fie un simplu bun ... in mod natural am ajuns la concluzia ca cea mai buna moneda este aurul sau argintul asadar, NOI ALEGEM CE BUN SA IL FOLOSIM DREPT MONEDA SI NU ALTCINEVA.

Trecem putin mai repede prin istorie, si ajungem la formarea natiunilor, iar acestea au ales sa dea o denumire acestei monei in fiecare tara in care se afla, atribuintui o greutate de aur unei bancnote ....

adica un dolar reprezenta o anumita cantiate de aur, o lira sterlina o alta cantiate de aur ... si asa mai departe. Fiecare ban din aceasta lume, avea un corespondent in aur ... exista fizic o cantitate de aur pentru banii din economie ... asta pana cand s-a renuntat la etalonul aur (1933)... si atunci a inceput am inceput sa invatat ce este aia inflatie ... inainte nu aveam de unde sti, pentru ca era insesizabil acest fenomen, adica in 100 de ani, inflatia a fost de 8 % ... adica cat cat poate fi acum in unele tari in timpul unui an.

Si acum revenim de la ce am plecat. La inflatie, aceasta apare atunci cand apar mai multi bani in economie ...

Banii sunt produsi de catre stat, acesta este singurul producator "legal" de bani, doar acesta are voie sa ii produca, iar acum poate sa ii produca la discretie pentru ca nu trebuie sa mai aiba acoperire pentru banii produsi ... bine acum mai putem sa vorbim si de acea vrajeala cu titluri de stat date bancii centrala ... dar e mult mai simplu asa, banii sunt produsi de catre stat la discretie dupa bunul plac.

Si ce se intampla atunci cand introduci mai multi bani in economie, asa din senin ? Apare inflatia ... sau ma rog, atunci cand acesti bani incep sa fie utilizati. Asadar statul este responsabil de inflatie ...

Iar inflatia nu este un fenomen rau, acesta apare atunci cand un bun utilizat ca moneda se gaseste intr-o mai mare masura decat se gasea inainte ... Adica ai mai mult aur, acesta se devalorijeaza si poti sa cumperi mai putin cu el, asta se intampla si cu banii, sunt mai multi si cu o valoare mai mic ...

Diferenta este ca aurul este un bun economic extras din pamant ... pe cand banii de acum sunt scosi de undeva din neant, ii produci din nimic, si ii faci cat mai multi, pentru ca oricum nu te costa prea mult sa produci niste bani.

Bun, acum ca am explicat cine anume este responsabil de inflatie, sa intelegem cine este cel mai afectat de inflatie. Pai statul produce mai multi bani, ii da pe investitii publice, apoi banii intra in economie si incepe fenomenul de inflatie, apoi opa au crescut preturile pentru ca banii nu mai au aceeasi valoare, iar omul de rand resimte fenomenul, pentru ca acum cumpara mai putin decat inainte.

Cine a castigat cel mai bine la aceasta faza ? Statul, si cine a pierdut cel mai mult ? De obicei lucratorii din mediul public, pentru ca acestia primesc mariri salariale (in functie de inflatie) abia la sfarsitul anului.

Cel mai comic mi se pare atunci cand omul de rand (cel needucat) se alege cu o marire salariala de 50 %, acesta este extaziat, si in cele din urma o duce mai rau si nu intelege de ce ... probabil pentru ca inflatia a fost mai mare decat marirea lui salariala, iar in termeni reali salariul lui a scazut ...

Inflatia este o forma de taxare indirecta, adica o forma de furt. Statul imi fura din valoarea banilor mei din buzunar atunci cand produce mai multi bani, acesta este un act de agresiune, deoarece dreptul meu de proprietate asupra banilor nu este respectat, iar statul imi "fura" din ei, fara acordul meu...

Acesta este unul dintre putinele motive pentru care eu consider ca acesta nu este capitalism, ci un atac asupra proprietatii private, o incalcare a drepturilor mele (dreptul de a alege ce bun sa il folosesc drept moneda), un furt ...

Eu unu poate vreau sa strang o suma de bani, astfel voi fi afectat in plin pentru ca din acei bani imi va fi luata din valoarea lor acel procent de inflatie ...

Asadar, banul nu mai este un bun ales de mine in mod liber, el este "produs" de catre stat, iar acesta ma obliga sa il folosesc. Acesta nu este capitalism, am luato pe aratura acum mult timp, si de foarte mult timp nu mai suntem in capitalism. Ne conformam unor reguli murdare, acest impas duce la redistribuirea avutiei catre niste utilizatori neproductiv si ineficienti (adica mai general spus statul).

Răspuns pentru primul mesaj:

Înţeleg că situaţia este mult mai complexă şi mai sensibilă, dar ideea că "este firesc ca oamenii să se tragă mai mult spre bani" mi se pare nu prea bună. Relaţile între oamenii cotidieni, nu vorbesc despre clasele sociale care erau şi în comunism, eru mult mai altele. Capitalismul pun în cetrul atenţie valoarea valorii - banii şi producerea lor, dar şi anumite acte pur-hedoniste - să schimbi banii pe ceva plăcut şi de dorit cu o intensitate cît mai mare şi cu o durată cît mai mare. ... Bine vorbesc despre relaţiile interpersonale. În capitalism, cînd fiecare ome încearcă să rupă să tragă "plapuma" financiară spre dînsul, se formează un spirit social foarte competitiv şi dinamic, însă moneda inversă care-? - Stress, sterilitate sentimentală, viaţa construită mai mult pe emoţii (care sunt temporare), devalorizare a unor valor umane: prietenie, familie etc. ... Hai să vedem relaţiile în perioada comunismului (din punct de vedere subiectiv) - lumea era satisfăcută de sine, relativ petreceau mult timp împreună, se învăţa să se satisfacă din ceea ce aveau (vorbesc de marea majoritate a populaţiei) - şi oamenii putea să intre la universitate (cei de la ţară) etc. O problemă "personală" era şi socială - nu zic că este doar elementeul negativ (căci în capitalism este tendinţa să ponegrească şi să analizeze pe poziţiile victoriei - "nimeni nu are dreptul să se amestece în problemele personale"). De exemplu dacă soţul bate copii şi sau soţia, nu este o problemă personală ci un socială... şi toţi: vecinii, rudele, partidul încerca să soluţioneze problema, acum însă ce se întîmplă - "ce să mă amestec eu, dacă sunt anumite instituţii care sunt obligate să intervină?". Deci problema mea "personală" este a ta. Desigur că un om civilizat, educat, el nu va proceda astfel, însă noi vorbim de marea majoritate: de omul de la ţară, sau omul care are studii inferioare şi lucrează, poate la negru - libertatea pentru el este ucigătoare.

Comunismul era descris ca diabolic de către pătura intelectuală, pătura care promulga idei noi, dar această pătură era mică, pe cînd marea majoritate a populaţiei era foarte satisfăcută. Ceea ce şi demonstrează nostalgia multora din RM sau chiar din Rom. pentur timpurile lui ceauşescu. La noi conducătorul ideal este Ştefan ce Mare, Vlad Ţepeş etc. cine au fost ei? ce fel de politică socială o aveau? - NU chiar permisivă - ei erau autoritari!!!!, tăiau capurile la stînga şi la dreapta pe cei care credeau altfel!!!! Astfel de conducători noi cerem!!! Nouă, pentru cultura noastră socială, nu permisivitatea este bună, ci tocmai restrictivitatea!!!! Comunismul dădea şi multe spectacole, erau vise, erai idei, eerau tendinţe, era romantism (cei drept "de fier") - era sens înalt. Acum însă sensul este pierdut - sensul de a face bani - cît de mercantil sună!!!

Desigur că nu preamăresc comunismul - era dur, incorect, însă nici nu sunt încîntat de capitalism!!! - el îşi are faţa sa funebră, faţa întunecoasă ... faţa cu muuuullllltttt sînge!!!-unde "scopul scuză mijloacele" !!!!....

PS. eu nu analizez sistemul economic din punct de vedere pur economic, ci umanist, filosofic, critic. Capitalismul îşi are oportunităţile sale, îsnă epoca capitalismului contemporan ea se sfîrşeşte, prea mari fisuri ea deţine!!! la un moment dat el poate distruge şi cultura şi societatea. Parese banii, nu sunt buni ca scop în sine, ceea ce se propagă în capitalism, ci anumite resurse pentru a face ceva ... nu doar pentru sine, dar şi pentru societate, pentur vecinul tău... Partea a doua va mai urma !!!

Am citit mesajul tău cu inflaţia - este foarte bun!!! Uite ce... nu poţi să faci un articol? demult e cazul să te implici în revista noastră. Ai scris foarte clar, logic şi interesant. Mi mi s-a deschis ochii ... mersi mult - ce fain că eşti alături de noi!!! un specialist în economie.... bine gîndeşte-te.

Furt prin inflaţie - "ghid pentru idioţi" - super tare. ... odată eu am înţeles ce înseamnă să cumperi prin credi un produs: un TV, un Calculător ... şi acum... mai bine îmi adun, prin propriile mele eforturi ceva bani, decît să mă duc la magazin şi să închei un contract pentru 4 sau 5 ani !!!! Aşa şi inflaţia "se măreşte salariu, da tu eşti mai sărac şi mai sărac"...

Mersi mult!!!!

Nu am trait intr-un sistem comunist, poate ca asta mi-ar fi conferit cu totul alta perspectiva asupra acestui sistem. Dupa cum observi, nu ne multumim cu ce avem, niciodata, pentru ca intotdeauna pretuim ceea ce nu avem si dispretuim ceea ce avem. Renuntam cu atat de multa usurinta la ceea ce avem deja pentru a obtine altceva.

Cu siguranta erau alte lucruri mai bune in comunism. Discrepanta era mult mai mica intre bogati si saraci, nu mai existau atat de multe temeri, nu iti bateai capul cu atat de multe, nu aveai aceleasi posibilitati dar nici riscurile de acum ... sunt plusuri si minusuri.

Dar un mare minus pe care il avea comunismul, si ma bucur ca nu traiesc sub carmuirea unui astfel de sistem, iti inchidea gura atunci can aveai ceva de spus si intotdeauna traiai cu teama de a vorbi.

Acum am dreptul la libera exprimare si pretuiesc asta enorm, poate uneori nu am multe de spus dar atunci cand am ceva in minte, indiferent ca cineva ma asculta sau nu, eu am libertatea de a o spune. Pot sa imi exprim frustrarile, parerile, vrerile, gandurile, dorintele ... orice, si nici nu pot sa imi imaginez o lume in care nu as putea sa ma exprim liber. Cel mai dureros este atunci cand ai multe de spus si nu poti sa spui nimic pentru ca iti este frica.

Acum nu mai suntem dominati de frica ci suntem manipulati, dar doar daca ne lasam manipulati.

Capitalismul este asociat de mutle ori cu banii, dar am explicat ce ar trebui sa fie, si s-a piredut sensul lor, viata noastra pare ca a inceput sa graviteze in jurul lor. Eu unu vad altceva in capitalism, eu vad respectarea dreptului de proprietate (inclusiv dreptul de proprietate al propriei persoane), functionarea pietei pe principii economice liberale, o concurenta dreapta, o diminuare a ineficientei si o acumulare de avutie.

@Iluminator, iti multumesc pentru oportunitatea de a redacta un articol, mi-ar placea sa contribui la realizarea urmatorului numar al revistei agora prin scrierea unui articol; voi incepe de maine sa ma documentez(diverse articole si carti pe baza unui subiect,sa recitesc revista agora...) si sa concep un articol cu un subiect economic. Mi s-ar parea foarte bun subiectul "bani" pentru ca ei pot fi vazuti din atat de multe perspective, vreau sa ofer si o viziune economica.

O sa continui argumentarea mea impotriva a ceea ce numim capitalism.

La fel cum extrema socialismului nu a fost posibila (practic vorbind), nici extrema capitalista nu cred ca va putea fi pusa in practica. Diferenta intre cele doua orientari este aceea ca socialismul de la un nivel in sus trebuie impus, pe cand capitalismul implica libertatea individului de a alege.

Extrema capitalismului poate fi asociata cu un sistem anarhic. Adica un sistem care sa implice inexistenta statului, acesta creeaza multe distorsiuni in economie si nu o stabilizeaza dupa cum ar putea sa creada multi. Fara stat ar insemna sa nu exista nici o institutie publica, iar oamenii ar plati pentru tot, pentru servicii medicale, pentru protectie ... imi este mai greu sa imi imaginez cine ar stabili legile si cum s-ar aplica acestea fara sa existe ceva care sa constranga oamenii sa faca asta. Nu am stat sa analizez un astfel de sistem, dar sunt adepti al acestei miscari.

Bun, si acum sa revin. Mediul public vs mediul privat + situatia de monopol.

Statul detine multe monopoluri, sau monopolizeaza piete dand voie doar unei singure firme sa ofere un anumit bun/serviciu. Exemplu, bunuri oferite preponderent sau exclusiv de catre institutiile publice: servicii educationale, servicii sanitare, protectie (politie, armata ...) ... acestea numai ca sunt controlate (prin restrictii) de catre stat dar si oferite aproape in totalitate de catre acesta.

In mediul public, salariatii sunt lipsiti de stimulente. Acestia primesc remuneratie in functie de criterii politice, nu dupa un calcul economic strict sau pe baza unor performante. Un medic (din mediul public) nu va primi mai multi bani in cazul in care va salva mai multe vieti (cel putin nu in mod legal), pe cand un medic din mediul privat va primi (pentru ca va avea mai multi clienti).
Asadar, medicul din sectorul public nu va fi motivat sa salveze inca o viata, pentru ca salariul este acelasi ... asadar nefiind nici o diferenta, de ce ar depune un efort in plus ...

Numarul de angajati din mediul public poate fi prea mic sau prea mare. Fara sa stim daca acea institutie are nevoie de mai mult personal (din cauza ca sunt multi clienti) sau de mai putini (pentru ca sunt prea putini clienti) se ajunge la risipa de resurse (iar resursele sunt limitate).

O firma rezista pe piata atata vreme cat are profit ... in cazul in care profiturile sunt mari atunci mai multe firme vor intra pe piata, profiturile vor scadea odata cu pretul bunului produs ... astfel consumatorii se aleg cu mai multe produse la un pret mai mic ... astfel se diminueaza tot mai mult risipa de resurse si se satisfac tot mai multe nevoie. In mediul privat cei care fac risipa sunt eliminati in mod natural (prin concurenta), pe cand in mediul public aceasta poate fi din plin pentru ca pierderile vor fi acoperite din taxe si impozite ...

In cazul unui monopol, nu exista concurenta si profiturile sunt uriase. Acea companie nu are nici un motiv sa produca mai mult sau sa scade preturile o data ce ajunge sa isi maximizeze profiturile. Consumatorul plateste un pret enorm iar firma nu are motiv sa inoveze produsul sau sa il produca la un pret mai mic. In mod normal, firmele vor fi atrase pe aceasta piata din cauza profiturilor foarte mari ... dar daca monopolul este detinut de stat sau este protejat de catre acesta, atunci acel produs va fi oferit la un pret ridicat in continuare.

Multe bunuri care au fost un lux "ieri" au devenit o "necesitate" astazi. Spre exemplu, zaharul, calculatorul, telefonul, sarea, mierea ... Oare cum s-a intamplat asta ? La inceput avea un pret foarte mare, iar acum este accesibil tuturor ... pai cu ajutorul concurentei (care a implicat desigur si inovatie pentru castigarea avantajului competitiv ...).

Poate ca am exagerat cu pornirile mele de viitor economist :p.

De dragul filosofiei o sa invoc un filosof german.

"Nu e mai grea nenorocire in toate destinele omenesti, decat cand puternicii pamantului nu-s in acelasi timp si intaii printre oameni. Atunci totul devine fals si groaznic, totul merge anapoda" Asa a Grait Zarathustra de Friederich Nietzsche

Poate ca problema vine de la "regele" care ne conduce, acesta nefiind cel mai bine intentionat. Indiferent de sistemul politic aplicat intr-o societate, la conducere sunt niste oameni, iar ideologia dupa care carmuiesc poporul este doar un pretext pentru ceea ce fac, iar ceea ce fac este o simpla manifestare a proprilor dorinte. Atunci cand oamenii din conducere nu sunt chiar cei mai bine intentionati pentru popor, acestia vor aduce prejudicii societatii.