Viaţa este tîmpită

[iluminator]

M-am gîndit eu la o tematică de "descăracre", în sensul emoţiilor negative. de unde vine această idee? - de la faptul că cîte o dată suntem arhi supăraţi pe ceva ne-concret, adică pe viaţa însăşi, nu ştiu cu voi, adr eu m-ă mai prind cu ideea că aş dori să arunc (ca şi jirinovski în Nemţov) un pahar de apă în faţa vieţii. La Chineji poţi întîlni o încăpere, în instituţiile mai mari, unde-ţi dau ţie cîteva farfurii şi tu arunci cu ele în şef (nu chiar ... ci într-o fotografie de a lui).
Eu zic că viaţa cîte o dată este atît de rahat şi atît de tare miroase încît, chiar şi dacă îţi astupi urechile şi nasul, şi ochii, şi senzaţiile tactil, apu tot miroase de-a binelea, atunci ce să faci în această situaţie? ce să faci cînd îţi este silă de existenţă? Cînd vrei să evadezi şi totodată, filosofic, înţelegi că nu ai cum? Oare într-adevăr Fiinţa te-a prins într-atît?

[Condrea Cristian]

oooo Iluminator ... bine ai venit în clubul celor care suferă de depresie existențială periodică, că de-ar fi cronică de mult probabil toți am fi cu ștreangul pe gât. Probabil unicul cvasirefugiu din Ființă este inconștiența. Cum zicea Cioran despre perioadele sale de insomnii că ”Somnul de fapt ne face să nu înnebunim de viață” sau ceva în sensul ăsta, posibil că l-am parafrazat un pic. Alternanța dintre conștiință activa și celei pasive probabil este invenția genială a naturii, care remediu pentru oamenii simpli. Problema e că filosofii sunt deviații de la norma naturală și își bagă nasu” acolo unde natura nu s-a gândit să ne înzestreze cu răspunsuri satisfăcătoare, și anume sferele cele mai generale și înalte ale existenței - existența în sine. Îmi este cunoscută această greață de existență, când tot ce vrei e să te afli în stare inconștientă, să dormi, să te îmbeți muși. Din perspectiva psihologică s-ar părea că sunt semne ale depresiei, însă această stare vine din raționalizare filosofică și din trăirea la nivel intuitiv a acesteia. E ceva mai profund decât depresia. Ce să faci când ți-e silă de existență? Eu cred că trebuie să ”cobori pe pământ”, să te abstractizezi de abstracțiunile filosofice, cu alte cuvinte să revii în viața cotidiană, acolo unde filosofia este un pic mai distantă, să ieși cu prietenii la bere, să joci bowling (pentru mine a avut un efect terapeutic) să te interesezi de chestii mediocre, ca să-ți revii un pic și pe urma să ataci ”existența” cu noi forțe, să poți juca viața din nou.

[Admin]

E abea ora 20:46 si deja imi este somn, chiar ca e timpita viata.

[Condrea Cristian]

Mai degrabă bioritmul tău a luat-o razna))

[fuitociwcu]

))tare faza cu chinezii...as vrea si eu sa fac asta cu anumiti oameni :)De multe ori insa, pentru mine cel putin , viata este tampita sau unu in masura in care am energie sa depasesc momentele grele...si atunci devine suportabil totul...clipa cu clipa ...ce vine dupa nu stiu ...
Uneori am si impresia ca traiesc sub apa ...si ies din cand in cand la suprafata sa mai iau o gura de aer , dar uit ca sunt om totusi ..si am nevoie sa respir si locul meu e deasupra nu dedesubt.Atat de greu atarna frustrarile , complexele , problemele .Daca m-as elibera de probleme ar trebui , la propriu sau la figurat , sa pot pasi pe apa .
Degraba ,si pentru pamant vom fi prea grei ca sa ne mai tina:P

[nascutiniad]

Da eu atunci cînd mă simt înaşa stare, ies neapărat la o trasă, de obicei ziua cînd se vede cel mai bine şi mă aşez mai comod în mijlocul acestei trase. Cel mai important ce-i, să dovedeşti să fugi repede de acei ce se vor opri şi te vor începe a fugări şi să ai unde te ascunde ca să nu te găsească nici poliţia. Dacă ai noroc te vor fugări nu numai unul şi acest lucru este cel mai interesant. După ce trece toate aceste credeţimă că depresia şi greaţa de existenţă cum a spus cineva trece şi plus la aceia mai apare şi o năvală de adrenalin care este pentru mine ca un drog de la care am dependenţă.

[iluminator]

Incredibil (nascutiniad) ... e ceva înspămîntător, intrigant (chiar dacă nu este al meu). Crede-mă că am lecturat mesajul tău de cîteva ori şi nu înţelegeam ... credeam că vorbeşti de terasă şi nu trasă - cît de departe sunt

[fuitociwcu]

Asa sau altfel, Nascutiniad, ai nevoie de forta psihica pentru a face asta singur.De multe ori oamenii ajung sa fie obositi si blocati in inchisoarea vietii de zi cu zi ...Fie gasesti pe cineva care sa te treazeasca fi te hotarasti tu sa faci ceva ...cu pasi mici grei , cu durere psihogena , aproape organica .Asta functioneaza schimbarea - cel putin la mine .Eu foarte rar am reusit sa fac ceva de genu'.ma gandeam sa ma duc sa rod coaja de la copaci , sa urlu in padure asa , de nebun ( asta am facut-o , dar nu destul ), sa ma tund chilug , sa fac bungee jumping ( probabil o voi face cand voi avea posibilitatea ), sa sarut o fata necunoscuta pe strada- pe scurt , sa fac orice imi trece prin cap fara sa-mi pese de consecinte ..pentru ca sunt liber sa fiu ce vreau , sa fac ce vreau ))societatea omogenizeaza si taie de multe ori manifestarile ce ies in evidenta in vre-un fel sau altul si puterea de fi pur si simplu lipseste de cele mai multe ori .

[nascutiniad]

Eu la ceva deal de extrim care arată pe la telvizor nu am avut ocazia să particip, dar cred că uneori acest tip de extrim este foarte extrimal, nu găsesc alte cuvinte decît poate că chiar cîteodată e straşnic, de fapt cred că poţi să găseşti în orice lucru care-lvezi permanent ceva extrimal.

[iluminator]

În acest context şi a te duce la WC este ceva extremal, de a inspira şi a expira aer. De a mă gîndi la "extremal" e extremal!

[nascutiniad]

Nu prea am înţeles ce ai dorit să relatezi prin textul de mai sus şi de aceia te rog Iluminator să îmi explici ce ai dorit să comentezi.

[fuitociwcu]

Nu poti vedea chiar in orice ceva "extremal" .Nu orice activitate elibereaza atata dopamina in creier incat sa simti acea senzatie de "extremal".Si nici orice experienta...ci doar o experientele raportate la cele anterioare; experientele iesite din tiparul zilnic care presupun un anume curaj ca sa le traiesti si ca sa le faci posibile.

[Continut sponsorizat]