Citatul zilei
Playlist
Gandire, suflet, spirit

Mar Iul 28, 2015 1:42 am Scris de FiicaInteleptului

'' Gandirea ridica sufletul la rangul de spirit. '' Hegel

Comentarii?

Ce este gandirea? Ce este sufletul? Ce este spiritul? Sunt sufletul si spiritul identice? Ne …

Comentarii: 0

problema adevarului la Berkeley

Mar Dec 09, 2014 12:57 am Scris de virlan.nelu

Salut, am nevoie urgent de ajutor, nu gasesk informatie despre conceptul de adevar la berkeley!!!


Comentarii: 0

Cunoasterea si limitele ei

Dum Noi 02, 2014 9:03 am Scris de Pathei Mathos

'' Adevarata ta fiinta exista anterior nasterii oricarui concept. Poti tu, ca un obiect, sa intelegi ceva care exista inaintea aparitiei vreunui concept? In absenta constiintei …

Comentarii: 21

Cînd vorbesc despre Dumnezeu nu despre Dumnezeu vorbesc

Mar Feb 26, 2013 11:07 am Scris de Volodea

Suntem nevoiţi să recunoaştem că omul este o fiinţă limitată. Limitele sale nu sînt trasate doar de instrumentele imperfecte de cunoaştere, de o infinitate de …

Comentarii: 12


Pseudo'omul armonios cu natura

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Pseudo'omul armonios cu natura

Mesaj  Admin la data de Vin Iul 22, 2011 5:04 am

Deseori intilnesc prin texte sitagma de genu "Intoarcerea la natura" ... "Omul autentic, omul primordial " "Tehnica la indepartat pe om de natura si cultura"
Iac eu un singur lucru nu inteleg, care este omul autentic originar care traia in armonie cu natura? Caci putem zice ca omul cunostea racheta CADR-300 cu raza de actiune 3000 km, inca din vremea neoliticului doar ca era intr-o forma primitiva, adica o sulita cu raza de actiune 75 m, daca CADR-300 poate omori la vreo 5300 de animale sau un oras cu o populatie de 10450 de locuitori, atunci sulita putea omori un animal sau maxim 2 oameni, daca reusea sa-i strapunga pe ambii, dar asta era suficient de multi pentru hrana sau populatia de atunci...
Faptul ca omul arhaic traia pe iarba, caci inca nu-l ducea capu sa-si construeasca o vila si cu spalinaia, era omul ce traia in armonie cu natura? Daca el traia in armonia cu natura, pentru ce si-a mai construit o vila cu spalinaia si conditionar? Very Happy
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 348
Puncte : 621
Reputatie : 14
Data de inscriere : 17/04/2011

Vezi profilul utilizatorului http://agorasophie.forummo.com

Sus In jos

Re: Pseudo'omul armonios cu natura

Mesaj  iluminator la data de Vin Iul 22, 2011 9:53 pm

Koroce ... mă aliniez la faptul că una dintre cele mai simpatice modele ale viitorului ar consta că totuşi să ne "armonizăm cu natura". întradevăr o sintagmă arhi-cunoscută, este mia bine zis un brand al politicilor occidentale (îndeosebi cînd ele devin elemente ale companiilor petroliere şi a cenrtalelor atomice). Cum noi înţelegem "uniunea cu natura"? Oare se limitează la faptul existenţei a unor gărdini zoologice, pentru gratile cărora privesc nişte ochi îmblînziţi de tigri şi le; sau apariţiilor a unor rezervaţii? - nu cred.
Suntem prea înstrăinaţi de natură? omul nu mai rezistă să fie în rînd cu un bivol sau tigru, pare-se el niciodată nu a fost în rînd cu ei. Este o aberaţie. Cu natura trebuie să comunici, limbajul în schimb s-a uitat, s-a pierdut. London, Sat-Ok sau alţii care au încercat să aducă vre-o anumită înţelegere au fost călcaţi în picioare de maşinăria tehnocraţiei. "A fi în natură" ar semăma să ai încredere în ea, nu să o verifici sau să o monitorizezi, ci să te laşi în voia sa - ea-ţi va găsi ocupaţie şi în cele din urmă "purificare". Încercaţi să dormiţi în cort vre-o 2-3- zile şi aunci, dacă ve-ţi avea norocul o să simţiţi un pic altceva şi odată ce ai simţit te va chema mereu. Natura e prietena noastră nicium e slugă ne este dificil să înţelegem asta.
Ps. Natura pe care o percepem noi "natură" nu mai are în ea "sălbătăcia" specifică pentru ea. precum omul îi este specifică, întro măsură, raţionalitatea, aşa e şi pentru natură - "sălbăticia". Dacă traducem şi diminuăm conotaţia negatăivă a cuvîtnului sălbăticie şi o înlocuim cu: originar, sincopat, o altă construcţie, ar fi mult mai bine. Atunci cînd omul raţionalizează pe seama naturii , el o domesticeşte, îi ia ei ceea ce ea încearcă să-i ia omului - raţionalitatea, cumpătarea, predictibilitatea, logica etc. În fiecare an dispar specii, ce zic în fiecare an? e prea puţin ... în fiecare zi. Astfel omul îşi simplifică existenţa, mintea lui nu are posibilitate să proceseze atît de multă informaţie, de aceea lui îi este destul de avantajos. Cu timpul va mai exista vre-o 2-3- specii pe care el foarrte bine o să le poată monitoriza şi "înţelege" - oare nu este comod?
avatar
iluminator

Mesaje : 610
Puncte : 873
Reputatie : 34
Data de inscriere : 26/04/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Pseudo'omul armonios cu natura

Mesaj  Ovidiu la data de Vin Iul 29, 2011 11:23 am

Omul este si el o specie adica un animal ganditor , care in plus isi mai cunoaste si existenta sau rostul sau in lume , insa chiar si aceasta nu ii este in puteri fiecarui dintre oameni . Exista mai multe nivele de dezvoltare evolutiva pentru homo-sapiens , dintre care primul corespunde : - omului care are nevoie de satisfactia necesitatilor vitale ca ceva esential , urmatorul este - acel om care nu se multumeste cu cele enumerate anterior si isi face o gospodarie si familie ca sa-si poata satisface iarasi necesitatile vitale in mod sistematic si organizat Smile - urmatorul ar fi omul ce ar realiza o propaganda a unui mod sanatos de satisfactie a necesitatilor primare si ar lupta si apara acele valori sfinte ale familiei si comunitatii sale , - pe cand ultimul tip de om este acel care a depasit deja orice nevoie si care a cunoscut ca nu are nevoie de nevoi , deci un astfel de om ar fi unul ce va prefera sa traiasca in singuratate , scopul existentei descoperind-o respectiv in cunoasterea sinelui , sau care este valoarea si scopul existentei sale . Despre ultimul tip de om mai trebuie de spus ca nu este acela care va trai singur in padure sau altundeva , ci ca acel om care intradevar poate fi numit om este un individ liber , liber de influiente din exterior , liber si de cele din interior , respectiv acest tip de om pentru al explica mai limpede cum ar fi el , pot sa mai completez ceva , deci pentru un astfel de homo-sapiens liber de orice , o familie care o are , sotia , copii , prietenii etc , absolut totul va fi cunoscut nu ca ceva util sau necesar in situatii dificile , ci doar ca un scop , un destin sau o datorie fata de sine insasi atunci el poate fi considerat ca fiind liber cu adevarat . Insa , bineinteles ca nu toti sunt similari celui mai superior tip de om si de aceea ne confruntam noi cu un asa fenomen ca „ civilizatia tehnocratica ”aparuta si conceputa pe placul celor mai inferioare tipuri de personalitati , cu cele mai scarbase valori , care uneori par ca sunt si mai proaste decat la animale , doar ca referitor la animale trebuie mentionat ca acestea sunt sfinte , datorita necunoasterii valorii grozaviilor pe care le fac , deci intre acestea exista o relatie de sinceritate innascuta , de fapt in general natura este sincera si nu suporta ipocrizii din partea nimanui in adresa sa , inclusiv din partea omului . Cine va merge impotiva naturii va disparea din imparatia acesteia Smile
avatar
Ovidiu

Mesaje : 24
Puncte : 32
Reputatie : 2
Data de inscriere : 14/05/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Pseudo'omul armonios cu natura

Mesaj  iluminator la data de Joi Aug 04, 2011 8:36 am

" ... natura este sincera si nu suporta ipocrizii din partea nimanui in adresa sa , inclusiv din partea omului . Cine va merge impotiva naturii va disparea din imparatia acesteia" - a scris Ovidiu
Da .... aici sunt întru totul deacord cu tine !!!
avatar
iluminator

Mesaje : 610
Puncte : 873
Reputatie : 34
Data de inscriere : 26/04/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Pseudo'omul armonios cu natura

Mesaj  Admin la data de Vin Aug 05, 2011 7:55 am

Intrebare intrebatoare: Daca omul a existat cindva intr-o armonie cu natura, sau a cunoscut limbajul de comunicare cu ea, de ce in cele din urma isi construeste o civilizatie tehnocratica? Imi este cunoscuta idee si tin sa fiu deacord cu ea, ca din momentul in care individul se afla intr-o stare de armonie, dar aceasta presupune siguranta, echilibrul si confortul, atunci pur si simplu individul cade intr-o stare de conservare... El n-are nevoie de nici-un fel de evolutie anatomica sau materiala... Pisica traeste in armonie cu natura, dar daca la un moment dat natura ii v-a deveni ostila pisicii, atunci aceasta neaparat isi v-a modifica comportamentul... Daa, ceea ce poate sa faca este sa-si creasca niste aripi, in fine instrumente de supravetuire...
Insa ma indoesc de faptul ca omul a fost prieten cu natura, din momentul in care, el incepe sa-si construeasca o coliba, si deja aceasta coliba este prima separare de natura... Caci coliba deja este un element al civilizatiei care se v-a dezvolta pin la nebascreoabe...
A presupune ca omul a fost in armonie cu natura, asta ar insemna ca omul a iesit din natura... asta presupune evolutia lui Darwin despre stramosii nostri uragutani, dar iarasi aceeasi idee, pentru ce avea nevoi uragutanului sa evolueze din punct de vedere tehnologic, dac el statea in copac, sh-i era cald si bine si minca banane? Caci a trai in armonie cu natura, presupune a dispune de calitati fiziologice de a trai in ea... Lui mitza ii este pofic ca doarme in ploaie...
Insa cum faptul ca omul n-a putu sa evolueze, pentru ca nu avea nevoie sa evolueze dintr-o alta specie... Atunci omul n-a iesit din natura, dar a fost pus in natura... Nu ma intrebati de catre cine a fost pus in natura, idee n-am...
Iar conditiile sale fiziologice nu erau adaptate pentru trairea in armonie cu natura, aceasta a inceput din prima sa-i para ostila, prin asta isi creaza unelte de supravetuire in ea si de aparare fata de ea... El vede peste tot in copaci, in pietre, in tunete si fulgere, in vint forte superioare ale divinitatii, care pin la urma are frica de ea...
Caci din momentul in care ai frica de natura, tu incerci cumva sa o controlezi, apoi te gindesti ca fiinta umana se imulteste pe acest pamint ca un parazit, si atunci populatia cere hrana, normal ca vei incerca sa o subjugi pentru ati asigura supravetuirea...
Imi place ideea din "Matrix" omul este o fiinta parazitara, caci numai parazitii au un pricipiu de a se imulti la infinit, ca restul fiintelor isi mentin numarul in echilibru in natura... Si cum un parazit nu produce nimic, el nu poate face nimic decit sa consume... Omul nu produce nimic pentru n-atura si nici nu poate cumva sa se integreze in circuitul sau... El de la bun inceput este in afar s-a prin aceea n-are decit sa o consume pina la sfirsit...
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 348
Puncte : 621
Reputatie : 14
Data de inscriere : 17/04/2011

Vezi profilul utilizatorului http://agorasophie.forummo.com

Sus In jos

Re: Pseudo'omul armonios cu natura

Mesaj  iluminator la data de Lun Aug 08, 2011 6:02 am

Sunt în acord cu multe din cele scrise mai sus. Însă totuşi nu aş dori să poziţionez omul, într-o esenţă şi sens, în calitate de o formă parazitară. Adesea el se comportă ca un parazit, desigur, însă şi noi, fiecare din cei ce lecturează acest mesaj, s-a comportat ca un animal, Iuda, Brutus, Diavol etc. însă au fost şi momente foarte bune, suntem totodată şi Iisuşi, Buddha, Zoroastrstri etc.
Aş dori um pic să dansez cu cuvintele, paote într-un ritm mai neobişnuit pentur mine - avocat al omului vis-a-vis de natură. O calitate a omului, de care el se deosebeşte de alteritatea animală şi florală, aş vedea-o în prezenţa discontinuă (adesea) a conştiinţei. Conştiinţa ar presupune o orientare a unei părţi ale sale asupra-şi, Eu văd cum Eu merg pe stradă, Eu văd cum eu gîndesc (gîndirea orientată săre gîndire cum afirma Aristotel). Aş dori să văd totuşi, viaţaca formă şi esenţă avînd sens. Sens-ul, pe care-l gîndesc eu, îl sesizez ca o formă dialectică înspre devenire. Eu nu ştiu, încă, nu pot încă, nu am - încă ... dar dacă mă forţez, măconcentrez voi avea, voi şti şi voi putea, poate nu la 100 de procente ci măcare la 000.2 procente şi totuşi e bine. CHiar şi Camus sau Schopenhauer, ce vedea sensul existenţei în lupta a nişte forţe exterioare, în varianta absurdă - viaţa este absurdă (mitul lui Sisif), chiar şi ei scrieau, chiar şi ei aveau intenţia ca să fie lecturaţi, să existe spre a înţelege că viaţa nu merită a fi existată ca sens Smile (Acesta era sensul lor).
Omul la un anumit moment şi-a căpătat, poate încă nu, poate e doar un vis, o independenţă vis-a-vis de natură, o înstrăinare, însă nu ar semnifica ostilitate şi indeferenţă. POate el a fost pus în mijlocul naturii, sau mai bine zis, l-a scos (nu mai ştiu eu de cine sau de ce) din natură, astfel el şi-a căpătat un sens, un sens mai special. omul încă nu este matur, el poate că trece din faza unei copilării mici într-o adolescenţă zbuciumatică. Miezul său încă nu se cunoaşte, nu prea sunt sigur de-l va cunoaşte, însă tentează spre acolo.
Prin erorile sale el se învaţă, acum se discută muuuulllllltttt, se face ... însă puţin, de a discuta eficient asta-i tot un fel de a face ceva spre .... cu 15-20 de ani în urmă problema ecologică era foarte secundară, în ierarhia valorilor primare el ocupa pen-penultimele poziţii, însă acum nu .... programe peste programe ... chiar şi faptul că se discută ... aici pe forrum impactul negativ asupra naturii, este ca o formă de ecou, din mega-interes - Natura şi posibilitatea omului de a exista în şi prin ea. Ar fi o echivalenţă atunci cînd sunt pus în dilema comportamentului Unora cu Alţii din ţările occidentale şi la noi în ţărişoricuţa noastră: Cine-i mai puternic acela are Mercedes sau BMW, fete adevărate se întîlnesc cu bărbaţii adevăraţi, bărbaţii adevăraţi sunt puternici, deci ei au Mercedes şi BMW (din păcate formatele noastre sunt la nivelul acesta)... Se tinde către o depăşire a acestei programe medievale în alta: Dacă tu nu te simţi ok, atunci cum poţi să mă faci ca eu să mă simt ok, deci ar trebui să te fac ok, ca să poţi (să şi înţelegi) să mă faci ok, însă dacă sunt factori care te fac pe tine să te simţi non-ok, eu aş lua măsuri vis-a-vis de ele.
Undeva aceleaşi porcese de modificare de atitudine se lobează în politicile şi economiiile internaţionale, pe unde reuşesc pe unde încă sunt în faza de iniţiere, însă problema este pusă. Tot ceea ce am vrut să zic, cam neîndămînatic ce-i drept, e că nu sunt parazit, mă comport ca el - adesea da, regret cîte o dată - da, şi iubesc natura vreau să fie curată - iată asta este la nivel comportamental (ai fost pasiv atunci cînd cineva a aruncat gunoiul în pădure, poate ai lăsat chiar tu nişte sticle de bere pe la marginea parcului? ... acum ca să nu te simţi "parazit" strînge după tine ... ai grijă să strîngă alţii după dînşii - chiar şi prin sacrificiu)
avatar
iluminator

Mesaje : 610
Puncte : 873
Reputatie : 34
Data de inscriere : 26/04/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Pseudo'omul armonios cu natura

Mesaj  Admin la data de Mar Aug 09, 2011 11:43 am

Da, sunt parazit, am lasat in padure doua cutii de metal de la conserve, caci nu puteam le tirii cu mine cunoiul in turism, eram bucuros sa-mi eliberez un pic de loc in geanta, altfel geanta tindea sa se rupa din cauza volumului mare.
Dar oricum, nu doar prin aceste forme parazitare, omul paraziteaza natura... El consuma in baza naturii sau din natura, copacii, pietrolul, gazul, zagaminte naturale si minerale si de care mai sunt, crocodili, elefenti, pesti etc. si prin asta destabilieaza echilbrul natural, el suge, si suge, si suge din aceasta natura, el se intretine din natura, dar nu pune nimic in loc pentru a mentine echilibrul... Animalul tot consuma din natura, dar natura este recenerabila, animaul este natura, deci insai participa la regenerare... Dar natura nu rezista sa regenereze in fata omului...

PS o mica idee de mai sus am continuat-o la mine pe blog
"Justificarea mortii in razboi"
http://cautbecul.blogspot.com/2011/08/justificarea-mortii-in-razboi.html
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 348
Puncte : 621
Reputatie : 14
Data de inscriere : 17/04/2011

Vezi profilul utilizatorului http://agorasophie.forummo.com

Sus In jos

Re: Pseudo'omul armonios cu natura

Mesaj  Ovidiu la data de Mier Aug 10, 2011 1:36 pm

Omul nu este un parazit al planetei noastre , el nici nu exploatează natura . aceasta e doar o iluzie , natura nu poate fi supusa umanitaţii , caci este prea imensa pentru a se potrivi iîn limitele înţelegerii fenomenului de supunere ca atare . Natura este prea imensă pentru a avea de suferit pe urma acţiunilor umane , în sens că orice activitate umană , care sar părea că influenţează negativ asupra naturii , îl afectează de fapt în final numai pe om . Planeta noastră a existat şi fără oameni mult timp în urmă , fără animale , plante etc . Respectiv valoarea acţiunilor umane o poate cunoaşte doar omul , iar înafara omenirii nu poate să mai existe nimeni ca să sufere în urma distrugerii naturii , căci nici nu va fi înţeleasă această schimbare ca o distrugere , ci ca o metamorfoză şi iarăşi nu o va mai avea cine o cunoaşte înafara omului . Omenii au avut întotdeauna relativ aceleaşi valori , iar societatea contemporană care susţine idealui de consumatori în masă nu sar potrivi de a fi cea mai potrivită imagine ce ar reflecta identitatea omenirii . Situaţia actulală este doar etapă finală dintr-un ciclu etern ce din pacate corespunde cu degradarea civilizaţiei noastre . Acest regres evident , justifică aprecierea umanităţii la nivelul paraziţilor , doar că noi , aceşti paraziţi suntem importanţi pentru natură pentru că suntem o parte componentă a acesteia . Experimentând într-un fel nobişnuint realizat printr-o autodescompunere omenirea poate cunoaşte ca în cazul unei experienţe empirice că a eşuat . Totul ce va rămâne după o autodistrugere a unei civilizaţii sunt ruinele . Însă în aceste ruine este mai mult adevăr decât orice a fost până acum creat orindu-ne la monetul culminant reprezentat de sfârşitul civilizaţiei . Acesta este destinul omenirii , aşa este concepul omul de zeul nostru , să creeze pentru ca mai apoi să distrugă , iar mai apoi cunoscând măreţia ruinelor să fie posibilă o apreciere a celor care au fost creatorii acestor construcţii . Această etapă a degradării aminteşte în mult cunoscutul comportament parazitar , dar nu este identic cu acesta . În urma acestei ultime etape de dizolvare omul are ocazia să cunoască nevoia menţinerii unui echilibu in natură , care este în special un echilibru ce va asigura existenţa umanităţii . Astăzi suntem într-o situaţie dificilă , căci civilizaţia noastră globală se îndreaptă radid spre autodistrugere , însă în acelaşi timp mai are loc şi o trezire a spiritelor ce ar putea veni din interiorul identităţii , poate că introdusă in fiinţa umană chiar de mama natură , are loc o intenţie spre revizuirea valorilor şi necesităţilor doar că aceasta nu o simt toti oamnenii . Această trezire ne îndrumă spre a fi în acord cu legile naturii , astfel încât aceste legi chiar să ne paoată ocroti . Nu există nici o distrugere a naturii , omului nu îi este în puteri să distrugă nimic , chiar în cazul în care va distrude planeta în multe bucăţi mici Smile . Se ştie că universul este infinit şi atunci el nu va suferi di cauza acestui eveniment , pentru că îl vom cunoaşte numai noi cei care gândim . Indiferent spre care direcţie o va lua omenirea , oricum întotdeauna va fi condamnată să existe sau să nu existe , dar neapărat în acord cu natura , doar din simplul motiv că omul este şi el aceeaşi natură .
avatar
Ovidiu

Mesaje : 24
Puncte : 32
Reputatie : 2
Data de inscriere : 14/05/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Pseudo'omul armonios cu natura

Mesaj  Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum