Aristotel

M-am gîndit să scriu cîte ceva despre "inamicul N1", inamicul meu pe care-l nu prea pot pricepe şi ... cînd î-mi mai trebuie să-i pomenesc numele lui, nu prea simt rezonanţe de plăcere, cum de exemplu Platon sau Nietzsche, chiar şi Hegel este mai făinuţ. Desigur că nu este el de vină ci eu, cu micile mele schisofrenii şi neuroze, de care mă împiedic foarte dur atunci cînd mă apropii de cărţile lui. În primul rînd de Metafizica sa şi doar mai apoi de Etica Nichomacă. Poate că va funcţiona totuşi tehnica buddhistă: Dacă nu-l poţi suporta pe Buddha, atunci nu suportă-l din toată forţa ta şi atunci te vei apropia de el mai repede decît cel care crede în el.
Cum s-a înţeles voi încerca să-l "ponegresc" pentru a-l îndrăgi. (Să mai citesc încă o dată m-aş cruci, cît de prosteşte sună)
- Voi traversa rapid datele tehnice despre dînsul: s-a născut în Estagira (Macedonia) în 384, de la 17 ani a intrat în Academia PLatonică pentru 20 de ani. Mai apoi a plecat în Assos şi acolo Filip al doilea i-a dat fiul său Macedon pentru a-i introduce ceva în căpuleanul lui. Cum se vede a reuşit. A murit în Eubeea în 322 îen
- Capul său a fost creat pentru sistematiza cunoştinţele, un fel de bibliotecar care menajează o bibliotecă, care cărţi la dreapta, care la stînga, de aia şi se numeşte sistemul său ORGANON. (Ştiţi care-i problema la astfel de organizare? ... la un moment dat orice sistem organizat, nu poate să fie veşnic, realitatea-i prea bogată şi-i prea aberantă, doar pentru un sistem, se găsesc elemente ce nu pot fi integrate, cu timpul se face o altă svalkî [zone unde se adună tot "garbage" (gunoi)], gunoi recunoscut doar de vechiul sistem, însă , pînă la urmă pot fi, şi sunt !!! nişte nestemate, nişte potenţialităţi foarte şi foarte semnificative. Se mai naşte pe la începutul lumii moderne un alt aristotel pe nume Bacon Fr. care face Noul- Organon. Astăzi am o carte, ce-i drept extra non-ştiinţifică (atît de non-ştiinţifică încît nu ai ce să faci cu ea) Tertium Organon, mi se pare scris de Uspenskii E.. Ce vreau să spun e că există Pericolul sistematizării - ea se depăşeşte, cel mai drastic că sistemul crează călăi ai sistemului, care muşcă rău de tot pe cei care "se uită rău" la el.
- de ce Platon este "paţan bun" (băiat bun, mişto) fiindcă dacă-l doreşti cu adevărat să-l pătrunzi pe Aristotel nu poţi decît dacă-l cunoşti pe Platon. Aristotel scria: Platon consideră că lumea sensibilă imită lumea ideilor, el nu înţelegea că realitatea anume porneşte de la lumea fenomenală şi prin gîndire se ajunge la realitate. Şi acum atenţie ce prezintă lumea ideilor şi care-i caracteristica lumii obiectelor? Doar Platon explică, pe cînd Aristotel neagă (de fapt undeva este adevărat, nu mai ştiu unde am lecturat, însă acolo se indica că dacă doreşti să-l pătrunzi pe orice filosof citeşte-l cu atenţie pe "inamicul N1" al lui, el este mult mai sensibil, aşa că vive Platon!!!
- Şi ce este "vodka"? - ideea de vodkă nu ne este dată de la naştere, ci este dobîndită din experienţă sensibilă, spunea Aristotel. Cu alte cuvinte materia din ce se face vodka, da moldovanul ştie foarte bine din ce se face vodka, ţuica, samagonul sau rachiul: "svecla de zahăr, perjî, gutui chiar şi jişîni, tăt merji la vodkî." (pentru fraţii mei români: sfecla de zahăr, perje, gutui, chiar şi vişine, din toate aceste produse se poate extrage alcoolul). Cu, [virgulă] cuvintele lui Aristotel, Materia are potenţa de a fi sfecla de zahăr şi totodată din zahăr, prin materia ca act se face alcoolul.
- De fapt ... undeva... el are o dreptate - categoriile. Ele trebuie să fie universale şi necesare. Categoriile nişte elemente majore ale fiinţei - materiei, ajunse doar cu ajutorul raţiunii, mai bine zis deduse, care să facă diferenţa între o simplă opinie şi o opiniue justă. DE exemplu sfecla de zahăr: există diverse plante care, oarecum seamănă cu sfecla de zahăr, ridihea, morcovul etc. însă shecla de zahăr are anumite componente care nu le întîlneşti decît la toate unităţile din această sferă, astfel se face posibilă depistarea unului în multiplu. Deci plantele care se comportă ca "sfecla de zahăr" deţine anumite caracteristici universale (atît din grădina ta cît şi din grădina vecinului tău), şi din ea se face alcool (cu alte cuvinte dacă mai scoţi noaptea de pe la vecini nişte sfeclă şi faci samogonkă, tot samogonkă bună iese), însă dacă amesteci sfecla de zahăr, ridichea, morcovul, cartoful ... atunci nu ştiu ce fel de samagon pot să faci. Nu zic nu, dar trebuie de văzut (aici e chestia deja de epoca modernă cu experimentul lui Bacon ... ep rea devreme pentru noi)
- Cum se dezvoltă materia din potenţă spre act - e o altă temă interesantă la Aristotel, sincer .. printre puţinele chestiuţe pe care le primesc aproape. daci cum Materia se mişcă din potenţă spre act. În primul rînd cauza eficineţei este cel care face samogonka (din limba rusă goniti samogon - ceea ce semnifică: în condiţii absolut casnice, ne-egienice, cu lumina stinsă ca nimeni să nu ştie, se extrage alcool din sfecla de zafăr sau prune), cu cît e mai eficient samagonistul cu atît el extrage actualitate din potenţialitate. Cauza formală este însăşi ţuica, calităţile sale de băutură tare spirtoasă. Causa materială este substanţa din care se extrage alcoolul, care fierbe (nu prea cunosc procesul aşa că nu ştiu cum se numeşte). Dacă la un moment dat materia nu permite să fie alcool ca potenţă atunci, cît nu ai fierba nu va ieşi un strop de alcool - fierbeţi apa şi ve-ţi vedea . Pe de altă parte dacă nu este o cauză eficientă ... cel care cunoaşte procesul, de exemplu eu, atunci am să realizez puţină formă şi deloc calitativă. Ceea ce este interesant e cauza finală: iată aici este miezul interesului meu - pentru ce ne trebuie vodka? Pentru ce o vom deschide? şi deci ne vom îmbăta? - Ei, asta e cauza finală. Dacă la un moment dat noi ne vom îmbăta pur şi simplu sub un gard - e prosteşte spune Aristotel, însă dacă noi vom utiliza spre sporirea culturii, inteligenţei, societăţii, viitorului armonios . Cu alte cuvinte trebuie să bem acest alcool atunci cînd este un povad
(motiv) inteligent: sărbătorirea primului număr a revistei filosofice AGORA!!! Da ... asta-i serioznîi povad (motiv serios).
Cam asta e Aristotel pînă acum ... mă duc să fac piure din cartofi ... din cartofii lui Aristotel ... poate ître timp mă mai gîndesc la metafizica lui... de nu mai scrieţi ceva pe lîngă mine.

O clipa, categoriile lui Aristotel intradevar sunt universale si necesare, dar nu inteleg cum se manifesta in exemplu dvs,

Deci plantele care se comportă ca "sfecla de zahăr" deţine anumite caracteristici universale (atît din grădina ta cît şi din grădina vecinului tău), şi din ea se face alcool (cu alte cuvinte dacă mai scoţi noaptea de pe la vecini nişte sfeclă şi faci samogonkă, tot samogonkă bună iese), însă dacă amesteci sfecla de zahăr, ridichea, morcovul, cartoful ... atunci nu ştiu ce fel de samagon pot să faci.

Caci in cazul acesta cu sfecla de zahar sunt, caracteristici particulare. Categoriile universale vorbim atunci cind stacanul si sfecla de zahar au elementele comun de substanta, cantitatea, calitatea, relatia etc.
Plantele care se comporta ca sfecla nu detin caracteristici universale, ele pot sa se comporte ca sfecla, dar sa nu se comporte ca stacanul. Daca dintr-o masa am putea extrage alcool, si din televizor, si din matura atunci alcoolul ar fi o categorie universala.
Or eu exemplu de mai sus l-am inteles gresit...

Î-mi pare rău că nu pot să-l contactez pe Sergiu Tiron (nu prea cunosc o altă persoană care se pricepea atît de bine asupra Substanţei la Aristotel), el mi-ar fi explicat mai bine relaţia dintre Substanţă şi categorii. Nu am lăsat mîinile jos, aşa că voi încerca să "calc prin stăchini" desinestătător.
MI-am răsuflecat mîinicile şi am început să plutesc prin Aristotel. În rpimul rînd fac o referinţă, pe care am întîlnit-o recent despre categorii lui Aristotel, chair se merită să fie citită:
http://www.schole.ro/files/schole_1_2010/schole_1_2010_art2.pdf
După care am mai răsfoit cartea lui Dancă "Logica filosofică de la Aristotel pînă la Aquino", după care am lecturat în rusă o carte de Istorie de FIlosofie scrisă de o pleadă de filosofi cehi tradusă de Boguta I. Ed. Mîsli, 1995, Moscova, pe undeva am mai citit într-o carte de Istoria filsofiei în spaniolă, în cele din urmă am luat Cartea "Categoriile" lui Aristotel şi am început să o lecturez (ce-i drept după 10 pagini am lăsat-o) şi desigur tot nu pre am înţeles, doar că m-am clarificat în nişte mărunţişuri. Aşa că improvizez şi eu un pic de Aristotel.
Ştim că scrierile lui Aristotel au fost pierdute, datorită succesului a unor scrieri mai mult ezoterice dedicate unor studenţi, aşa că noi nu putem să îl citim în original. Pe de altă parte ordinea, înşirarea, lucrărilor de logică (cam anapodă sună logica lucrărilor de ligcă), cum o cunoaştem astăzi a fost fixată de Andronicos din Rhodos, ceea ce rezultă că nu prea se cunoaşte exact cîte categorii sunt ... vezi link-ul mai sus (deşi citind Categoriile el le identifica totuşi însă nu a indicat că sunt doar 10 şi niciuna mai mult) ... bine ... totuşi sunt 10 la număr (recunoscut academic).
Am să citez un fragment, de la care mă voi porni în explicare:
"Substanţa individuală şi primă este ceea ce nu este predicat despre nici un inferior logic, nici nu este legată de un altul de la sine; este aşa un om individual (particular) sau un cal individual. În schimb, sunt substanţe secunde sau esenţe specifice, cele care conţin ca inferior logici substanţe prime, şi esenţiale generice, care conţin în acelaşi mod esenţe specifice, cum este de exemplu omul, care conţine oameni individuali, şi genul animalul, care conţine specia om: omul şi animalul sunt substanţe secunde. Substanţe prime sunt acelea care există în mod propriu şi înaintea tuturor, pentur că, dacă ele nu ar exista, nu ar exista nici cele secunde: substanţa primă este existentul singular determinat" (Despre categorii, 5,3b 10).
Ceea ce am înţeles eu din Categorii de Aristotel, este că el vrea să soluţioneze probleme de gen şi specie (vezi chiar primele capitole). Pe de o parte categoria are o semnificaţie lingvistică şi pe de altă parte aspectul ontologic. (vezi Dancă p.24) Categoria este şi limbaj şi aspect al existenţei. Cu alte cuvinte el, în organizarea sa ştiinţifică avea nevoi, de ceva care să fie mai universal în totalitatea de noţiuni (aspectul logic). Aristotel vorbeşte de noţiuni generice şi cele specifice, însă despre substanţă ca substanţă nu putem vorbi nimic, fiindcă ea vorbeşte doar prin ea, nu poate fi ataşat nici un predicat. Cu adevărat Kant a afirmat în Critica sa că Aristotel a intuit că trebuie ceva să fie în intelect pentru a depista formele Materiei. Şi acestea-s categoriile (în manieră kantiană, nu ştiu, sincer dacă categoriile aristotelice se află în intelectul uman sau în "dialectica" trecerii potenţă-act, dincolo de om, intouesc că totuşi este varianta II?)
Ce am dorit să spun!? În primul rînd recunosc greşeala mea - categoriile sunt nişte abstracţiuni prin care trece materia spre formă (sunt cele zece), fără de care nu poate fi nici un obiet. Ceea ce am dorit să spun e că există o diferenţă între gen şi specie: ridichea, morcovul au un gen comun - plante, însă ca specii sunt deosebite. Am vrut să delimitez ierarhizările, de la SUbstanţă spre Formă, de la Abstract la Concret, De la Sfecla de zafăr, ca o categorie de plante avînd nişte caracteristici comune la o sfeclă de zahăr individuală.
PS nu ştiu dacă am înţeles corect, cu siguranţă superficial şi grotesc (însă tot nu am plăcerea să-i cunosc filosofia sa - probabil că se cere un cap analitic şi matematic, eu sunt mai mult intuitiv ) - Nimeni nu-i sfînt pe lumea asta.