Raftul "Dezasamblarea filosofilor"

A mai apărut un nou raft în biblioteca, alfel zis o străduţă în sătucul Agora. DE ce a fost şi este nevoie să mai ataşăm un spaţiu? Îndeosebi cînd este o criză mondială? Este prea complicat să deschizi noi teritorii în timpul unei incertitudini şi insuficienţe alternative de "capuri", riscul e destul de mare fiindcă noi teritorii presupune un sistem de salubrizare, de îngrijire, noi locuinţe, o anumită infrastructură etc. logic e mai bine să susţinem ceea ce avem, pînă mai trec nourii deasupra capului nostru. Însă nu .... Agoreenii doresc să se extindă .... un tupeu nemaivăzut şi nemai întîlnit!!! Şi totusşi s-a deschis ..
Cu ce se va ocupa această făbricuţă de gîndrui? - ne veţi întreba.
Simplu cu "Dezasamblarea filosofilor" ... ideea de bază ne-a venit atunci cînd am trecut pe lîngă un magazin second-hand de piese pentru automobil. se cumpără un automobil uzat se desface în bucăţele "desfăcubile" şi se încearcă să le împingă cu un preţ mult mai mic, piesele dezasamblate. Analogic, luăm un filosof, cre de obicei este hiper-morsocat, trecut poate de milenii, poate de secole, poate doar de cîţiva ani prin filtrele minţilor oamenilor, şi încercăm să-l desfibrelăm fir cu fir, kirpici cu kirpici, cît se mai poate.
Ideea centrală constă în faptul că orice om este format din mici elemente, oarecum coordonate între ele - un sistem. Unele elemente sunt bine integrate altele mai puţin. Cu siguranţă că va-ţi comportat "ne-firesc" pentru voi în anumite situaţii şi vreţi sau nu însă tot voi aţi păşit şi nu alţii. Purtaţi responsabilitatea !!! Orice filosof are în sinea lui patternuri, bucăţi de sine, idei puse întro anumită linie, consonanţă sau şir, la rîndul lor luate din alte părţi (Vecina mea eset un pic isterică şi strigă adesea la copii săi, peste un timp am auzit că atunci cînd copii se ceartă între ei utilizează aceleaşi fraze, tonalitate şi ritm - pur şi simplu o continuitate)
Şi acum atenţie - ne este complicat adesea să lecturăm filosofi, fiindcă eu la fel ca şi noi toţi au contradicţii în sismtele lor filosofice: Nietzsche, Wittgenstein etc. şi de aceea e cam dificl să-i prinzi. Sau structurile noastre sunt prea diferite şi totuşi îi vom analiza, sintetiza, generaliza, concluziona etc. De exemplu Cine-i Eminescu pentru filosofie: este o constructă artificială, lobat de interesele politice sau totuşi un filosof cu o talpă mare de picior? Blaga, Ortega-y-Gasset, Witehead, Buddha, Vieru Gr., şi mulţi-mulţi alţii pe care-i văd, cu mult potenţial în locuinţele de pe strada: Dezasamblarea filosofilor. Ce ziceţi?

Sintagma "desansamblarea filosofilor" e una de gen macanicista, incit ma gindesc cit e de posibil sai aducel la nivelul unor multiple bucati de metal, bare de aluminiu, gaici, shurupuri... Iata gaica asta este elementul esential lui Nietzsche, daca scoatem aceasta gaica, itreaga s-a filosofie se deuce naibii la samasfal... Hmm cu toate ca suna mishto... Dar tind sa fac o analogie mai curind una de tip chimica, asta presupune a percepe filosoful intr-o complexistate mai pronuntata decit un musuroi de metal...
Daca el este "metalist" (nu rocker ) Atunci toate elementele sale filosofice pot fi foarte vizibile. Insa daca are o structura chimica organica, atunci e mult mai complicat. E ceva de genul, vad apa dar nu si hidrogenu si oxigenu din acesta... Avem nevoie de o reactie chimica pentru a vedea aceste doua elemente...
Adica trebuie de turnat niste acizi peste filosofi, pentru ai dezintegra in elemente esentiale, care in fond la o prima supravata sunt invizibile... Caci la dezintegrarea unor elemente chimice obtinem noi substante...
Din punct de vedere mecanic Kant e baiet bun, il descopunem in bucati, si vedem ce are... Dar daca turnam si un acid peste bucatile lui, atunci posibil ca vom vedea un altfel de Kant...
Imi pare ca ideea mecanica tine doar de o chestie de observatie, insa turna acid, acest acid, joaca rolul o gindire pe care o injectam asupra fragmentelor lui Kant?

Nu pot să nu fiu de acord cu Admin ... desigur că foarte mult depinde de optică: acelaşi copac noi putem să-l studiem din perspecive diferite, începînd de la plisemantismul în literatura romînă şi terminînd cu o bio-chimie sau o fizică moleculară. Din punctul acesta de vedere copacul este interminabil, cu alte cuvinte este un lucru în sine (kant). pe de altă parte (există şi o altă monedă) omul studiază fenomenele. ce înseamnă a le studia? - calităţi, însuşiri, semns distinctive, etc. le analizăm (le desfiinţăm în mici bucăţele), comparăm (conform anumitor categorii), le sintetizăm (dăm la o parte cei ne-semnificativ şi subliniem esenţele) şi deisgur alte procese mentale: generalzare, abstractizare, concretizare etc. (nu-i decît maniera descartiană de a vedea lucrurile: de la compus la simplu [nu aş dori să explic metoda sa ... e prea mult])
Pithagora la un moment dat a susţinut că "totul este cifră" cu alte cuvinte totul se poate de măsurat şi cîntărit, de aici şi chimia (care prin formulele sale nu face decît să măsoare elementele primare), fizica cuantică (care încearcă să măsoare să găsească legile de stăpînire a cuanţilor ...ei sunt însă idee nu avem cu sunt, de unde apar şi unde se duc ... din nefiinţă apar în fiinţă şi în nefiinţă pleacă) aceleaşi legi de măsurare le întîlnim şi în astronomie, cibernetică, biologie, sintaxă, jurnalism şi statistică .. mai pe scurt peste tot. omul gîndeşte în structuri, în serii, în corelaţii ... fenomenul se naşte prin intelect (care-i compus la rîndul său din 12 categorii, categorii fără de care nu poate fi cuprinsă lumea fenomenală).
Admin-ul afirmă că orice filosof este un noumen (lucru în sine) - el poate fi re-re-re-redescoperit şi re-re-re-reînţeles, şi este inepuizabil. Astfel de viziune apare doar în contemporanitate (mă refer la lumea occidentală), unde în mare parte domină posibilitatea inexplicabilului (există + şi - infinit) în lumea antică nu poţi întîlni aşa ceva (însă dacă căutăm ... şi ne strădui mult găsim). Eu aş dori totuşi să concepe dezasamblarea ca o formă de joc hermeneutic, pur şi simplu să ne jucăm de-a Hegel sau De-a Kant. Cum poţi să-l înţelegi filosofia fără analiză? cum poţi să concepi viaţa fără a o gîndi? noi numărăm zilele, anii, banii, notele, ora, kilobaiţii, vaţii, oamenii, operele, publicaţiile, troleibuzele, alegătorii - cifra este măsura (mă repet, însă-mi place la nebunie ideea lui Phytagora) măsura este limita. Totuşi hai să ne jucăm de-a analiza, ca nişte băieţi de 4-5 ani care cu ciocanul a stricat o maşinuţă şi încearcă să vadă ce-i înăuntrul ei, de ce mişcă? (apropo în psihologia vîrstelor şi a dezvoltării nu se recomandă de-o mustra în aceste situaţii - ei devin mai deştepţi, şi se adaptează mai bine la împrejurări diferite) Cam asta aş dori ... lea-lea-lea-Leibniz-lia-lia-lia-Gheothe-lea-lea-lea-Eliade şi aşa mai departe (hai să să ne prikălim)

Ha ha haaa Ultima replica rupe Asta e mashinica mea, Kant al meu, nu dau la nimeni, eu acus am sa-i fac o pricioasca noua lui Kant si vezi ce frumusel o sa fie Hai sa ne jucam dea papusa barbie