Despre vanitate şi dragoste de sine

Aş dori să deschid o temă de discuţi, poate cu rezonanţă, poate nu, însă în primul rînd aş intenţiona să-mi etajez gîndurile.
Ma-m prins cu ideea căsunt dorit de aclamaţii şi recunoaştere: cu alte cuvinte doresc să mi se "ridice în slăvi" existenţa mea. Am nevoia de mîngîiere, de vorbe în stilul :" wwaawww., da tu (okazîvaetsea) eşti deştept" sau "Eşti foarte bun în ceea ce faci". Eu ştiu, ca orice persoană în interiorul său îşi recunoaşte că existenţa sa nu este sterilă şi că este deştept, frumos şi genial. Sunt situaţii cînd am nevoie nu doar să-mi zic în interiorul meu, ci şi de o recunoaştere a societăţii în care zilnic dau din mîini şi din picioare. Înţeleg că astfel de atitudine este absolut firească, chiar şi necesară, însă ... mă prind cu gîndul că: aştept comentarii la cele scrise de mine aici. Se întîmplă că-mi verific poşta de mai multe ori pe zi, cu motivul "mi-a scris sau nu colegii de la agora"? Cînd nu găsesc nimic, mă întristez , mă înervez, mi-i ciudă: cîte o dat este nevoie doar de o recunoaştere "Am citit ... făinuţ ... dar .... şi nu sunt de acord cu ...,", chiar şi un "Du-te dracului!!!" tot e mai bine decît tăcere.
La început am considerat că Agora vi fi ca o spoveddanie pentru mine însumi, ceva de tipul Confesiunilor lui Augustin, şi continuă pînă în zilele prezente, însă totuşi dorinţa de aclamaţii se naşte şi atunci stau cu ochii boldiţi pe statistică (cine şi cînd a fost aici la agora) şi aştept ... bine că mai intră şi Admin-ul, sunt situaţii cînd şi el nu e. Ca în cîntecul Pri-madonnei ruseşti Pugaciova "Kriknu - a v otvet tişina" (Strig - însă îmi răspunde tăcerea). Această singurătate se accentuează atunci cînd nu poţi dormi ... pe la 2-3-4-5-6 noaptea (sau dimineaţă) - Trist.
P.S. - în nici un caz să nu-mi scrieţi: "Totul o să fie bine", sau "nu eşti singur" sau ... nu mai ştiu eu ce . Ştiu de asta ... însă se întîmplă că vrei ceva anume acum (în maldaveneşte "vrei şeva amu") nu mîine sau poimîine, desigur doar dacă amu se extinde pe o perioadă mai lungă.
Succese la toţi (cu vanitate), însă undeva în subsol : vă rog, "hai aplaudaţi-mă, please", eu sunt destul de deştept şi chiar pe alocuri "geniu". Observaţie ... sunt dur atunci cînd încercaţi să mă susţineţi cînd nu sunt în "amu" - vă revin să nu riscaţi.

Nu, eu n-am sa zic "tăt o să şie ghini", dar in asemenea cazuri eu recomand sa ascultati Ruskoe radio Ruskooe radio - fseoo budet harasho
Numai ginditiva la faptul ca ne asteapta vremuri frumoase, pline de glorie
Eu cred ca trebuie de initiat o noua politica al agorei, defapt el intr-o anumita masura el este... Orce societate care a dorit sa se realizeze si-au creat propriile mituri utopice... Germania - omul superior arian, URSS - homo sovieticus, occidentul contemporan - omul universal tolerast sau in fine isi baga niste idealuri utopice care fiecare viseaza. Insa acum omul plinge, dar el munceste zilnic si zice "waaauuu curind vom trai in rai"... Si el continua sa munceasca pentru societate, in fapturiea acestui ideal irealizabil, da el munceste....
Ap iac eu consider ca trebuie de creat un asemenea mit si in agora
Numai ca eu am zis ca el defap el este, Germania va ingenunchia cind vor auzi de Agora
Asa ca ribeata (baieti), trebui sa muncim pentru a transforma agora in cenrtul filosofic al lumii, asta e real nu e utopie
Si atunci fiecare din noi va fi netezit pe cap...
Ah cit doresc sa fiu si eu nitzelus netezit Credeti ca in zadar am creat corporatia Agora?
Scopul final al agorei, este ca fiecare membru sa fie netezit Niciunul nu va ramine fara aceasta cinste