Diminutive si alintari pentru iubiti si iubite

Daca tot veni vorba cum filosofii "gasesc" fete...sa admitem ca le cauta si totusi le gasesc...se gasesc filosofii cu "sufletele" lor pereche...oare cum se dezmiarda ei? oare cum se alinta ei? cum isi declara ...daca isi declara sentimentele?dragostea? simpatia?
Puisor! Puiut! Iubi! si altele de astea... sint banale si atit de neerotice si atit de NEfilosofice...care sint cele utilizate de voi, filosofii? Le spuneti? sau va ascundeti oarecum in spatele piesei trupei "Taxi"- "cele 2 cuvinte"?

Ha ha Eu daca eram sa-i zic asa filosofic, ap nu era sa ma inteleaga corect, apoi iti mai trebueste citeva zile de explicatii si calmarii... Stii ca-n fabula aia cu "Piine si sarea" cind regele-imparat isi cheama toate cele trei fete ale lui si le intreaba pe toate cit de mult il iubeste. Prima zice, te iubesc dulce ca zaharul! - Foarte bine! A doua zice: Te iubesc dulce ca mierea! Minunat zice regele! A treia: Te iubesc ca sarea din bucate! Regele se infurie: cum iti permiti sa-mi zici astfel de declaratii? Uite surorile tale cit de dulce ma iubesc, dar tu ca sareaa???? Apoi ea incepe sa-i explice, incerca in toate bucatele sa pui miere si zahara, sau incearca sa nu pui sare in bucate si sa vei cit de gustos ca iesi!
Apoi regele a inteles... Ca defapta sta o iubeste cel mai mult...
Off mi-am adus si eu aminte de literatura romana din clasele mici
Eee bine ca regele a inteles... Dar cu fata stiu eu... pot sa te trezesti cu un conflict de zile mari...
Era intr-un film de gen: Baiatul admira acest animalut "vaca", era un fel de totem pentru el, ceva sfint, nobil si simbolic... Sii ii zice iubitei sale: "esti ca o vaca pentru mine", si din asta s-a ales cu valiza afara
E cam periculos sa faci asemnea virajuri cu chestii filosofice in fata unei fete, numai doar daca ea poate patrunde in simbolismul expresiei...

"E cam periculos sa faci asemnea virajuri cu chestii filosofice in fata unei fete, numai doar daca ea poate patrunde in simbolismul expresiei..."

Admin...nu doar o fata poate sa NU patrunda simbolismul expresiilor de orice gen...si unui barbat ii poate cadea fata sa auda ceva ce nu e pregatit sa auda...ce nu e pregatit sa inteleaga...dar poate sa nu inteleaga din diverse motive...de exemplu ca nu e destul de citit...sau nu cunoaste o anumita ramura a unei stiinte...orice persoana are nevoie de o anumita pregatire pentru a intelege un anumit mesaj...si daca (revenim la fete si baieti) vrei sa faci un anumit compliment sau sa zici o anumita fraza cu subinteles sau cu un simbolism...asigura-te ca persoana care va auzi ..va intelege...ca e pregatita...pregateste-o tu...fa-i o explicatie preventiva ....fa niste aluzii...si problema care poate aparea...nu va mai fi...foarte simplu...fetele si baietii din start au alte viziuni asupra unor si acelorasi lucruri...de exemplu o carte lecturata de ambii concomitent, va fi interpretata diferit...acelasi lucru si cu complimentele, diminutivele si declaratiile...mai ales cu simbolismele...reese ca fetele nu sint mai nu stiu cum si fac scandal din nimic...doar ca ele au nevoie de o alta abordare si explicare...viziunea mea ca fata
p.s. bafta la fete ...daca tot majoritatea pe forum sint barbati...

.... DA ..... asta e ... suntem a doua lumi diferite, Simona de B., Gaidenco P.P, Salomea Lu ... si ele faceau filosofie si inca buna .... totusi filosofia femenina nu poate sa semene cu ccea masculina ... alta dimensiune. Ce-i drept filosofii, baieti, au o preconcepere - fetele nu sunt dotate cu spiritul filosofic.... este o eroare ... si ele fac filosofie, doar ca nu intelegem ca este filosofie.

Da, sigur si barbati pot aiure in neintelegeri in simbolismul expresiei... Eu pur si simplu abordam de pe "balconul" meu
Mdaa ii zici bine, ca treb de pregatit terenu inainte de "trinti" expresia Mia placut

A trecut ceva timp de cînd am trecut pe la această temă de discuţie, desigur cîteceva a dispărut altceva a apărut vis-a-vis de această temă.
În re-escaladarea aceastei teme m-aş porni din perspectiva psihologiei bern-iene şi anume că în interiorul nostru există paralel trei dimensiuni: copil, părinte şi adult. Arialul adultului este responsabil de negociere, raţiune, analiză, inteligenţă etc. (poate că filosofia totuşi este creată de ault), cel de Părinte presupune Supra-Eul freudian - este povăţuitor, pedant, imperativ, educativ şi, spre final, cel de Copil - energie vitală, joacă, impuls, iresopnsabilitate etc. Fiecare din aceste trei faze ale personalităţii îşi are limbajul său (şi deja putem să mai apelăm la filosofia analitică unde afirmă că realitatea este limbaj şi unde se termină limbajul se termină şi existenţa). Dat fiind faptul că Copilul vede, asamblează o realitate a sa, atunci se face posibil şi un limbaj special, unde diminutivul sau alintarea îşi are rezonanţele sale. Ion Vasile este Adultul, tata Ion este părintele şi Ionuţ este copilul. Dacă considerăm că numele persoanei ar reprezenta o valoare foarte importantă pentru relaţie, atunci Diminutivele nu fac decît intrarea în lumea Copilăriei: Ionuţ, Vasilică, Ştefănuţ, Cristinel, Sorinel, Anişoara, Dandanachinuţa, şi Adminuţ ar reprezenta partea energetică a persoanei şi nu doar energetică ci ar presupune o intimitate.

Colțunaș

Beton

"Beton"- hmm...asta tot e un "diminutivash" interesant

Dar daca serios, vazusem cindva o emisiune in care vorbeau specialisti in Psihologie despre acest "fenomen" al diminutivelor... In ce cazuri totusi sunt 'aplicate' de oameni... Nu si sensul era ca ele se nasc anume din Dragoste fata de om... dar nu simpla, ci atunci kind NU ti se "intoarce limba" sa-i zici omului pur si simplu pe nume, cumva obishnuit, sau mai ales in stil 'oficial')).

Mmm..cred ca nivelul "sofisticacitatii" si originalitatii diminutivului cu care dezmierzi omul este "direct proportional" cu sentimentul ce-l porti pentru el, si natura acestuia (a sentimentului:).

Personal, LA NEBUNIE ador fel de fel de diminutivutze, si le folosesc la orisice posibilitate:))))))) cu drag:) pur si simplu, din dragoste pentru viata

o pastilă de o dispoziţie bună pentru anna:
anuţa, anuşica, anuşca, anişoara, anişoricuţa, aniţa ....

Continui gindul lui Iluminator Beton, armatura, spalera, tziment, cotiletz, graver.... Da ce rideti? E profund filosofic Oare o iubire nu este o impletitura constructiva in timp cum mentiona Camil Petrescu? Cum se poate constru o casa vesnica din piatra, fara beton, armatura si spalera? Elemente indispensabile si unei iubiri. Si daca cineva ii zice cumva ca tu esti beton, esti cotiletz, esti spalera, atunci are in vedere ca tu construesti iubirea, adica fara tine iubirea este imposibila sa exista... Adica tu esti totul, adica tu esti iubirea ce se construeste si este construita... Nic rau si jignitor in asta Preluind metafore din cotidianul practic. Pai tot asa s-a facut si acum... pisicutz, ursuletz, tigrionok, zaicik, Ejik, catelus...? Ap la inceput oare astea nu era ceva de genuu: Iiiiiii eu la tine ti-s tigru? Adica o fiara rea si salbatica? Eu tie iti sunt urs? O fiara care abea se tirie? Eu ti-s Ejik, o juvina inchimpatoare?
Eee clar lucru ca aceste cuvintzele si-au schimbat semntica lor... La fel isi vor schiba si semantica lui Beton etc... Acestea vor deveni betonas, armatiurshic, tzimentas, spalerutza utza utza utza, graveras sau gravicel Acestea vor deveni o normalitate acceptate ca si flora si fauna animalelor
Ap iaca, cine dorea aici diminutive filosofice

Daaa aici de foarte mult timp nu s-a mai scris, si evident unii s-ai mau despertit, altii s-au casatorit, unii au divortzat si ashtelalti s-au logodit, prin urmare si atitudinea fatza de diminutive se schimba... Caci daca ea pina la un moment dat ii zicea "dagule" sau "dragutzule", pai dupa ce la prins cu amanta in pat ii zice deja "drakule" sau "drakutzule". Deci evinemente schimba si forma diminutivelor.

Anniutza vorbea despre raportul dintre dragoste fata de persoane si diminutivele, in caz contral oficialismele.... Ap iac acum eu am inteles de ce intre membrii conducerii de stat, adresarea e atit de oficiala, caci in caz contrar de exemplu mambrii AIE, daca intradevar s-ar iubi intre ei s-ar numi: Lupusor, Ghimpuletz, Chirtosica, Filutzic, Plohotniusic...
Dar absolut deacort cu cele mentionate

Si in genere Dandanachi a intrebat scurt si clar cum isi dezmearda filosofii iubitele (asta daca le au)... Si deja 10 comentarii si nimeni nimic concret nu raspunde... Aaa numai Cristi a raspuns cscurt, clar si cuprinzator, iaca barvo lui...
Dar in rest... Offff... numai intreabai ceva concret pe "filosofi", ca acestea se comporta ca si politicienii... Ii intrebi cind au sa deie caldura in apartemente, iar ei incept sa vorbeasca ca moldovenii au fost deportati in Siberia de comunistii...
Iluminator nu stiu ce teorii emite cu diminutive, admin sta si se pricalestee...
Concret se poate de raspuns???????
-Nu

Iluminatoriusik))))))))), pastila a avut un efect incomparabil! ...principalu' sa nu devin "dependenta")), caci am s-o cer deja inainte de masa, in timpul mesei, dupa, si 'in loc de' )))

Betonasule (Admin), absolut de acord ca perioadele dicteaza stilul si 'tematica' diminutivelor, dar... in adincul sufletului:) sper totusi la 'armatura' si 'asfalt' sa nu se ajunga))), le lasam mai bine celor de la Zikkurat

P.S. Dar in privintza oficialitatilor, pai ei nici pe nume nu-si zic, doar pe familii)) (Dn-l Ghimpu, Dn-l Filat...etc), dar tu inca diminutive vreai:D- ceea ce semnifica o distanta dubla intre oameni... asta cum ar fi o lenta de-aceea galbena de avertizare, trasa pe locul unui DTP, numai ca cu inscriptia "Acces interzis in intimitatea mea" )))

Este o treabă interesantă cu ”Acces interzis în intimitatea mea”. Chestia cu distanța permisă (la propriu vorbind) dintre două persoane este legată, cred eu, de încredere și multe altele, dar în special încredere. Se poate vedea ușor cum la prima întâlnire se încearcă a se păstra o distanță oarecare, dar după ”convenție” practic nu se pot dezlipi. Și încă ceva interesant ... chestia cu diminutivele și încrederea cumva se leagă, asta ar explica de ce politicienii nu se ”diminutivează” unul pe altul)

Bliiiiiiiiiiin, iata de ce la colegiu imi ziceau toti Popov (Annisoara stie istoria mea cu colegiu) Ujas ce ma iubeau colegii Eu eram inamicul nr.1

hai deam spune la toți istoria cu colegiul))

Ei dar nu chiar asa aicea, caci am si eu lenta pentru DTP

anna a scris:

Mmm..cred ca nivelul "sofisticacitatii" si originalitatii diminutivului cu care dezmierzi omul este "direct proportional" cu sentimentul ce-l porti pentru el, si natura acestuia (a sentimentului:).

Personal, LA NEBUNIE ador fel de fel de diminutivutze, si le folosesc la orisice posibilitate:))))))) cu drag:) pur si simplu, din dragoste pentru viata

Salutare la toata lumea...a venit toamna, frigutul si vati mai bagat prin case si aveti timp sa mai rasfoiti prin Agora...bravo,bravo...vad ca s-a mai incalzit atmosfera pe aici...asta ma bucura...deci sa revin la citatul de mai sus...sint oarecum de acord cu anna, dar in acelasi timp...cu tot respectul, o voi contrazice...am fost in multe situatii in care nu m-am simtit bine in momentul in care cineva ma dezmierda oarecum...fie prenumele, sau chiar ceva mai general...draguto, puicuto, fetito, papusica...pentru ca imi dadeam seama ca e fatarnicie...ca respectiva persoana avea un interes...si asta chiar ma irita la un moment dat...pentru ca la inceputul "relatiei" cu persoana imi parea ca wow...ce dragut se poarta, si cit de amabil, si cit de atenta e...dar cind am vazut ca aceste diminutive si dragalasenii sint "standarte" pentru toti...atunci chiar m-a dezgustat...respectiv eu sint de parerea ca diminutivele, dezmierdarile si dragalaseniile ar trebui spuse doar intre persoane apropiate, la care corespunde starea de afectiune cu ceea ce spune...asa cum a spus anna...daca tii la cineva si vrei oarecum sa-l faci sa se simta sau sa fie "deosebit" atunci ii spui "betonas" "asfaltinas" "tractorina" "betonela" si "asfaltina"...intri in intimitate si treci, rupi lenta galbena... daca nu...atunci pastrezi distanta...ca e urit...de asta lupusor s ghimpulet si filatus nu-si afiseaza sentimentele pentru ca ei au o relatie oarecum oficiala si neintima ...afaceri unde unitatea valutara e Moldova cu bunurile ei si functiile ei publice si politie...
Si mai vreau sa mai pun un citat:
"Si in genere Dandanachi a intrebat scurt si clar cum isi dezmearda filosofii iubitele (asta daca le au)... Si deja 10 comentarii si nimeni nimic concret nu raspunde... Aaa numai Cristi a raspuns cscurt, clar si cuprinzator, iaca barvo lui...
Dar in rest... Offff... numai intreabai ceva concret pe "filosofi", ca acestea se comporta ca si politicienii... "
Ascultati de Admin...ca el nu spune lucruri gresite...ma bucur ca vati incalzit si ca faceti comentarii, dar incercati sa fiti un pic mai concreti...hai...astept ceva mai relevant in ale diminutivelor iubiteilor , amiceilor si nemurelelor...sa fie sentimente, emotii, pasiuni...ca pina vine primavara sa fim inarmati pina-n dinti cu o lista maaaaaaaare de dragalasenii

AU INTRAT FETELE ÎN AGORA - ŞI LUMEA S-A FĂCUT DEODATĂ PLINĂ ŞI FRUMOASĂ. Bun revenit în Agora ... DEmuuuuuuulllllttt tare demuuuullllltttt, chiar adineaori vorbeam cu admin pe unde te-ai mai pierdut? Aşa că super că eşti cu noi. Iată aici este foarte fain - se necesită o rată ridicată de intimitate pentru a pune în funcţiune sinceritatea emoţională. Asta da!!!! E o cheie. Diminutivele nu funcţionează dacă o spui pur şi simplu, chiar fac rău. Şi totuşi filosofii ar terbui să găsească dişte diminutive care să vină din Fiinţa filosofiei şi nu doar Diminutive ci şi alintări:
- Tu eşti coghitul meu cartezian (cumva să se înţeleagă că Descartes a greşit: Dubito ergo cogito, cogito ergo sum; şi că mai bine ar suna Tu ergo sum - klastno nu?)
- Dragă, tu singură eşti un noumen între toate fenomenele Fiinţei (cu alte cuvinte eşti inepuizabilă, eşti veşnic alta în toată claritatea şi formele vieţii - Kant)
- Mama tuturor lucrurilor eşti Tu (heraclite - Tatăl tutror lucrurilor este războiul)
- Cunoaşterea ta este slăbiciunea mea (Cunoaşterea este putere - Bacon, şi mai departe, dorinţa de a cunoaşte este slăbiciunea omului adevărat)
şi astfel se poate de contiunat ... veniţi cu noi idei ... Admin şi restul ... asta e !!! - Mersi că te-i întors dandanachi

Ești fenomenul meu!!! (asta pentru fetele care se fardează de nu mai înțelegi e om acolo sub machiaj sau manechin de plastic )

Stimata Dandanachi:), bine ai revenit pe forum! si apropo, mersi pentru un astfel de subiect "prikolinenikii" creat aici:))

Deci, acum „k delu“ )))

Cind ziceam ca-mi plac diminutivele, EVIDENT ma refeream la partea pozitiva a acestora, si anume la acele cazuri, cind dezmierdarile se nasc dintr-o profunda sinceritate (precum o practic eu:D + cum au practicat-o si altii fata de mine). Si apropo, aici conteaza o domnisoara/doamna/domnitza/domnitzica))) sa aiba o intuitie perfecta in acest sens, adica sa simta din ce intentii totusi provine diminutivul, si ‘gradul’ de sinceritate cu care este zis… In opinia mea, acest lucru se depisteaza nu usor, dar EXTREM de usor)))))!

Diminutivul sincer se cunoaste “de la o poshta”! …de obicei acesta este deosebit de personalizat, individual, delicat, si e “aplicabil” la o SINGURA persoana:)

Iar privitor la “papusico” si “puicuto”, sunt mega-extrem de enooorm de de accord cu tine! La fel ma irita! Mai ales cind e zis de cineva cu care niciodata nu am “pascut oile impreuna”))) Dupa asa-ceva simt un fel de dezgust fata de persoana…, sau incep a banui ca, poate asta eu ceva “ne to” am facut… desi asta e exclus !

In orice caz, aici mai joaca rol si ceea ca omul, dupa firea sa, e extrem de egoist… el cere o !hyper!-atentie in partea sa… si daca e tratat cu aceleasi diminutive, ca si restul populatiei de pe cele 6 continente, se simte o "victima" adevarata!))

mm… dar privitor la exemple concrete de dezmierdari, pai in cazul ‘iubiteilor’ prefer totusi sa ma abtin un pic)))…caci totusi lenta-i prea groasa , dar oricum, cred ca ele (ca si toaaate dezmierdarile) se nasc din improvizatie (la mine in orice caz), si dispozitia la moment , cum se spune- in exclusivitate:D..doar aici si acum!)))

Iată aici se simte cel mai forte diferenţele dintre sexe: Fetele - simt, intuiţie, improvizaţie; bărbaţii - analizează, concretizează, construiesc structuri de comportament. ei trebuie să ştie cînd , cît şi cum ... chestia cu improvizaţia, sau "trebuie să simţi !!!!" este străină lor.
Atunci ce să facem? - să comunicăm mai departe, să înţelegem diferenţele, şi fetele să fie mai explicite în ceea ce vor - noi nu simţim, şi nu avem telepatie, "namiokurile" ar fi bine să fie atît de evidente -precum să dai "Sare în ochi". Pe de altă parte şi bărbaţii e cazul să rişte, să fie mai atenţi la intonaţiile şi la aspectul limbajelor non-verbale a fetelor (acest nivel la genul femenin este mult mai întrebuinţat decît la cel masculin).
Şi altceva - nu există Fată la 100 procente sau bărbat la 100 pricente, cum gîndesc anticii chineji: "în orice bine este şi un rău şi în orice rău este şi un bine", pentru noi asta ar semnifica: "în orice băiat este o fată şi în orice fată este un băiat" ....

[...prima ce am auzit astazi de dimineatza, e ca pe 22 octombrie (azi:)) e Ziua Psihologului... ]

Iluminatorel! (odata ce tot suntem la tema diminutivelor:D), Agora va aduce EXTREM de sincere si calde felicitari cu aceasta ocazie!
Va dorim mereu sa "iluminati" toate gindurile,...constiintele si spiritele oamenilor, ah da, si sa puteti descifra toti "tarakanii" ce populeaza creierul uman!
Tot binele pe care-l faceti oamenilor, sa vi se reintoarca ("bumerangom") intreit!

Iuuuhuuuu!!! )))

Iluminatorel! tocmai ai spus: "bărbaţii e cazul să rişte, să fie mai atenţi" dar sa nu uitam si de amabilitate....fii atent si multumeste pentru felicitari...sa stii ca ii va face placere cu siguranta anisoarei iar ceilalti vor lua exemplu si vor fi mai amabili...si din amabilitate automat va cuge cu diminutive...omul cind primeste placere de la ceva sau cineva...se "indulceste" ca prin minune si incepe a curge cu alintari si diminutive...

Femeia trebuie – spune Xenofon – “să vadă cât mai puţin, să audă cât mai puţin şi să pună cit mai puţine întrebări. Să aibă grijă de casă şi să dea ascultare soţului ei“. Iar Sofocle, prin gura personajului Aiax din tragedia omonimă: “Poadoaba de preţ a femeii e să tacă“; şi mai departe: “Viaţa unui bărbat valoreză mai mult decit viaţa a o mie de femei”.
Sunt deacord cu aceste afirmatii din simpul motiv ca nu doar eu am observat acelasi lucru in comportamentul si felul de a fi al acestora dar si acelasi Schopenhauer , precum si Cioran , Nietzsche si multi altii au avut atentia de a observa firea femeii . Femeia nu este o fiinta istorica , nu a inventat nimic nu a contribuit nicicum in domeniul cultural civilizator , orice actiuni ale sale in acest sens sunt doar niste imitatii zadarnice de a repeta ce a creat barbatul .
Pina si Dumnezeu este barbat
Nu trebuie sa mai contrazica altii cele evidentiate , motivand pasivitatea in acest sens a femeii prin iesirea acestora in decrete , ca trebuie sa ingrijeasca de copii etc . In occident femeile nu fac chiar nimic din acestea si isi traiesc o viata de pisica care fata si apoi cauta un alt maotan sa se repete ciclul si oricum nici una dintre ele nu a inregistrat nici aici careva succese in stiinta si descoperii importante in general .
Femeia are rolul de a mentine originalitatea , o originalitate neschimbata nici macar nu a culturii ci a poporului , fiilor carora le dau nasterea .
Aceasta este unica trebuinta a femeii , trebuie sa le dam dreptate caci stiu a naste copii , reusesc so faca deocamdata , dar cine stie ce ne mai asteapta in viitor .

P.S .

Cind ma uit la o fata , femeie nu conteaza , caci primul gind care apare in creierul meu de mascul este urmatorul : imi convine aceasta ca partenera sau nu , evident ca acete ginduri intervin inconstient si nu imi domina comortamentul caci sint ceea ce se numeste om ; deci in oricare din femei vad Dragoste , o intruchiapre a dragostei , o ademenire , iar cand incerc sa inteleg ce se afla dupa aceasta ademenire uitindu-ma cu nesat in ochii stralucitori ai femeii , ma prabusesc intro bezna a pustietatii reci si amorfe .