Disperare Animalica

Voi deschide un nou subiect pe tematica instinctelor. Va previn ca abordarea mea va fi una foarte rece si dura. Mai intai voi incepe cu ceea ce m-a adus la acest subiect.

Am avut prea mult parte de acest "stimul" pentru al mai putea evita, sunt frustrat si acum voi refula. Probabil ca a-ti auzit de acea melodie "Ai Se Eu Te Pego " ... o aud peste tot, si cand eram departe de locul in care sunt acum, dar si aici, din pacate mult mai des decat pot indura ... am ajuns sa aud si soneria telefoanelor sunand pe aceaste melodie in biblioteca, ceea ce mi se pare inadmisibil. Ei bine, stimulul este o melodie, pe care sunt liber sa o urasc, si o displac mai mult decat pot sa indur, si nu ma refer la melodie in sine, ci la conotatile adiacente dar si la urmarile ei (vom vedea despre ce este vorba).

Este o "crima" sa "violezi" un loc atat de sacru(ma refer la biblioteca) prin nesimtirea fara de limite, dar in acest caz voi actiona pe moment in felul meu caracteristic. Ce ne intereseaza pe noi este semnificatile, sensul diferitelor miscari si interpretari.

Toata lumea sare in sus si in jos cand aude aceasta melodie, zici ca ar fi ceva divin, intrebarea fiind de ce le place atat de mult ?

Noi avem un animal in noi, desigur ca in cazul celor mai multi dintre noi, ne domina si ne coordoneaza viata dupa instincte. Vointa speciei este mult mai puternica decat cea a individului (din perspectiva schopenhauriana), asadar ne manifestam ca atare ... sarim in sus de excitati ce suntem.

Aceasta zvapaiere, ca manifestare a vointei speciei, fie prin miscari, fie prin vorbe cu conotatii directe, fie prin tot felul de penibilitati, ne arata noua cat de animali inconstienti suntem. Eu unu o numesc in sens restrans disperare animalica, si o varianta mai completa ar fi -> disperare animalica de satisfacere a nevoilor primare pintr-un mod preponderent incostient.

Acest dans, pe baza acelei melodii, este o forma aproape pura de disperare animalica, este ca un fel de ritual de imperechere. In natura animalele fac tot felul de ciudatenii pentru a atrage partenerul de sex opus. Ei bine si noi oamenii facem asa uneori, facem acest dans de imperechere prin care exprimam in mod direct prin limbajul corpului ceea ce ne dorim (si cat de disperati suntem pentru a obtine ceea ce ne dorim).

Daca isi pune cineva aceasta intrebare, daca suntem evoluati ? Luati in calcul si disperarea animalica, si o sa va dea un raspuns ceva mai aproape de realitate.

Ca parere proprie, mi se pare mult mai putin penibil sa spui(in cuvinte) ceea ce iti doresti decat sa te manifesti "nemascat" ca exprimare a limbajului corpului, in ceea ce priveste dorinta speciei din care apartinem.

Oamenii moderni au frustrari animalice puternice (din cauza nesatisfacerii animalului), si dupa o viata plina de institutii, norme, formalitati ... clisee ... incepem sa ne dorim o iesire din acest cerc, si o facem in cel mai urat mod posibil, prin reintoarcerea la origini. Anxietatea sociala dezvolta o frustare inconstienta si ascunsa, din pacate nu stim sa ne folosim de ea, alegem calea cea mai proasta posibil si nu mai constientizam, aproape de total, ceea ce facem. Omul de rand este slab, si inadaptat normelor sociale, nu stie sa fie puternic si sa ceara constient, el este slab si cerseste inconstient.

Voi analiza si alte defecte ale comportamentului uman modern din aceasta prisma. Subiectul va fi extins, concentrandu-ma in special pe cele mai odioase comportamente.

Negarea animalului de noi este o greseala si mai mare, ba chiar aceasta este greseala primordiala care ne-a adus la aceste comportamente, evitarea unor dorinte, pana cand devine imposibil sa le mai eviti.

Voi ce parere aveti? Cum satisfacem animalul interior ? Merita sa fim demni si sa cautam un mod rational mai putin penibil, sau sa ne zvarcolim ca un animal liber irational?

Alex tu ca de obieci - revii cu avalanşă de probleme şi întrebări.
Unu - nu am auzit această melodie şi nu înţeleg despre ce vorbeşti ... curios nu?
Doi - Mişcările "obscene" ale tinerilor de la disco - este sau reprezintă un element ritualic. Mişcărilu sunt luate, împrumutate, chiar din procesul realizării actului sexual... utlizîndu-l un piculeţ oamenii se "descarcă" (psihanalitic vorbind - omul exteriorizează energia libidinală pentur a obţine un mic extax cathartic). Locuim într-o "peşteră" pan-sexuală - toţi vorbesc, arată, demonstrează sexualitate şi sex. Astfel se ridică la nivel social tensiunea ... şi în mişcările corespunzătoare, la nivel simbolic, se produce o uşurare. Cel mai important e că - ei nu poartă vina, ci societatea sau mai bine zis unele politici permisive vis-a-vis de aspectul sexualităţii.

Trei - mă bucur că cineva consideră că "biblioteca este un loc sacru" ... nu cunosc condiţiile de acolo însă la noi este prea departe de această imagine. La mine "biblioteca" se asociază cu "sala de forţă"!!!!

Patru - "viaţa animalului interior" - Da el există, adcă nu îl alimentezi, nu îl hrăneşti el mîrîie, hîrîie şi muşcă. Instinctele, poate mai bine zis (în perspectiva mea) neurozele sunt bestiale - ele sunt "demonii"mei cu care mă lupt, dar de fiecare dată pierd.

Cinci - vino şi scrie despre tot ce se poate scrie

şase - poate că expectanţele tale faţă de viaţă şi comportamentul oamenilor e prea mare? Faptul că nu eşti mulţumit cu ceea ce te înconjoară nu este o problemă a lor ci a ta?


Şapte - încearcă să găseşti informaţie despre persoanele obsesiv-compulsive - ceea ce va fi scris o să te mire ....

Opt - Succese

pai o sa dau un link pentru acea melodie cu dansul ei specific -> https://www.youtube.com/watch?v=lYsPGUaa6Mc&feature=fvsr

Videoclipul original de pe youtube are 200 de milioane de vizualizari, iar un alt video tot cu muzica aia are 50 de milioane. Am presupus ca stiti si voi despre ce este vorba, eu unu sunt asaltat in mod excesiv de aceasta melodie, ea in sine nu ma enerveaza, dar cand ma gandesc la dans, la urlete si tipete si alte gesturi obscene ... . Pot sa iti multumesc pentru faptul ca nu ai auzit de aceasta melodie, chiar mi-a adus fericire necunoasterea unui videoclip pe cat aclamant de majoritate, pe atat de dispretuit de mine.

Imaginea mea despre bibilioteca este diferita de modul in care este privita de majoritate. Exista o discrepanta uriasa intre ceea ce as vrea sa fie o biblioteca si ceea ce este ... trebuie sa fac observatii mai tot timpul celor ce se aseaza langa mine, pentru ca incep sa vorbeasca, o fac la un volum relativ ridicat si pentru un timp indelungat. Il consider un loc sacru deoarece acolo imi vin multe ganduri, din cauza ca petrec mult timp in biblioteca ... dar uneori sunt niste factori perturbatori care ma deranjeaza destul de mult.

observatia 6 stiu foarte bine ce vrei sa spui. Ai pe de-o parte dreptate, dar lasa-ma sa extind putin discutia in cazul bibliotecii, pentru ca mi-ai oferit prilejul.

Discutam chiar astazi cu fostul profesor de economie despre comportametul uman, cel de aici (Bucuresti-ASE) fata de cel din strainatate, acesta schimbanduse foarte greu, deabia cu trecerea anilor. Sunt niste norme aplicate majoritatii, si doar o persoana (bibliotecara) care trebuie sa se asigure ca sunt respectate. Majoritatea are tendinta sa decaleze de la aceste reguli interne, mai intai cateva persoane, mai apoi altii care le copiaza si la urma aproape toata lumea comportanduse intr-un mod ignorant fata de reguli.
Desigur ca eu sunt unul singur, iar restul oamenilor care au un comportament neadecvat normelor este foarte mare. Nu am in spate argumentul majoritatii, prin urmare ceea ce cer nu este un comportament normal ci unul atipic. Dar am ca argument, nevoia de evolutie, de extindere a constiintei (realizarea celor ce se intampla in jurul lor si ce efecte produc actiunile lor), si un respect mai mare ... asta pe de o parte, iar pe de alta parte, regulile le consider bune si decente, biblioteca fiind un loc in care sa studiezi si sa reflectezi (zgomotul trebuie sa fie minimal).
Asadar cer o rupere de normalitate (de proastele obiceiuri) si dezvoltarea catre o noua normalitate mai buna(mai respectuasa si mai decenta) decat cea precedenta.

Revin la subiectul acestui topic. Critica asupra comportamentului uman (din perspectiva mea) va continua si prin alte exemple, prin relatarea celor observate si ce se ascunde in spatele lor. videoclipul "ai si tu eu te pego" este doar inceputul.

Pentru Iluminator - https://www.youtube.com/watch?v=CwAgiYI5c-w .
Vreau înainte de a încerca să răspund la întrebările lui Alex să fac o mărturisire - ȘI MIE-MI PLACE FOARTE TARE ACESTĂ PIESĂ Chiar am învățat-o la chitară.
Primul punct pe care aș dori să-l creionez este că fiecare piesă super-mega-puper faină, cât de superbă ea n-ar fi, dacă se face abuz de ea, în sens că ori o ascultăm excesiv de mult ori o auzim la alții peste măsură, ea începe să irite, se răsuflă cu alte cuvinte.
”Ca parere proprie, mi se pare mult mai putin penibil sa spui(in cuvinte) ceea ce iti doresti decat sa te manifesti "nemascat" ca exprimare a limbajului corpului, in ceea ce priveste dorinta speciei din care apartinem.” Referitor la pasajul ăsta al tău vreau să spun: e așa și nu chiar așa (opinia mea nu mă omorâți). Nietzsche spunea foarte potrivit privitor la acest context că omul nu e nici animal (adică e animal oarecum evoluat) și nici om până la capăt (adică totuși mai are mult din animalitatea lui). În acest context este natural ca unui reprezentanți ai speciei umane să se manifeste cum ai spus tu nemascat. Și vreau să spun că pentru unui asta e un lucru obișnuit, atât pentru bărbați cât și pentru femei. Acesta este nivelul lor, ei sunt esteticieni (în sensul lui Kierkegaard), ei trăiesc cu senzația directă și asta îi satisface. Alta este treaba cu omul care este reflexiv și care gândește toate aceste lucruri, el o poate face destul de bine și prin cuvinte, doar că niciodată nu ai certitudinea că obții ceva doar cu ele.
Cuvintele celui ce vorbesc sunt în asemenea cazuri practic goale în capul celuilalt. Am în vedere că poți să-i spui ei (o oarecare femeie) că o vreai, că vreai să te cuplezi cu ea, însă efectul va fi mult mai eficient dacă pe lângă cuvinte se va mai adăuga și câte un comportament ”nemascat” (esențial e să nu fie brutal sau prea indecent), câte o apropiere corp la corp etc.
Desigur că nu e nevoie să cădem în extreme și mergând pe stradă, în momentul în care ne cheamă natura, la prima gagică să-i dăm chiloții jos și să ne eliberăm de tensiune.
Vis-a-vis de animalul interior. El este de fapt cauza tuturor motivațiilor noastre. În tradiția hindusă, kundalinî (care semnifică șarpele de la baza șirei spinării) este energia sexuală primordială care, în concepția lor este cea mai importantă, și ea în nici un caz nu trebuie irosită (așa printre altele). Dacă ar fi să apelez la un reducționism cât se poate de moderat, pot spune că energia sexuală (sau instinctul de reproducere) stă la baza ”proiectului” nostru de viață. Tot ce facem facem din anumite motive. Nu în zadar la baza piramidei necesităților stau cele fiziologice, printre care și nevoia de satisfacție sexuală.
Totuși piesa-i faină :
Sunt de acord într-o mare măsură cu cele spuse de tine, doar că m-am învățat să privesc oamenii cu mai multă toleranță. E ușor să cuprinzi tot cu vederea de pe vârful Everest. E ușor să critici când ai un nivel de dezvoltare intelectuală net superioară omului comun. Cum spunea Socrate: omul (și aici nota mea, omul care nu e masochist sau care nu e maniac care a avut traume în copilărie și acum aceasta se manifestă în plăcerea de a ucide, fiind conștient că nu e un bine etc) face rău din ignoranță. Putem transpune aceasta și asupra omului la care animalul interior se manifestă prea evident.
Noi, cei care câtuși de puțin gândim, ar trebui să-i învățăm cum e mai bine pe ceilalți de ”mai de jos”, nu să-i criticăm. Această critica este înțeleasă doar în sfera intelectualilor. Criticând un om pentru idiotismul lui doar mai rău vei (nu cu referire la tine Alex) face - amorul propriu de obicei se manifestă în asemenea situații.
Cât despre cum ar fi mai bine, să ne zvârcolim ca niște animale sau să găsim un mod RAȚIONAL mai puțin penibil, eu iarăși pledez pentru ne-căderea în extreme. Prima nu-mi place pentru că e prea vulgară, deși uneori intrigantă , a doua ... nu aș vrea să transform seducția sau dragostea în ceva rațional, m-am convins că în problemele afective nu merită de băgat cu logica. Cea mai bună opțiune ar fi ca fiecare s-o facă în modul în care poate cel mai bine

Cît de straniu o să-ţi fie dar nu am auzit această melodie ... poate că nu am remarcat-o. Aceasta se echivalează cu - ea pentru mine nu a existat (vezi am întrebuinţat timpul trecut) .

Vis-a-vis de bibliotecă. Eu nu o am undeva în exteriorul meu, ci în interior. Ca şi princiul de biserică: Ea nu există decît în inima ta!!! Biblioteca, pentru mine este locul, unde eu în tihnă mă pot exclude din univers şi să mă las să fiu absorbit de carte. biblioteca paote fi şi acasă (însă-i cam ara), dar şi în Biblioteca oficială (acolo unde se scrie LINIŞTE!!!) cîte o dată nu o pot găsi. Încerc să caut Biblioteca, însă conform observaţiilor mele, o găsesc mai mult în Bibliotecă (ca instituţie). Pare-se asta vine din obişnuinţă, dar şi din instrumentariul de a scoate Biblioteca din interiorul tău. La biserică mă duc să vorbesc cu D-zeu pentru că acolo ... atmosfera, simbolicul mă ajută să îl găsesc, dar pot în acelaşi timp să fiu în rutieră şi să comunic cu EL.

Voi reveni ... mă duc să mă pregătesc pentru proiectul de autorealizere

@Codrea Cristian

Rar ofer cate un plus, am considerat ca meriti unul .

Fiecare are proprile pareri legat de acelasi subiect. Important este sa sti sa ti le expui si sa sti sa ti le argumentezi, asa cum ai facut-o tu.

Problema acestor destrabalari, dupa cum bine ai spus si tu (intr-o forma mai ascunsa), este aceea ca nu poti sa transmiti un mesaj profund prin cuvinte sau cel putin nu cu acelasi efect, asadar pentru a trezi o dorinta animalica si in posibila partenera, ne manifestam prin limbajul indirect, pentru ca este mai usor de inteles si cu posibilitatea unor efecte ulterioare scontate.

La fel cum un mesaj vorbit poate fi vulgar sau foarte respectuos cu subantelesuri subtile, asa poate fi si dansul (dupa parerea mea). Eu am spus ca acest dans reprezinta o afisare pe fata a disperarii animalice, o alternativa mai putin penibila ar fi expunerea orala directa (printr-un mesaj direct, cumva lipsit de vulgaritate).

Trecem la un alt exemplu.

Dupa cum am spus, o sa analizez extravagantele, si le voi critica foarte dur. Pentru a ne fi mai usor de reflectat prin imaginatie, o sa pun o imagine.



Barbatilor le plac femeile frumoase, asadar se uita dupa ele, iar femeilor le plac(sau le detesta pentru ca acapareaza toata atentia) de asemenea femeile frumoase, se uita dupa ele pentru a sti ce sa faca pentru a deveni ca ele. Nu ma refer la frumusetea spirituala sau a caracterului ... ci la cea fizica, pe care doar femeile o au.

Ele doresc atentie (unele tanjesc dupa ea), si fac foarte multe eforturi pentru a o primi. Unele fac chiar sacrificii majore.

Asadar, purtarea unor pantofi cu tocuri face o femeie mai frumoasa ... nu stiu de ce, probabil ca eu vad imaginea distorsioanata, am luat-o razna, (eu fiind de vina), le vad odioase pe aceste femei in nenumrate cazuri. Ele poarta tocuri, si cand le intrebi de ce, vor raspunde pentru a fi mai inalte.

Greseala de logica din start, daca porti tocuri nu devi mai inalta, ci pari mai inalta, ceea ce esti ramai la fel (in mare parte, o sa detaliez dupa), iar ceea ce pari este ca esti mai inalta. Prin urmare, inseram aceasta diferenta de inaltime de 5-10 cm, pentru a parea mai inalta, o inaltime artificiala desigur, care pica la prima analiza usor rationala.

Care este sacrificiul acestei imagini (false, pentru ca nu devine nimeni mai inalt), pentru a atrage atentia. Pai incep sa aiba probleme cu coloana, se chinuie sa mearga cu acele tocuri, dar efortul cica se merita, pentru ca merg mai lasciv astfel incat sa atraga privirile celor din aceeasi specie de sex opus. Un sacrifiu atat de mare, pentru o artificialitate ... chiar atat de tare tanjim dupa atentie?

Hai sa nu mai parem, hai sa incercam sa fim, iar in cazul in care nu putem sa fim ceea ce vrem sa devenim, atunci sa nu mai vrem sa fim. Pentru ca a vrea sa fi ceea ce nu esti si nu poti deveni, duce la artificialitate(si iluzionare), ulterior la cadere in penibil.

Data viitoare voi analiza si un comportament masculin odios.

Ideea cu tocurile și înălțimea și că înălțimea pică odată cu raționarea. Păi ... da, doar că oricum ne holbăm la ele. Chiar și această artificialitate a înălțimii pare destul de naturală (dacă nu e raționalizată), pentru că oamenii scunzi nu cresc anume în picioare, iar adăugarea la piciorul unei femei un 5-10 cm creează o înălțime care pare a fi destul de naturală (și atrăgătoare pe lângă toate astea).
Te înțeleg perfect Alex, în sensul în care ai spus că le vezi odioase. Și chiar o să am tupeul să presupun de ce ești în situația asta: pentru că gândești prea mult!!! Majoritatea filosofilor au avut probleme cu femeile (felicitări te poți numi filosof ), și asta din cauza că le vedeau ”na skvozi” (în rusește aceasta înseamnă prin ele, adică toată transparența).
Discutam cu un prieten la tema asta și el îmi spunea: ”Cristian, tu idee nu ai câte șmecherii fac astea pentru a ne atrage atenția, ca într-un final ele să se simtă dorite, apreciate etc”. Dacă stai să te gândești un pic, cazul cu tocurile reflectă perfect această aserțiune. Ele joacă pe sensibilitatea noastră instinctuală. Bărbații (care nu gândesc prea mult ) cad foarte ușor în mrejele femeilor, care perfect se pricep în a ”deconecta” rațiunea bărbaților prin simplele fardări, machieri, ”înălțări”, flirturi etc. Ele ne prostesc băieți!!! Și măcar de forma ar reflecta veridic conținutul))).
Referitor la formă și conținut mi-a venit într-o zi o ideea: ”Idealul feminin ar trebui să fie reprezentat de frumusețea conținutului, ca doar apoi ele să aibă dreptul de a afișa o formă atrăgătoare”))).
Femeile care știu să arată atrăgătoare, dar care sunt putrede pe dinăuntru, știu la nivel perfect și instinctual (poate că și rațional) persuasiunea.
Și totuși eu tot pe jumătate animal rămân când trece una de 1.80 cu tot cu tocuri pe stradă, și pe lângă asta mai arată și super, pentru că simt că mă cheamă natura și cu raționalizarea nu fac decât să mă frustrez mai tare

Băieţi ... voi uitaţi în ce atmosferă, societate trăim - "revoluţia sexuală"... chiar şi dacă este în faza ultimă în decadenţă. Mi-i straniu cum Alex a observat în exteriorul Moldovei fenomenul tocurilor înalte. În cîte ţări am fost, daor la noi în RM se exagerează cu acest aspect, în Spaia, Grecia, Germania chiar şi în România nu prea vezi picioare pe "picioare". Pentru revoluţia sexuală sexul şi toată atributica sa prezintă valoare şi frumuseţe. dacă de exemplu noi ne-am fi născut în Ev. Mediu atunci se considera fata frumoasă, fata care realiza comportamente frumoase-religioase: în fiecare şi se ducea la Biserică, SE RUGA, FĂCEA MĂTĂNII, POST - era frumoasă (vorbesc din punct de vedere social)

Existenţa tocurilor înalte este foarte logică, foarte dorită şi foarte "adevărată" în sistemul sexualist. Sunt mai sexi - sunt devnită ca om: recunoaştere socială, profesională şi poate şi intimă. Deci eu port tocuri înalte, la mine se uită mai mulţă bărbaţi, eu sunt dorită şi am posibilitatea să aleg viitorul soţ dintr-un cîmp mai larg - nu e logic? Dacă, ne imaginăm, că moda bărbătească va fi direcţionată spre purtarea încălţămintei înalte de 10 cm. eu în calitate de lucrător social, alţii care muncesc pe platforma "atracţiei, plăcerii sociale" vor învăţa să poarte acest pantof - el î-mi aduce, indirect ceea ce eu doresc - "coloana vertebrală" sunt mici probleme care se poate de admis şi de rezolvat

Dupa cum am spus data trecuta (acum mult timp), voi analiza si un comportament masculin caracterizat de disperare animalica.

Eu unu critic extremele acestei manifestari animalice, nu neg faptul ca suntem niste animale in fond, dar consider ca putem elimina usor, cu timpul, niste comportamente nefaste civilizatiei.

Un act deplorabil, ca manifestare a disperarii animalice, este violul.

Uneori ni se pare justificabil acesta pornire, "Pai nu ai vazut cum era imbracata? Plus ca mai era si buna ...", sau alteori nu ni se pare atat de grav (in special in tarile in care femeile sunt ierarhizate mai prejos decat barbatii). Desigur ca nu este in regula.

Violul este o forma de violenta, intreprinzi o actiuni prin care te folosesti de corpul somatic al altei persoane in vederea satisfacerii nevoii sexuale. Problema este caracterul nevoit al victimei.

Din cele mai vechi timpuri aceste nereguli au fost prezente, oamenii fiind mai presus decat animalele, se presupune ca pot sa actioneze in primul rand rational si abia mai apoi instinctual.

Atunci cand instinctul este principalul factor care duce la intreprinderea unei actiuni, atunci apare manifestarea animalica. Atunci cand manifestarea animalica se transforma intr-un act netrecut prin filtrul ratiunii, atunci devine disperare animalica.

Fiecare individ este important, si are o valoare egala (nu discut de drepturi ca ele nu sunt egale). Atunci cand credem ca sumtem mai presus decat restul, ei bine atunci ne scade valoarea (desigur ne creste stima de sine, dar cu ce pret?). Crezand ca ai in putere soarta unei alte persoane si ti se pare legitim sa te folosesti de o alta persoana, atunci nu este in regula.

Sa nu supravictimizam femeile, in ultimul secol au prins multa putere (meritata in mare parte), dar sa nu uitam ca si acestea au inceput sa intreprinda actiuni de viol. Prin urmare, violul nu este o actiune exclusiv masculina, ci predominant masculina(si este la fel de condamnabil in cazul ambelor sexe).

Cum vi se pare acest comportament ? Este unul atat de grav pe cat il vad eu?

Alex, aș vrea să știu ce înțelegi tu prin ”viol din partea femeilor”? Eu, cu toată animalitatea masculină în mine, nu pot încă percepe așa ceva

Eh, suna a fantezie sexuala, un viol din partea femeilor, dar nu la asa ceva ma refer, ci la sensul propriu al cuvantului viol.

In ultimii ani s-au inmultit cazurile de viol intreprinse de femei. Am scris corect proprozitia, si sti foarte bine ce vreau sa spun.

Ca de exemplu ... un caz particular, un barbat cica vroia sa fure ceva dintr-o frizerie (nu mai stiu exact ce anume, cat de grav era ceea ce vroia sa faca ...), ei bine, femeia angajata acolo, era destul de bine facuta; posibilul hot nu se astepta sa fie pus la pamant de aceasta femeie, dar asteptarile i-au fost depasite, si a fost imobilizat de catre femeie. Aceasta la dus in alt loc, probabil era frizerie ei si casa o avea aproape, sau nu stiu unde ... concret, femeia l-a legat pe barbat, acesta s-a trezit, aceasta bucuroasa, i-a venit o fetis, si l-a drogat pe barbat pentru ca acesta sa aiba o erectie ... si de aici iti poti imagina si tu.
Timp de 3 zile acel barbat a fost tinut legat, nu a fost hranit, a fost drogat mai tot timpul ... dupa i-a dat drumul la agresorul initial (barbatului) si i-a mai dat si bani (femeia barbatului). Dar acesta s-a dus la politie, si amandoi au ajuns la inchisoare, barbatul pentru tentativa de furt, iar femeia pentru mult mai multe.

Si au mai existat astfel de cazuri de viol al femeilor. Cei drept putine, si mai putine au fost recunoscute si apoi mediatizate (ca barbat cred ca este destul de rusinos sa fi violat).

Dar sa nu ne abatem de la subiectul discutiei. Disperarea animalica prin viol este regasita la ambele sexe (in proportie foarte diferite) si mi se pare la fel de grav.

Bunn, citeam mai sus tacticile descrise de voi si cu care femeile atrag barbatii, tocuri, machiaje, vestimentatie concreta. s.a. Cu siguranta nu toate femeile fac acest lucru ca sa atraga, o fac poate, acele care nu au alte calitati, consider eu..ca este sau nu asta o caracteristica animalica nu stiu...da tare ciudat mi se par barbatii preocupati exagerat de infatisarea lor (ceea ce echivaleaza conceptului de metrosexual). Lipsiti de naturalete, originalitate aceste tipuri de barbati inspira dezgust...(mie cel putin) si unde mai auzi ca unii se considera fermecatori: Femeile sunt atrase de felul cum aratam si cum ne imbracam:))))) (asta o auzisem la un studiu de caz realizat de o colega de a mea). Acesti barbati ce sunt de fapt?

Acești bărbați și aceste femei sunt jertfa experienței lor, și poate că a propriei ignoranțe, nu știu care-s criteriile și până unde merg ”fundamentele”. Eu sunt curios de alt lucru: care-i motivația pentru care noi criticăm într-un fel sau altul acești oameni, care clar lucru sunt inferiori nouă frumoșilor naturali și intelectuali? Criticăm constructiv, pentru a ridica cumva prin influența noastră nivelul lor, sau o facem pentru a ne demonstra nouă înșine încă o dată nivelul superior? Cu siguranță că cineva se uită ”la noi” cum ne uităm și noi la aceștia pe care-i criticăm

@V_E

Foarte frumos, chiar aveam nevoie de putin ajutor, printr-o perspectiva feminina, pentru a identifica mai multe comportamente(masculine) care rezida in disperarea animalica. Unele persoane sunt conduse prea mult de instincte, si ajung sa exagereze. Atunci cand iti aduci atat de multe prejudicii pentru a considera ca "atragi" o persoana de sex opus, atunci mie nu mi se pare in regula.

Merita distrusa iluzia, este pacat sa depui eforturi intr-o directie in care mergi in sens opus. Vrem progres nu regres prin neconstientizare si actionare cu ochii inchisi.

@Codrea Cristian

Eu unu, incerc sa nu critic oamenii, ci comportamentele lor. Defapt incerc sa observ cauza comportamentelor, si ma refer in mod special la acele comportamente fundamentate pe nevoi sexuale. Si noi la randul nostru putem gasi comportamente care ne displac, si le indepartam ... privindu-i pe altii, analizandu-i, vom fi mai informati si cand instinctele ne vor indruma catre un astfel de comportament, rationamentul nostru il va filtra si rafina.

Desigur ca si altii ne privesc pe noi, si probabil ca si noi avem reactii ciudate. Eu unu ma incadrez destul de bine in rolul unui personaj interesant, pentru ca incerc sa ma departejez de majoritate, astfel, sigur mi-am dezvoltat niste porniri care sunt dispretuite de altii (iar acei altii nu vor ajunge sa aiba acea particularitate a comportamentului pe care o am eu, tocmai pentru ca m-au vazut si analizat pe mine, considerand ca nu e bine ce fac si cum fac).

Asadar nu mi se pare nimic rau in a analiza, chiar si critica. Fiecare are dreptul la pareri, atata vreme cat si le poate argumenta. Incerc sa nu critic oamenii ci anumite comportamente (insist pe aceasta idee).

Pana acum am facut progrese destul de bune in discutia noastra (asa consider).
Femeile pot renunta la extravaganta lor daunatoare propriei persoane din punct de vedere fizic, al imaginii si al statusului de sine. Barbatii pot renunta la violuri, sau pot sa reflecteze mai bine atunci cand au un comportament metrosexual, deoarece nu obtin reactile dorite, nu sunt admirati de femei, dupa cum a confirmat V_E. Oamenii se pot schimba, si o vor face atunci cand constientizeaza mai mult, pana acum nu consider ca am criticat ceva ce nu merita criticat si am facut-o cu scopul de a obtine niste pareri.

Urmatorul caz de disperare animalica, tine mai mult de cultura, va fi despre barbati si este un caz discutabil. Asta pentru a nu se considera ca atac dur doar femeile.

Considerati ca un om care ni se pare extravagant, odios, ciudat, teribil ... nu poate fi criticat ? (atata vreme cat nu afisam un nume, si cand ne indreptam catre paternuri comportamentale (grupuri de oameni) )

Inca ceva, cred eu ca toate eforturile depuse pentru a atrage se contin si ele in niste mecanisme de aparare...vorbim de frustrare, de lipsa atentiei, de anumite tulburari la nivel de inconstient, si atunci pentru a iesi cumva in evidenta atat barbatii, cat si femeile uzeaza de tot ceea ce am mentionat noi mai sus.

Cu ceea ce ai pus in discutie Alex_M...critica poate fi constructiva, asta de fapt trebuie sa facem, sa evidentiem care sunt greselile in opinia noastra si cum acestea ar putea fi eliminate pentru a determina un altfel de comportament..bunn, si patternurile comportamentale trebuie pozitionate intr-o cultura anumita, tip de societate. La nivel general, am putea face niste concluzii pripite, nefondate..deci, sa vedem spre exemplu daca in cultura autohtona exista astfel de patternuri comportamentale (sa nu uitam ce inseamna conceptul de pattern, mai intai de toate)

@ Alex_M
Dintr-o anumită perspectivă mi se pare destul de normal ceea ce faci, adică analizezi comportamente și extragi niște concluzii care sunt benefice pentru tine și pot prinde bine și pentru alții. Doar că ideea care-ai spus-o din start, ceva de genul ”o să critic aspru” disperarea animalică mi se pare oarecum ... încerc să formulez, poate voi veți găsi cuvântul mai potrivit pentru asta. Să nu uităm că cercul Agora e un cadru oarecum intelectual, ezoteric (în sens de cerc pentru inițiați), pe aici nu ”se plimbă” oameni comuni care ar putea critica noastră constructivă și să realizeze ulterior că ei sunt niște ”animale disperate” (exagerez de sigur). Sarcina noastră nu ar trebui (și insist asupra acestui lucru) să se rezume la critică constructivă, la analiză din care să avem doar foloasele noastre, noi ca prieteni și iubitori ai înțelepciunii ar trebui să înaintăm metode de aduce a acestui material critic la mentalitatea omului comun, care în opinia noastră este mai mult un animal decât om. Haideți să fim un pic mai practici și să ne propunem ca scop, cât de grandios el n-ar suna, schimbarea câtuși de puțin a acestei situații care ne pare nouă atât de degradantă.
Apropo, dacă tot se vorbea de redirecționarea ideologiei revistei Agora în acest plan de critică a societății moldovenești, cred eu că ar fi bine să ținem cont și de acest qvasi-criteriu: dacă eu critic și prin urmare doresc să înlătur anumite comportamente indezirabile ale oamenilor, cu ce eu contribui la aceasta, în afară de critică, propun eu anumite metode de soluționare.
Critica constructivă este, și spun din nou, ezoterică, ea nu creează feedback decât în sfera intelectualilor, omul comun nici nu se va lua în mână revista pentru a citi pretențiile cuiva cu privire la comportamentul său. Ca să fie schimbat un comportament în societate este nevoie de așa metode care să nu afecteze direct amorul-propriu a oamenilor, această metodă trebuie să fie oarecum ca un mesaj subliminal. Un atac direct va crea un contra-atac evident de la sine.
Voi cum vedeți metodele de soluționare a acestor probleme?

Ps: să nu crezi că condamn ceea ce faci tu, îmi place, doar că aș vrea să mai fie și partea de care am menționat mai sus

Asprimea mea este necesara pentru epuizarea acestui subiect. Eu, deobicei, nu sunt foarte dur in exprimare (in realitate), si am limite, incerc sa nu ma cred superior nimanui sau cel putin consider ca am o valoare egala cu restul oamenilor(am defecte care contrabalanseaza valoarea mea cu a altora), astfel anumite informatii toxice nu le prezint, pentru a nu stanjeni pe cineva.

In acest caz, subiectul este unul destul de delicat si interpretabil, dar nu imi voi impune limite prea multe, ci voi aborda cu o oarecare libertate subiectul, voi exploata si voi merge chiar si acolo unde ar putea parea prea dur pentru unii. Analizez extremele, pentru ca sunt usor de observat si consider ca merita criticate.

@ Codrea Cristian

Inteleg ce vrei sa spui, vrei sa aplici in viata si sa distribui in societate cele mai bune idei de pe acest froum.

Eu unu oricum sunt mai mult un membru din al doilea rand, in cel mai bun caz pot contribui cu un simplu stimul pentru voi, ceva care vă va duce la niste intrebari mai degraba decat la niste solutii.

Atacarea ideilor deja in folosinta este doar inceputul, si discutiile trebuie sa mearga foarte departe si bine reflectate. Doar in cazul in care se considera ca ceea ce am analizat este intradevar daunator pentru societate, deabia mai apoi putem trece la propuneri care sa inlocuiasca ideile vechi. Solutionarea daunelor prin formarea de noi idei .Niste idei noi care sa fie mai bune se formeaza foarte greu si exista riscul ca ele sa fie interpretate gresit si sa aduca mai mult rau.

Asadar, inainte de a pune niste idei in actiune, aveti foarte mare grija, deoarece ideile au consecinte, acestea pot schimba lumea .... doar in cazul in care sunteti sigur ca sunt bune, doar atunci merita sa te gandesti la cum sa le aplici/ sa le expui.

Desigur ca sunt fel si fel de metode, dar poate asta necesita alt topic. In schimb o sa dau un exemplu personal.

Acum 3 ani de zile, mi se parea destul de dificil sa fac altceva fata de ceea ce fac altii, cumva ii mimam, dar nu gandeam ca ei, ii criticam aspru in mintea mea. Spuneam ca ei nu mai acord pic de importanta cititului, nu isi pun nici un fel de intrebari din afara lor, sunt mult prea materialisti ...
Si dintr-o data am inceput sa ma impun impotriva valului normalitatii care se rasfrangea asupra mea pana in acel moment. Am inceput sa citesc in public, desi poate ca uneori poate parea injositor ("uitel pe tocilarul ala..."), pentru ca degradarea sociala este atat de mare, mult prea traditionalista ... Mi-am impus acest comportament, la inceput mai greu, apoi cu timpul mai usor.

Acum, aproape in fiecare zi cand sunt in metrou, ma asez in vazul lumii si deschid o carte si incep sa o citesc ... nu de putine ori am observat ca si altii mi-au copiat comportamentul imediat dupa mine. Astfe m-am regasit in ei, un eu din trecut timid sa citeasca in public si asteptam un stimul (pe altcineva care sa sparga gheata) dar nimeni nu o facea, acum eu sunt stimulul pentru ei. Consider ca aduc o contributie pozitiva din doua motive, 1. spargerea comportamentului majoritar, eliberarea de supunerea la normalitate si 2. intreprind o actiune prin care te poti alege cu multe cunostinte, si tintesc ca si altii sa o faca.

Societatea este ca un intreg, lumea se copiaza una pe alta, si copieaza (uneori) ceea ce considera ca este mai bun. Astfel imi distribui o ideea, prin aplicarea ideii asupra mea mai intai si afisarea mea in societate in noua forma, paradoxal, nu ma folosesc de limbaj (nu cel direct) pentru a expune o idee, ci o fac intr-un mod subliminal, dand libertatea ca cei ce ma inconjoara sa ma copieze.

Acum cand vad pe altcineva ca deschide o carte langa mine, imi reamintesc de misiunea mea si o fac si eu, astfel ma alatur grupului lui si sper ca lumea o sa ni se alature ... iar a doua zi, poate eu voi avea onoarea sa fiu "liderul" grupului ...

Aveti mare grija ca ideile sa fie mai intai bune, abia mai apoi le transmiteti maselor de oameni, prin diverse metode.

Ce parere aveti de metoda mea ?

Alex, metodă superbă, ”tac și fac”, fără prea multă zarvă și discuții inutile. Am observat o legitate. Nu sunt versat în fizică, dar știu că este o lege care presupune următoarele: când dai cu capul în perete, peretele îți va răspunde cu aceeași putere. Cred că e legea acțiunii și reacțiunii. Am depistat că această lege este valabilă și pentru interacțiunea umană, și anume se manifestă în comportamente. Cu cât mai insistentă și mai pregnantă este acțiunea din partea unei persoane sau colectiv asupra altei persoane sau a unui colectiv, în fine, asupra societății, cu atât va fi reacțiunea din partea opusului mai mare. Spre exemplu: dacă simpatizanții partidului liberal ies în Piața Marii Adunări Naționale să facă proteste împotriva comuniștilor, aceștia din urmă neapărat vor reacționa cam cu aceeași intensitate, și în permanență vor exista contradicțiile. La fel și cu schimbarea comportamentului uman: (opinia mea) nu e chiar înțelept să-i vii în față să-i spui că e dobitoc. Dacă în cazul materiei reacțiunea se produce din pricina proprietății inerente a ei de a fi, hai să-i spune impenetrabilă (în cazul peretelui), în cazul ”ciocnirii” în domeniul inter-uman, contradicția se produce din mai multe motive: simțul importanței, amor propriu, stereotipul ”ce ei sunt mai tari ca noi?” ș.m.a.
Din acest motiv mi-a plăcut metoda ta, e o metodă care nu presupune ”coliziunea” directă cu oamenii. Ești un model, care poate fi urmat sau nu, ține de dorința ”spectatorului”.

Am inceput sa lecturez cartea "Arsa de vie" de Suad.

Din pacate nu am mai putut continua proiectul de autorealizare, nu am cartile fizic pentru a le putea citi pe drum, (maine voi merge la biblioteca special pentru asta) ... asadar mi-am achizitionat o superba carte, care te face sa vezi propriul rau ca fiind mai putin rau. Realitatea depaseste prin brutalitate cu mult imaginatia.

Fac referire la acea carte deoarece o sa discut despre subiectul cartii. In societatile arabe, femeile sunt foarte prost vazute, acestea trebuie sa se supuna traditiilor si sa indure suprematia barbatilor.

Agresiunea in noi este fara limite, daca ii dam frau, nici nu ne inchipuim cat de departe poate merge. Barbatii in aceste societati isi bat femeile zilnic, si vad in ele niste creaturi mai prejoase decat animalele, deoarece animalele produc ceva din care ies bani ... pe cand femeile nu.
Acestea trebuie sa se supuna, sa plece capul in fata barbatilor, sa nu mearga neinsotite in lume, sa ofere sotului si baieti (altfel e de rau) ... si asa mai departe.

O sa ma rezum un maxim de atrocitate. O sotie, facuse un sigur baiat si 4 fete, atunci cand a mai nascut inca o fata, a omorat-o exact la nastere, pentru ca sotul isi dorea un baiat, inca o fata nu ar fi fost de dorit ...

Societatile in care domina barbatii, sunt oribile, pentru ca dominatia aceasta se mentine cu violenta.

Instinctul nostru de detinere a controlului este dus la extrem, orice abatere este sanctionata ....

Inchei aici aceasta problema a decadentei omului in instincte.

Vizavi de fraza ”Societatile in care domina barbatii, sunt oribile” vreau să spun următoarele: Eram odată la un cerc de discuții, predominant erau bărbați, doar o singură femeie. Și ca de obicei când există doar o femeie într-un grup de bărbați se profilează și discuții qvasi-misogine cu tentă falocentrică. Femeia a spus o frază atât de bine încât s-a făcut liniște, fraza suna cam așa: ”мы живем в мужском мире, вы довольны ею?” (trăim într-o lume masculină, sunteți satisfăcuți de ea?) Am rămas și eu fără cuvinte și mi-am dat seama câtă dreptate avea. Curios lucru, cum ar arăta oare o lume ”vulvocentrică”?))