Depasirea argumentelor prin apel la autoritate

Din ce in ce mai mult mi se pare stupita aceasta forma de argumentare prin apel la autoritate... Consider ca-n momentul actual, aceasta modalitate de argumentare, ar fi trebuit sa fie ambandonata, sa-u cel putin sa nu i se valideze argumentarea... Pentru ca la orce prostie rostita, voi gasi un nume autoritar in spatele ei... Istoria ideeilor atit de mult a evoluat incit avem un spectru de idei diverse si contrarii a unor autori remarcabili... Citesc carti sau articole filosofice si deja mi se face sila, atunci cind citesc si la un moment dat, autorul scrie "Aceasta idee similara a fost sustinuta si de Heidegger" ... "La fel era si in conceptia lui Marx" .... "Si in filosofia taoista intilnim ideea de Unu"
Ok, daca acuma in momentul acesta imi vine o prostie in cap, de undeva asa aiurea, eu neaparat voi gasi un autor, care a mai zis ceva similar... Si itentia acestor apeluri este a demonstra adevarul enunturilor mele... Dar aici se alege un singur autor si se neglijeaza altii 3457 de autori, care la fel s-au pronuntat pe problema data, dar ideea este ca ei infirma teza pe care tu o propui...
Eu nu consider in teoria argumentarii sa se apeleze la ideea "ca iata cineva mai este in acord cu asat..." caci in fond la aceasta se rezuma acest apel...
Da macar sa fie intreaga planeta in acord cu ideea ta, dar asta nu inseamna ca ea este valabila...

Si culmea prostiei... in tezele noastre pe care le scrim, neaparat trebuie sa introducem fortat nume de autori, ok altceva cind acestea sunt remarcati, pentru a nu fi condamnat de plagiere...

Noi suntem prea mult legati de nume de autori, decit de o gindire pseudolibera, ca sa nu-i zic chiar libera...

Daca eu scriu un eseu in care nu mentionez nici-un Nietzschi, nici-un Platon, nici-un Cioran, ap eseul meu v-a fi considerat un barahlo...

De aia deja scriu si eu, si fac si eu apel la autoritare, dar asta deja ma inerveaza la culme si nici sensul deja nu-l mai vad, si nici ca argument nu-l mai pot accepta...

Ideea este interesantă în primul rînd revoluţionară. Să provoci profi de la univers. să o discute, îndeosebi la epistemologie, atunci ei multe pot să-ţi spună: "ştiinţa, dar şi filosofia, reprezintă un cîmp epistemologic susţinut de mii de ani, şi dacă doreşti să fii reprezentatul acestui cîmp să-ţi fie recunoscută lucrarea, eseul sau fraza, trebuie să faci cîteva trimiteri la marii filosofi care.... şi bla-bla-bla" sau " în situaţia cînd ai propus spre lecturare un eseu, lucrare ştiinţifică, o cercetare trebuie să ţi cont de cele scrise anterior, vis-a-vis de problema pe care o examinezi, opiniile, cercetările care susţin sau neagă logica argumentării. Toate astea vin să afirme că tu eşti în rîndurile filosofilor, sociologilor, fizicienilor, criticilor de artă etc. [eşti omul lor]... sau "o textualitate poate fi înţeleasă mai amplu într-o contextualitate. Adică în momentul cînd lecurezi ceva din PLaton sau NIetzsche vrei sau nu vrei ei trezesc multe întrebări şi dileme în care fiinţa-ţi este provocată şi volens-nolsne se formează undeva întro cameră din capul tău o zonă de lucru. Atunci cînd eu o să lecgurezi opera, mut mai bine înţeleg, mă identific, mă unesc cu ideile promulgate de autor, dacă îmi descrie anturajul în care au apărut aceste idei. Dacă doreşti ca să te înţeleg atunci te rog ... povesteşte-mi despre ce ai citit în momentul cînd ai ajuns la aceste concluzii". ... " Referinţa la utoritate ţie-i oferă prilejul de a face nişte referinţe.... atunci cînd povesteşti ceva interesant [şi iarăşi pentru a te înţelege mai bine], logic şi foarte făinuţ vei face referinţe de tipul: îţi aduci aminte că ţi-am vorbit despre X?, sau ai văzut filmul X? - aceste sunt nişte referinţe pentru a intensifica comprehensiunea....

Desigur că vor fi patologii: Micimea omului se ascunde după nume mari. Cîte o dată astfel de nume ca Schopenhauer sau Scleiermacher sau Weininger sau Wittgenstain (nu sunt convins de am scris corect) sună destul de frumos. În momentul cînd vrei să "distrugi oponentul" arunci nişte nume de asa şi funcţionează ca nişte bombe.

eu însă vin dintr-o altă perspectivă - mai mult psihologică chiar psihanalitică. Atunci cînd suntem mici dacă avem nevoie să batem un cui în argumentare imputăm numele părinţilor "tata sau Mama a zis ..." sau de ni -sa întîmplat ceva .... TTTAAAATTTTTAAAAA!!!!!! nu facem decît să utilizîm autoritatea pentru a deveni şi noi o autoritate .... aceste procedeu este foarte simplu se numeşte TRANSFER ... se utilizează şi în publicitate atunci cînd vezi un poster şi pe el Lopes sau di Caprio lîngă parfum sau un Făt-frumos versus Ileana Cosînzeana lîngă o maşină etc.

nu ştiu de te-am ajutat ... însa m-am aruncat cu opinia mea şi desigur pe alocuri am făcut nişte referinţe la autoritate

In privinta transferurilor de autoritate asta ar incalca principiile argumentarii ideale, care s-ar baza pe bunul simt si codul etic in argumentare, asta e o smecherie, gen manipulare. In 2005 a venit in Moldova pe 2-3 ore Mihail Saakasvili, Rosca l-a prins pe 5 min pe el si a facut o poza, a doua zi in PMAN se distribuiau deja calendare cu poza lui Rosca si Saakasvili... Dar asta nu sustine deloc ideea ca Rosca are autoritate...
Hai ca in politica, publicitate etc. asta se admite, dar filosofia care pledeaza cica pe un exercitiu logic si argument riguros, nimeni ca atare n-ar trebui sa atraca atentia la aspectul acesta...
"Ahaaa asta vre sa smechereasca, face apel la Platon, ca sa-i creasca autoritatea lui, pe cind defapt eseul sau, n-are nici-un potential pentru autoritate". Dar aici tocmai invers se primeste, ahaaaaa este Platon, lucrarea e de zece...
Pe linga aceasta defapt, a face referinta la autorii precedenti si a te integra in aceasta zona de rind cu ei, defapt iarasi nu pre are functia argumentarii, dar mai curind o functie estetica. De ce estetica? Pentru ca trebuie sa exista o constructie istorica a filosofiei una frumoasa... Exista fundamentul si fiecare mai adauga cite o caramida, care trebuie cladita pe fundament, nu undeva asa aiurea... Iar constructia respectiva ca atare in sine nu este un pragmatica cu scopuri functionale, dar una estetica...
Priviti ce istorie a filosofiei frumoase avem, cu s-a zidit ea de mai bine de doua milenii, caramida cu caramida... Ahaaa si? Nu se vede ca singur deja se autodistruge? Pentru ca nu este functionala... Am creat o echibana, am puso pe perede, dar ea se usuca... In asta se transforma filosofia azi... Asta pentru faptul ca daca-mi doresc sa fac ceva si sa-mi fie recunoscute lucrarile, eu trebuie sa continui sa particip la aceasta constructie care se afla in proces de ruinare, mai trebuie de cîrpit un pic ca sa fie asa frumos ciki-piki...
Da nimanui nu-i trebuie ideile tale si utilitatea lor, scopul e sa fie o echibana frumoasa imbodobita cu nume de autori...
Noi totusi nu avem filosofii cum zicea Kant sau cine acolo, dar avem totusi o filosofie... un copac... dar nu mai multi copacei... Pe glob putem zice ca sunt doi copaci, unui ce creste din Gregia si altu din India... Lipsa de padure, consta in aspectul ista epistemologic, in aceasta necesitate pe care o creaza in mod artificial, pentru apel la autoritate...

Aplearea la autoritate - o problemă pe care aş despica-o în două tipuri (cu riscul de a cădea în reducţioniasm). Acest procedeu în perimetrul politicii, marchetingului, reclamei etc. - tot ce reprezintă influenţă socială. Manevra cu Saakaschilli şi Roşca este concludentă ... însă atunci cînd există două reprezentări bine conturate: prima e Saakaxcvilli şi a doua Roşca ... ambele destul de bine profilate şi puternice - e complicat. Însă cînd există nevoia de a crea o reprezentare, una nouă, proecesul de transfer este foarte promiţător.
Poate că a doilea tip de "apelare la autoritate" - e atunci cînd trebuie să confirmi un anumit statut social: Halatul alb pentru medici, bastonul pentru poliţişti, biblia pentru preoţi. Datorită faptului că filosofii nu au imn, stemă, flag, casă ei nu au ce să arate ... unica posibilitate este conversaţia "tip filosofică" şi sistemul de întrebări şi încă multe ceva însă taote din orizontul discursului şi metodologiei filosofice. Este nevoie, deci, să faci treimitere la autoritate fiindcă ai nevoie de un fundament istoric. Atunci cînd doreşti să construieşti o casă e nevoie de un fundament bun, în acest caz fundamentul (pe lîngă metodologie) este şi apelarea la o autoritate istorică.
Desigur că cele scrise de mine, poartă un caracter ad hoc, nu prea se profilează vre-un fir roşu ... aşa ... sar de pe un gînd pe altul ... însă ... paote pentru careva să fie o adiere bună pentru un gînd mai special.