empatia?sustinerea?ajutor?... inutile?

sa ofer raspuns mai intii- da,inutile dar , necesare.
e o criza ...nu stiu: existentiala?trebuie si niste argumente pentru ca sa pt afirma astfel despre mine?nu...Vreau sa observ sustinere...nu vreau sa constientizez empatia...nu am nevoie de ajutor ,caci acesta nu este unul adevarat, este inca o manifestare a MARETIEI SALE.ce vreau atunci?..ca oamenii sa fie oameni.copilareste dar simplu si adevarat.

ĂĂĂĂĂĂ ...
Oameni să fie oameni - nu-i prea mult?
Avem şansa doar cîte o dată să fim oameni în sensul umanismului renascentist,
Aici m-ar interesat totuşi ce ar reprezenta pentru Doremi faptul de a fi om?

Astazi am logoree:d
de multe ori am tendinta sa fiu animalic.adica imi tot repet in cap - fii om, fii ceea ce il face pe om sa fie om ; sa fie fericit ca traieste pe pamantul asta - da zambete in jur, ofera ajutor atunci cand ti se cere , incearca sa daruiesti - in sensul crestin al cuvantului.
Omul trebuie sa mentina un echilibru intre ceea ce acumuleaza si ceea ce ofera ;intre cat acumuleaza si cat ofera mai degraba.
problema cu oferitul est ca si cu agricultura - nu pui ceapa pe un pamant prost pentru ca nu va creste nimic.
Tot ce ne ramane de facut este sa plantam pe pamant bun ceea ce avem noi bun , si in felul asta nu ne mai facem griji ca nu va creste ceva bun .
Dalai Lama parca spunea sa impartasim experientele noastre in jur pentru ca asa devenim nemuritori.

a fi om - a fi bun.a fi bun- in sensul cotidian,obisnuit si care e aproape tuturor.a fi bun - inglobez ceva mai mult in acest concept. trebuie sa fii MILOS.cu totii stim sensul-a fi bun insa, din muuuuuulte considerente apelam la diiiiiiverse abordari si realitati.insa, in adincul sufletului sau spiritului pentru toti A FI BUN semnifica acelasi lucru...bred insa asa-i...

atitudinile mele fata de toate niciodata nu sunt la fel.fata de aceeasi chestie pot sa ma exprim diferit in dependenta de spirit.insa acum sunt predispusa sa fiu in adincul fintinii.nu-mi e pe plac sa recunosc insa, recunosc...am nevoie de ajutor...

si ...apropo...n-am creat acest topic ca sa bombardez si sa fascinez cu formularile mele filosofice ori cevade genu destaptaciunii...pur si simplu pentru a sti ca mai avem in adincul saltarului o masca care cit de cit e asemanatoare unei Bunatati .

# DoReMi - ai nevoie de ajutor? ce anume? susținere? comunicare? înțelegere? toate acestea face-to-face se profilează mai bine cred eu. A fi ”om” pe forumuri e ușor ... de aia, când e vorba de ajutor, susținere, eu sunt pro comunicare ”reală”)

exact!ajutor. eu nu vreau sa pierd ultima credinta in oameni.ea aproape s-a dizolvat in toate circumstante insa, ultima picatura nu vreau s-o pierd. de ce trebuie sa credem in oameni? caci daca se pierde acest ultim fir al meu e posibil ca nici aici, pe forum , nu voi discuta caci nivelul scepticismului va fi mai presus decit nevoia de-a comunica.

În primul rînd, cînd eu mă simt "hrenovo" fac o filosofie mai bună - probabil că prin raţionalizare (mecanism de apărare al Eu-lui, ceea ce ar presupune un fel de auto-amăgire, la nivel mai puţin conştient, că am frică de X şi nu De Y, sau mai bine fac ceva decît fac ceea ce nu-mi convine ... în fine un fel de fugă de la realitate prin intermediul "cercetărilor logice"). Filosofia mea constă în faptul de a găsi totuşi un sens, cîtuşi de micuţ, însă totuşi să fie sens: de exemplu "chiar mi-i curios unde o să mă ducă toată mizeria de stare înc are mă aflu", sau "aştp ceva mai mult rău, haide .... realitatea, Finiţa, soarta ... etc. .... fascinează-mă prin tîmpenii pe care mi le arunci" ... ceva de tipul acesta. După care încep să pompez realitate în aceste cuvinte. Mă strădui să mă amăgesc din toată puterea, şi ce-i straniu că pînă la urmă înţeleg că "şeretlicul meu" de pseudo-viaţă, se transformă într-o relaitate şi starea mea de "mizerie şi hrenovo" se transformă în vis.
Ajutor? ..... hm ... pentru un filosof ajutor? - e ceva ce ţine de zona imposibilului. Orice nu ţia-m spune - tu vei lua critic ... fii atentă - ORICE!!!!. Încearcă să te amăgeşti singură .... oare asta te va putea ajuta? La început desigur că nu o să-ţi reuşească, însă cu timpul va fi OK. Aceste stări de "tîmpit" e bine să le poţi ţine sub control - precum să mergi pe o bicicletă pe un teritoriu nu prea confortabil (plin de pietre) .... şi încă ceva: viaţa e aşa o ştucikă că nu poţi coborî niciodată din bicicletă ... doar undeva pe la sfîrşit... Aşa că starea de "tîmpit" e să "ruleşti" un pic mai la dreapta sau stînga ...... oricum DOREMI gîndăşte-te şi la această optică de a vedea lucrurile...

suuuuuper====e chiar suuuper sa auzi ceia ce gindesti si sa intelegi inca o data ca totusi cogito ajuta ))))precis ca in cogito nu ma voi dezamagi)))insa, iluminator)))e manipulare superba din partea matale)))'' totul vei aprecia critic...''.e adevarat ca spusele din exterior practic nu ajuta dar totusi, cind ti se spune exact ceea ce vrei sa auzi...mmmm...nu stiu)))cel putin zimbet pe fata a aparut,inc oleaca si inauntru voi zimbi)))ms mult!
p.s.daca fusese atit de usor,prin intermediul unui forum si a citiva oameni sa ''iesi'' de acolo undde iti era stupid, precis ca se pune intrebarea : oare chiar asa de rau a fost? raspunsul nu conteaza ci conreaza muuulte motive care au sporit iesirea(suprematia ratiunii?frica de pareri inutile?dezgustul fata de propria atitudine?ironia fata de sine?etc.,toate impreuna?)...cel putin astazi,rid de dasha de ieri.uuuuuuusssssssssssa))))

Citind comentul lui Iluminator, imi aduc iarasi aminte de vorba lui Eliade "Sunt obsedat de filosofie, si acuma inteleg de ce, mie vrica de viata, si nu numai de viata, mie frica de tot..."
Aceasta chestie ma duce la ideea faptului ca filosofii sunt al naibii de slabi ca "celaveshi", dar aceasta doar in prima instanta, naturali, inainte de a fi filosofi... Frica de viata ii face sa devina filosofie, dar totusi mereu in sinea lor fierbe simburile nimicniciei si a slabiciunii... Omul slab barbar isi construeste o bomba cu hidrogen pentru a se apara... El transforma lumea in exterior... Sarmnaul filosof are aceeasi meteaha... Isi construeste o bomba psihica si o detoneaza in interior... Ceea ce construeste filosoful, acel tezaurl intelectual si cultural este in absoluta egalitate ca valoare, cu cele doua bombe de la Hirosima si Nagasaki.
Ajutorul? Da... Fie explodezi propria interioritate, (metaforizind ideea lui Iluminator) sau te sui la cirma unui MIG-31 si arunci in aer jumate de plante, sa vezi ce caif ai dupa asta... Dupa care incepi sa costruesti omul nou, Omul Bun! Hitler tot asta o vrut sa faca! Numai ca se gasesc oameni rai, ca filosofii, care tipa is moralisti al naibii si zic ca asta nu e bine, ca schimbarile de perspectiva trebuie schimbate in noi )))))

UUU..sa mi se dea un MIG si chiar as ...( ca urmare a imaginilor violente ce urmeaza vom difuza publicitate )

Voi cei care mancati ganduri si idei pe paine, cum va construiti? de unde va luati " emotional release"-ul de care are atata nevoie fiecare om ?Din idei sau din viata de zi cu zi ? Ideile ajung ?
Ce faceti atunci cand va simtiti blocati emotional ( sunt momente in care parca totul e urat si negru ) ?cum iesiti de acolo ?
Iluminator face o filozofie mai buna:)
Eu astept si imi schimb felul de a trai- mananc mai sanatos , fac sport , nu ma culc tarziu pentru ca cred intr-o cauza fiziologica a starilor .DE obicei trec dar nu tot timpul .
Voi ?ce trucuri folositi ?

Admin ... straniu să "citesc" din partea ta. Filosofia tocmai ca sens, vine să îţi ofere o viziune filosofică la toate: suferinţa e normală, suferinţa e necesară, suferinţa este experienţă de viaţă, suferinţa este deschidere către nou şi schimbare etc. Filosofia transformă viaţa cu toate metehnele sale într-o formă relativ acceptabilă. E ca şi mitul lui Sisif: te saturi de monotonia vieţii - primeşte-te!!! - viaţa este absurdă - reunoaşte, şi nu te lupta cu ea, fiindcă nu poţi să te lupţi cu absurdul, nu poţi prin logica "normală" să-i explici unui "nebun" că este "nebun" el şi nu tu.

Personal mie filosofia mă susţine enorm - eu pot să mă înstrăinez de anumite probleme de viaţă. Să primesc viaţa aşa cum este ea şi pe mine lîngă ea. Să încer , pe unde pot să o modific, dacă nu tot încerc - aşa este.

Eu de exemplu folosesc meditaţia - DA . varianta clasică a meditaţiei prin vizualizare. De exemplu mă transform în "vultur" (încerc să simt ce simte el: aerul, penele, soarele, vîntul etcm) şi să planez deasupra lumii şi a problemelor din ea - mă ajută (cîte o dată). Tehnica apare atunci cînd în "faţa" ta ai o persoană pe care trebuie să o asculţi şi să dai din cap, dar care nu-i dăi crezare şi nu o simpatizezi. Ce fac eu? - simplu încerc să mă controlez - să mă monitorizezi. Ceea ce face fuitociwcu, face enorm de bine - el încearcă să-şi monitorizeze viaţa sa. Ţine-o aşa fuitociwcu

hm,interesant ceva aici cu meditatia.cel mai interesant in cazul acesteia este ca nu trebuie sa fii filosof sau mai nu stiu ce, trebuie sa te confrunti cu ceva mai grav (sau nu), cu o problema pana cand vezi ca mecansimele tale de aparare nu iti dau nici o solutie.citisem nu mai stiu la care autor, ca de fapt de toate relele noatre este responsabil insasi Constientul, pentru ca el ne pune sa ne gandim la tot felul de prostii, ne sare in ochi deodata: nu ai facut asta, trebuia asta sa faci, daca ai facut asta patesti asta si asa mai departe...bine,ca o rezolvare apare meditatia.greu de concentrat la primele sesiuni; sunt multiple forme de meditatii (in ceea ce priveste locul meditatiei, postura corpului, tipul respiratiei s.a.), cel mai important e sa putem sa ne facem ordine in cap..greu de tot, tare greu; dar pana la urma sarguincios se ajunge si la rezultat, garantat (depinde care vrei sa fie el).

V-E o idee interesantă - "să-ţi faci ordine în capul tău"Oare este posibil ca tu însuţi să te "căpăieşti" (să sapi) în problemele tale? Şi important nu doar să analizezi problemele ci să fii rece, să vezi "realitatea", să faci o critică constructivă etc.

Nu zic că nu e posibil, dar o zi că e posibil pînă la o anumită înălţime de analiză, mai bine zis o anumită adîncime. Mă prind cu ideea că acea ordine poţi să o faci şi singur, cînd e relativ dezordine, însă dacă nu ai pus în dulapuri, pe rafturi, în bucîtîrie şi în baie, atuncinu ştiu dacă singur te poţi isprovi (desigur că vorbesc alegoric). Deseori eu mă prind cu ideea, deşi foarte rar, că mă autoamăgesc. de exemplu atît de mult nu vreau să fac X, încît găsesc 1000 şi 1 motive, din cele mai serioase, subtile şi inteligente pentru a nu face X.

Tehnica meditaţiei este foarte bună, doar dacă o antrenezi ... pur şi simplu ea nu apare şi pur şi simplu ea nu funcţionează. Dimineaţă te scoli cu 20 de minute, ui o muzică relaxantă (de dorit fără "sens" muzical, doar pentur un fon plăcut) şi încerci să te focalizez la obiectul sau procesul meditaţiei. Cîndva făceam ... - lenea mea e atît de simpatică încît nici nu încerc să o provoc.

si, ca tabloul sa fie complet exersam si tehnicile in ceea ce priveste respiratia..chiar da rezultate.

Controlul respiraţiei oferă rezultate enorme. Funcţionează atunci cînd tensiunea fizică este destul de mare - la mari emoţii, tehnica vizualizării totuşi ţine de dimensiunea intelectuală, atunci cînd doreşti să relaxezi mintea.
Ambele sunt fenomenale

totalmente de acord:)