AGORA FORUM
Doriți să reacționați la acest mesaj? Creați un cont în câteva clickuri sau conectați-vă pentru a continua.
In memoriam Vladimir Vysotsky Dsdddn12
Citatul zilei
Playlist
Gandire, suflet, spirit

Mar Iul 28, 2015 1:42 am Scris de FiicaInteleptului

'' Gandirea ridica sufletul la rangul de spirit. '' Hegel

Comentarii?

Ce este gandirea? Ce este sufletul? Ce este spiritul? Sunt sufletul si spiritul identice? Ne …

Comentarii: 0

problema adevarului la Berkeley

Mar Dec 09, 2014 12:57 am Scris de virlan.nelu

Salut, am nevoie urgent de ajutor, nu gasesk informatie despre conceptul de adevar la berkeley!!!


Comentarii: 0

Cunoasterea si limitele ei

Dum Noi 02, 2014 9:03 am Scris de Pathei Mathos

'' Adevarata ta fiinta exista anterior nasterii oricarui concept. Poti tu, ca un obiect, sa intelegi ceva care exista inaintea aparitiei vreunui concept? In absenta constiintei …

Comentarii: 21

Cînd vorbesc despre Dumnezeu nu despre Dumnezeu vorbesc

Mar Feb 26, 2013 11:07 am Scris de Volodea

Suntem nevoiţi să recunoaştem că omul este o fiinţă limitată. Limitele sale nu sînt trasate doar de instrumentele imperfecte de cunoaştere, de o infinitate de …

Comentarii: 12


In memoriam Vladimir Vysotsky

In jos

In memoriam Vladimir Vysotsky Empty In memoriam Vladimir Vysotsky

Mesaj  iluminator Lun Iul 25, 2011 3:39 am

Vladimir Vysotsky

Azi, 25 iulie, este ziua în care a murit Vysotsky - https://www.youtube.com/watch?v=OYrDvBX77KI&feature=related .
Nu cred că pentru generaţia anilor 90 şi mai sus acest nume este auzit şi înţels. Pentru maniera lui de a spune, prin poezie, ar fi mai aproape semnificaţia nu de a „înţelege”, ci de a „simte” lumea sa. O lume care este nu daor bogată: poezie, actorie, muzică, proză, turism, sport, ci şi profundă: avlanşe de metafore, de simboluri, de jocuri de cuvinte, de parafrazări, de intuiţii etc.
Desigur că nu aş dori să fiu un biograf, prea mulţi vorbesc despre el, îndeosebi în aceste zile. Menirea mea e doar de a sublinia un nume – Vysotsky, cît şi realizrea sa pentru generaţia mea – un pic mai veche.
Prozele sunt prea poezie ca să-l numesc prozator – el prin excelenţa a fost poet. Nervoşi, aşa?, poate că mă ve-ţi întreba? – Păi el nu a fost muzicant? Bard? (E dreptul şi chiar datoria voastră să fiţi indignaţi). Şi da şi nu: da – fiindcă imaginea sa este alături de chitară, chiar o şi mînuia oarecum; nu – calitatea vocii sale, care, din păcate nu era dotată cu un tembru plăcut, cu un diapazon mare, cu o modulaţie deosebită, nici virtuozitatea interpretării sale la chiatră nu era la un nivel mai deosebit (la nivelul lui cîntă prea mulţi tineri, în scuaruri, subsoluri cîntece „blatnîie”). Ce era specific, magic chiar, în cîntecele sale? – TOTUL (luat însă împreună: voea proastă, interpretarea proastă, calitatea sunetului proastă, etc.etc. pînă la urmă se unea într-un tot minunat şi splendid). Prin poezia sa el loveşte în inimă, parcă eşti pus în bătaia cuvintelor, ca nişte gloanţe rup din carnea îmbătrînă, din pielea hiper-groasă, insensibilă la viaţă râmînînd doar creierul înfipt pe coloana vertebrală (simt că este apreoape de filosofia vieţii - chiar e un revoluţionar a ei) - https://www.youtube.com/watch?v=GeC6CF7P4I0&feature=related
Tipicul său de a fi, barbarism, care adesea plonja chiar şi în primitivism (cîntecele sale el nu le cînta, el le striga, le urla), sinceritatea şi brutalitatea cuvintelor şi frazelor. El nu se întreba dacă va fi primit de societate sau nu, o să aplaude sau o să-l fluiere – el cînta fiindcă altfel nu putea să fie. Poeziile, ... mamă ..., poezilie sale sunt foarte fine, delicate, fascinante, ne-cezurate, precum o fată nudă pe fonul altarului bisericesc – frumos şi teribil, proaspăt şi vulgar. Structurile semantice – aveţi răbdare vă rog, fiindcă totuşi pretind la o „filosofie” – există paralel.
Cum spunea un om deosebit – opera sa este pluri-dimensională (ceea ce ar presupune lasă-mă în pace şi nu mă ruga să-ţi explic, oricum nu vei înţelege, pe de altă parte ar fi să semnifice – „E O LUCRARE BUNĂ”). Protagoniştii săi erau obiectele, fiinţele fie ele mistice fie banale, care „sufereau” – Da suferinţa este un lait-motiv ea se repetă din poezie în poezie. (Aş dori să fac o mică-mare notă: Suferinţa există paralel cu libertatea – suferinţa în a nu avea libertate, suferinţa cînd ai libertate şi nu faci „po celoveceskii”, suferinţă cînd nu ai suferinţa libertăţii, suferinţă cînd nu poţi apăra libertatea. Libertatea nu e luată ca libertate de a face ce doreşti, ci libertate de a da la o parte ceea ce încurcă sa faci ce ar terbui – ce ar trebui să fii ? – „celovek” (om). În acest "recital" el îşi scrie programa sa revoluţionară: https://www.youtube.com/watch?v=kGuIO-BIsYY&feature=related
Deci, iarăşi am derapat, există două (eu văd) structuri:
- microfonul care trebuie să amplifice sunetul (îi este datoria sa) - https://www.youtube.com/watch?v=aCASEsxUwPA ,
- avionul de luptă, mitraliera,
- lupul care-i mînat de o haită de vînători şi cîini - https://www.youtube.com/watch?v=pJ2E4cf46nw&feature=related ,
- pînza de corabie care s-a rupt în furtună - https://www.youtube.com/watch?v=jrJlaY2cfxU&feature=related .
Viermii cenzurii, care mişunau în toate ungherurile textelor din acea perioadă, nu puteau să prindă sarcasmul fin... ei şi ce dacă microfonul a fost înlocuit cu un alt microfon atunci cînd el se defectează; ei şi ce dacă la o corabie s-a rupt pînza; ei şi ce dacă îl macină cîinii, cu saliva roşie sînge de lup, pe lup? Însă în cea de a doua structură semiotică: Pînza ar fi să semnifice, debusolarea, ruptura interioară a omului atacat de taifunurile şi uraganurile maritime (sistemul social tiranic), cînd barcul micuţ este dus de ape, lovit tăiat în frică şi gorază teribilă. Lupii care au ieşit din limitele zonelor libertăţilor sale – suntem noi – oamenii, care muşcă Das-manul din carnea noastră, îndeosebi atunci cînd noi nu mai suntem ceea ce se doreşte de la noi să fim. Sau microfonul care se trage către libertate, însă e „rupt”, uzat de cuvinte proaste, urlete despre lucruri minuscule şi mîrşave. Iată aici se iscă miezul sălbăticiei sale – el cu sine a adus o briză proaspătă de libertate, de ceva foarte intim şi spiritual.
În metaforele sale sovieticul nu mai e sovietic, călăul nu mai este călău (din păcate prostul şi arhi-„simpaticul” rămîne prost în simţire ... desigur că nu fiecare om poate să ajungă la înălţimea pe care o ridică poezia sa).
Îl iubesc enorm. Pentru mine el este actual, adesea eu sunt şi microfonul, şi lupul, şi am pînza ruptă. Sistemul în care trăim – da ... eu îl consider sistem de o proastă calitate. Democraţia – prostimea la putere, lipsa de cultură şi încă se şi mai apără cu sfinţenie aceste idealuri (Democraţia este bună – atunci cînd fiecare este înţelept, cu o cultuă politică, comportamentală, morală, lexicală etc. însă din păcate este ceea ce este şi avem ceea ce avem). Deseori sunt obligat să susţin ceea ce nu doresc, să spun ceea ce nu vreau, să fac ceea ce consider că nu e bine. https://www.youtube.com/watch?v=YXCPM00SbPo&feature=related
Poate că aş dori să mă amăgesc, că cei care s-au rătăcit printre aceste cuvinte, rezonează în aceleaşi unde...
iluminator
iluminator

Mesaje : 610
Puncte : 873
Reputatie : 34
Data de inscriere : 26/04/2011

Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum